„Stăm toți trei sau numai tu? Ce-i mai greu, când ea arunca cu bulgări în tine și te-a înjosit sau când eu intram în zona ta de confort? Alege, că dacă nu, stăm toate trei și aici camere nu-s, îți facem o chizduială, știi ce înseamnă asta chizduială? Știi sau nu? Așează-te jos că nu ți-am dat voie să te ridici, așează-te acolo. Te așezi de bunăvoie sau te așezi de nevoie. Te așezi de bunăvoie, nu-ți fac nimic, te așezi de nevoie, îți fac rău. Așează-te acolo. Ție ți-o mers la Centru că acolo fetele sunt la început…Așează–te singură, fato, știi că nu te joci cu mine.”
Unui asemenea tratament a fost supusă protagonista din acest articol, la o ședință psihologică în cadrul AO ADOR.
Redacția Moldova.org a primit o sesizare și mai multe înregistrări audio care indică un posibil abuz al unor instituții din țară asupra unei minore – Maia* (nume schimbat pentru protejarea identității) – care, aflată într-o situație delicată cu familia, a fost plasată într-un centru de plasament temporar din Chișinău.
Am decis să documentăm acest caz deoarece implică funcționari publici care, în mod normal, ar trebui să protejeze drepturile copilului, dar care, în acest context, s-au dovedit nepregătiți să gestioneze situația și au recurs la violență psihologică asupra acesteia.
Persoana care ne-a semnalat cazul și ne-a facilitat legătura cu Maia a ales să rămână sub anonimat din motive de siguranță fizică și psihologică. În acest articol o vom numi Alina*. Maia are 15 ani. Am vorbit cu ea cu prudență, evitând întrebările care ar fi putut să o pună în încurcătură sau să o rănească. Ne-a povestit la telefon despre neînțelegerile din familie care au dus la situația în care se află, însă a ales să nu facem aceste detalii publice.
Ceea ce își dorește, totuși, este ca autoritățile să afle ce i s-a întâmplat după ce a fost luată sub așa-zisa „protecție” a statului, deși se afla deja într-o situație vulnerabilă.
Primele zile la centru: frică, restricții și umilințe
Cu acordul ei, am primit prin intermediul Alinei mai multe înregistrări audio realizate pe ascuns, cu telefonul mobil, în instituțiile prin care a trecut.
După cum spuneam la începutul articolului, Maia a fost plasată timp de 43 de zile (13 august – 23 septembrie) în grija Serviciului Social Asistență Stradală (SAS), aflat în subordinea Direcției Generale pentru Protecția Drepturilor Copilului (DGPDC) din motive de conflict familial.
Ea ne-a povestit că, încă din primele zile, angajatele centrului au avut un comportament nepotrivit față de ea.
„Îmi ziceau să nu fiu tristă, că alții o duc mai rău, sau că am ajuns acolo din vina mea.”
Potrivit Maiei, unele dintre ele dormeau în camera ei, lucru care o făcea să se simtă incomod și intimidată. Deseori stăteau pe internet până târziu, cu sunetul dat tare la videoclipuri, iar ea nu putea adormi. I se interzicea să primească vizite de la prietenii care voiau să-i aducă haine și lucruri de strictă necesitate.
„Fată dragă, tu ești turcă sau moldoveancă?”
Într-una dintre înregistrările primite se aude cum Maia încearcă să o convingă pe o angajată, Gabriela – despre care spune că era managera ei de caz – să-i permită să se vadă cu prietenii. Femeia îi răspunde iritat, întrebând-o ce ar putea avea de vorbit cu ei și adăugând că „cei de mai sus” nu au aprobat o astfel de întâlnire.
La insistențele Maiei de a ieși afară, Gabriela a început să strige la ea și a folosit remarci cu tentă rasistă.
„Fată dragă, tu ești turcă sau moldoveancă? Ți-am explicat de o mie de ori: dacă permite Trușeniul, du-te. Trușeniul răspunde de tine, nu eu. Trebuie să-i sunăm pe ei să-i întrebăm dacă ai voie.”
Maia nu știa dacă angajatele îi spuneau adevărul sau o mințeau și nici nu era sigură că drepturile ei erau respectate. Se simțea complet neajutorată.
