Satul de multe ori e mai ceva decât o arhivă, un post de radio sau televiziune. Când discuţi cu oamenii care gustă din plin viaţa la ţară te alegi cu multă, foarte multă informaţie. Ei ştiu să vorbească despre localitate, despre cei care trăiesc în ea, despre sănătate, fericire, iubire şi… desigur, politică. Din schimbul de cuvinte înţelegi că nu doar veşnicia, vorba lui Blaga, s-a născut la sat, dar şi înţelepciunea. Constatarea e făcută de subsemnatul după o vizită în satul Zăicani, raionul Râşcani.
În această localitate din nordul republicii ai mereu cu cine schimba o vorbă, nu ţi se dau adrese ca prin alte părţi, adică du-te la altcineva că e mai priceput în a povesti. Zăicaniul, aflat la peste 190 de kilometri de Chişinău şi 20 de la centrul raional Râşcani, merită a fi vizitat pentru faptul că are oameni dintr-o bucată, dar şi locuri pitoreşti.
Printre casele arătoase „e tupilată” o frumoasă bijuterie spirituală – Biserica „Sfânta Treime”, zidită la 1872. Se spune, însă, că la Zăicani la 1821 deja un sfânt locaş de lemn cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”. Biserica de piatră, care are 140 de ani, este o ctitorie a marelui filantrop Vasile Stroescu şi a fost renovată între 1990 – 1991.
Pe lângă faptul că au sfânt locaş de toată splendoarea, cei de la Zăicani se mai pot mândri şi cu multele colective artistice din localitate. Astfel, dacă ajungeţi aici veţi fi delectaţi cu perle muzicale autentice. La Zăicani aproape fiecare cântă şi dansează. Artiştii îşi demonstrează aptitudinile în colectivele corale „Roua trandafirului” şi „Dediţei şi viorele”; orchestra de fanfară, formaţiile folclorice „Moştenitorii” şi „Petale de dor”.
În apropiere de Zăicani se află iazul „Lazu”, care a aparţinut unui boier, de la acesta şi vine hidronimul. Aici există posibilităţi de odihnă, campare şi pescuit.