Pentru că Maia avea nevoie expertiză medico-legală, a fost însoțită acolo de o asistentă socială din Trușeni, a cărei identitate nu o cunoaște și de un polițist despre care presupune că este tot de la Trușeni.
Într-una dintre înregistrări, se aude cum asistenta încearcă să o convingă pe Maia că nu are nevoie de telefon.
Asistenta socială: Maia, da tu ai telefon?
Maia: Da. Al meu mama mi l-a luat…Îl am de la mama unei prietene.
Persoană neidentificată: Alina ți l-a dat?
Maia: Da
Asistenta socială: Dar pentru ce ți l-a dat?
Maia: Ca să pot să am legătură, în caz de ceva.
Asistenta socială: Pentru ce-ți trebuie legătura asta? Tu ai nevoie de legătura asta? Mm? Pentru ce ea ție ți-a dat telefon? Dacă ai telefon de ce nu o suni pe mama ta? Poate e cazul să-ți ceri scuze de la mama, să te întorci înapoi, nu?
În aceeași discuție asistenta și polițistul au întrebat-o pe Maia ce fel de violență i-a fost aplicată și dacă crede că a meritat.
„Mamă-sa o pălit-o vreo două palme și ea s-a jăluit că a agresat-o. Dar mamă-sa zice că n-a lovit-o deloc”, se mai aude într-o înregistrare vocea asistentei, la expertiza medico-legală.
Într-o discuție cu directoarea centrului SAS, Silvia Țincu, Maia a fost informată că nu va mai avea voie să iasă la plimbare fără supraveghere, pe motiv că anterior s-ar fi întâlnit cu prietenii în apropierea centrului.
Maia povestește că prietenii veneau să o vadă pentru că își făceau griji pentru ea. Îi aduceau haine și lucruri de care avea nevoie și încercau să o înveselească, mai ales că în centru nu avea cu cine să vorbească.
„Pentru că ai încălcat regula impusă de Primăria Trușeni, de a nu ieși și a nu te vedea cu prietenele tale, înseamnă că, de acum înainte, nu vei mai ieși afară singură. Vei ieși doar însoțită de noi și vei socializa cu copiii din centru.”
Menționăm că Maia locuiește într-o suburbie a Chișinăului aflată în administrarea Primăriei Trușeni.
Tincu a ținut să menționeze că angajații centrului nu pot fi mereu disponibili pentru Maia, deoarece „au rapoarte de făcut și alte treburi”.
Lipsă de respect pentru intimitate
Maia povestește că aceștia intrau adesea în camera ei fără să bată la ușă și, de multe ori, insistau ca ușa să rămână deschisă.
Când i-a cerut uneia dintre angajate, Viorica, să nu mai intre neanunțată — deoarece aproape o surprinsese dezbrăcată — femeia i-a răspuns că „pentru că este femeie, poate intra oricând”:
Maia: Da se poate nu așa brusc de intrat, că deja de câteva ori asta s-a întâmplat, uneori eu era să mă schimb.
Viorica: Poți să te schimbi, dacă o să intre bărbat, o să bată la ușă…
Maia: Dar chiar și dacă voi intrați.
Viorica: Pretențiile le lași. În primul rând la noi regula este ca ușile să fie deschise.
Maia: Bun, dar dacă eu încerc să mă schimb aici?
Viorica: Dar eu sunt femeie.
Maia: Dar sunteți străină.
Viorica: Domnul Alexandru o să stea în coridor…Nu începe cu pretențiile tale, eu îți spun regulile noastre.
Maia: Eu pur și simplu întreb.
Viorica: Eu ți-am spus, noi suntem femei, eu intru fără să bat. Noi și la băieți intrăm fără să batem și în baie putem să intrăm.
Ulterior, chiar și Alexandru – singurul angajat bărbat din instituție – a intrat în camera Maiei fără să bată la ușă.
Siguranța ei la SAS devenise tot mai fragilă, mai ales după o seară în care, în timp ce se schimba în cameră, a auzit pe cineva la geam făcând poze și scoțând sunete „de parcă se masturba”. Când s-a plâns angajatelor, acestea nu au crezut-o și i-au spus că paznicul nu a observat pe nimeni pe teritoriu.
O ședință psihologică transformată în amenințare
Pe 28 august, Maia a fost condusă de psiholoaga de la SAS la centrul ADOR pentru o ședință de consiliere. Acolo, directoarea instituției, Natalia Rotaru Sîrbu, împreună cu o altă psiholoagă din cadrul ADOR, au abordat-o într-un mod agresiv și intimidant, folosind un limbaj licențios la adresa ei.
Una dintre declarațiile acesteia: „Stăm toți trei sau numai tu? Ce-i mai greu, când ea arunca cu bulgări în tine și te-a înjosit sau când eu intram în zona ta de confort? Alege, că dacă nu, stăm toate trei și aici camere nu-s, îți facem o chizduială, știi ce înseamnă asta chizduială? Știi sau nu? Așează-te jos că nu ți-am dat voie să te ridici, așează-te acolo. Te așezi de bunăvoie sau te așezi de nevoie. Te așezi de bunăvoie, nu-ți fac nimic, te așezi de nevoie, îți fac rău. Așează-te acolo. Ție ți-o mers la Centru că acolo fetele sunt la început…Așează–te singură, fato, știi că nu te joci cu mine.”
După ședință, Maia s-a întors în incinta SAS. Nu avea cui să se plângă, așa că a decis să facă publice înregistrările, contactând redacția noastră.
Am luat legătura cu directoarea centrului ADOR, Natalia Rotaru Sîrbu, care a confirmat că discuția a avut loc și că vocea din înregistrare îi aparține, alături de cea a unei alte psiholoage din cadrul centrului.
„Am vorbit în limbajul ei. După ce psihologul din Centru mi-a arătat caietele cu cuvintele pe care le folosea, am trecut la același limbaj, pentru a o putea deschide și înțelege mai bine. Vorbeam despre momentul în care ea spunea că a fost abuzată de părinți și trebuia clarificată situația reală. Pot să mă întâlnesc cu dumneavoastră și să explic cum se lucrează: există o curbă a schimbărilor în relația cu clienții, iar uneori folosim cuvintele lor, ca ei să se simtă mai în siguranță, în atașament.”
Când am întrebat-o pe Natalia dacă amenințarea unui copil poate face parte dintr-o metodă de lucru psihologică, aceasta a spus că Maia ar fi devenit agresivă și că situația este interpretată greșit:
„Copilul s-a ridicat brusc și a venit spre mine cu pumnul ridicat, de aceea i-am spus să stea jos. Nu am filmat, pentru că mama nu își dăduse acordul. Am folosit limbajul pe care ea îl folosea în caietele ei – psihologul care o însoțea era de față. Scopul era să coborâm la nivelul ei de înțelegere, pentru că ea nota acolo toate cuvintele urâte. Limbajul acela a fost folosit pentru ca ea să-și poată exterioriza emoțiile. După negare urmează furia – face parte din proces. Psihologul de la Centru poate confirma că nimeni nu a atins-o și că nu a fost tratată abuziv. I-am spus să stea jos doar pentru că devenise impunătoare. Încercați să vedeți doar o parte. Ați citit caietul copilului, să vedeți cum vorbea?”
Maia neagă însă cele spuse de Natalia Rotaru Sîrbu.
„Nici vorbă de așa ceva. Eu stăteam locului. M-am ridicat de câteva ori de pe scaun, dar nu m-am apropiat de ea.”
AO ADOR – Asociația Dorințelor și Obiectivelor Realizate – este o Asociație Obștească înființată în 2022. Spre deosebire de SAS, centrul nu se află în subordinea Direcției Generale pentru Protecția Drepturilor Copilului (DGPDC). Motivul pentru care Maia a fost adusă la ADOR pentru consiliere psihologică rămâne neclar, deoarece directoarea SAS a refuzat să ofere detalii.
Pe tot parcursul șederii la SAS, Maia spune că nu s-a simțit înțeleasă. Angajații erau reci și ostili, o presau să se întoarcă acasă și puneau la îndoială tot ce le povestea despre abuzurile din familie. Se simțea constant ridiculizată.
Deși i s-a spus că mama ei nu mai are voie să o viziteze, aceasta venea totuși la centru și insista să aibă discuții în privat cu fiica sa, cu acordul tacit al angajaților.
Pe 1 septembrie, Maia a fost anunțată că poate merge la școală, nesupravegheată. Spune însă că îi era teamă că mama o va aștepta acolo pentru a o lua cu forța — lucru care, ulterior, s-a adeverit. Așa că, în loc să meargă la ore, a preferat să se plimbe. A doua zi, accesul la școală i-a fost interzis, pe motiv că nu avea fișa medicală completă.
Treptat, Maia a observat că ușa centrului era încuiată și l-a întrebat pe Alexandru, de ce este ținută închisă.
Inițial, acesta a evitat un răspuns clar, spunând doar că „problema trebuie întâi rezolvată în familie” și că toate întrebările trebuie adresate „doamnei Silvia”. Insista că toți copiii trebuie să fie alături de familia biologică și că, dacă ea refuză să se întoarcă acasă, „soluția e un centru de plasament”.
În scurt timp, la ferestrele camerei Maiei au fost instalate gratii. În plus, i s-a limitat accesul la telefonul mobil — era obligată să-l lase într-o cutie de la ora 22:00 până dimineața.
Din cauza asta, spune Maia, nu putea să-și seteze alarma și întârzia frecvent la școală, pentru că nici angajatele nu o trezeau la timp, iar uneori rămânea fără dejun.
Deși oficial i s-a permis să frecventeze orele, Maia ne-a povestit că nu avea bani, abonament pentru transportul public sau haine potrivite. De fiecare dată când cerea să i se aducă lucruri de acasă, părinții nu reacționau, iar angajații centrului nu insistau pentru ca ea să primească strictul necesar.
Concluzia autorităților: „Poate reveni în familie”
După cum ne-a povestit Maia, pe 23 septembrie a avut loc o a doua ședință multidisciplinară organizată de asistența socială a Primăriei Trușeni. În urma ședinței, s-a decis că Maia poate reveni în familie.
Ulterior, am contactat-o pe Silvia Tincu, directoarea centrului SAS, pentru o reacție la plângerile Maiei privind comportamentul abuziv al unor angajați. Aceasta ne-a transmis că „în cadrul centrului nu se încalcă drepturile copiilor”:
„Reguli precum obligativitatea revenirii după școală direct la centru sau interdicția de a părăsi instituția fără supravegherea unui angajat nu reprezintă restricții de drepturi, ci măsuri de siguranță și protecție, menite să prevină riscurile și să asigure interesul superior al copilului.”
Întrebată dacă știe despre incidentul de la ADOR, unde Maia susține că a fost amenințată în timpul ședinței psihologice, Tincu a refuzat să comenteze, invocând confidențialitatea datelor.
Pentru a înțelege cât de etic este un asemenea comportament într-o ședință psihologică, mai ales față de un copil aflat într-o situație vulnerabilă, am contactat Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CNPAC). Reprezentanții ne-au transmis că nu pot comenta cazul, întrucât copilul se află în prezent și în atenția lor.
Necesitatea reglementării meseriei de psiholog
Astfel de situații, spune psihologa Ana Niculăeș, ne reamintesc cât de important este ca profesia de psiholog să funcționeze într-un cadru etic, cu supervizare clară. Avem nevoie, explică ea, de monitorizare constantă, transparență în sesizări și un sistem care să prevină abuzurile, nu doar să le sancționeze”.
„Prefer să nu comentez cazul menționat, deoarece nu există încă un cadru legislativ clar privind profesia de psiholog și mecanismele oficiale de sesizare și răspuns. Este esențial ca orice poziție publică referitoare la posibile cazuri de malpraxis să se bazeze pe investigații realizate de instituțiile abilitate, pentru a evita interpretările eronate și pentru a proteja atât clienții, cât și specialiștii. Legea psihologului urmează să intre în vigoare în iunie 2026, iar odată cu ea sperăm să existe pârghii legale și instituționale pentru investigarea obiectivă a acestor situații”, menționează psihologa.
