Un pic din viața femeii care a apărut pe prima copertă a revistei Playboy

PE SCURT

Marilyn Monroe a fost actriță, model și un adevărat sex symbol al Americii în secolul XX. Ea a cucerit inimile celor mai bogați și renumiți bărbați din acele timpuri, dar a suferit mult din cauza singurătății și a dragostei.

Cum a trăit și cum a murit femeia care a cucerit inima președintelui american, aflăm din cartea lui Jakob Van Eriksson  „Secolul XX. 20 de mistere esențiale. De la Marlyn la Angela Merkel. Femeile fascinante care au schimbat lumea”.

PE LUNG

Pe 19 mai 1962, a avut loc gala dedicată împlinirii de către John Kennedy a vârstei de 45 de ani. Festivitatea, transmisă în direct de mai multe televiziuni, a beneficiat de prezența a peste 11.000 de oameni. Momentul de senzație al spectacolului l-a constituit Marilyn Monroe, una dintre amantele Președintelui (încă din 1957), care a cântat celebrul „Happy Birthday, Mr. President”. Aflând că Marilyn Monroe va cânta la petrecere, Jacqueline Bouvier-Kennedy, soția președintelui american, decide să lipsească de la petrecere și să meargă la o cursă de călărie în Virginia.

Cârcotașii spun că spre dimineață, la finele petrecerii, Monroe și John Kennedy au luat un ascensor privat, care i-a dus la subsolul clădirii. De aici, printr-un labirint de tunele, au ajuns, grație unui alt ascensor privat, în apartamentul prezidențial de la Hotelul Carlyle. Acesta nu este singurul incident de acest fel. Însă, relația lor a fost întreruptă după ce Edgar Hoover, șef FBI, i-a spus lui Kennedy că psihiatrul actriței ar putea fi un agent de spionaj sovietic. Atunci, președintele SUA a decis să întrerupă brusc relația cu Marilyn. Despre înreruperea relației cu John Kennedy, Marilyn a fost anunțată de către fratele președintelui Robert, care ocupa funcția de ministru al Justiției. Atunci și s-a început relația dintre cei doi, deși el avea o soție și șapte copii. Marea iubire s-a curmat brusc, la fel ca prima, în iulie 1962. Apăruseră în peisaj două personaje interlope – Sam „Momo” Giancana și Jimmy Hoffa, dușmani înverșunați ai noii administrații de la Washington. Robert Kennedy, încolțit de Mafie, este obligat să rupă orice relație cu Marilyn Monroe. De data asta, ruptura a afectat-o profund pe actriță, împingând-o într-o mare depresie.

Acest lucru a enervat-o la culme. Era furioasă că e tratată ca un obiect. De aceea, a amenințat că va face mai multe dezvăluiri incomode.

În dimineața zilei de 5 august 1962, America este zguduită de știrea despre moartea lui Marilyn Monroe. Verdictul oficial a fost sinucidere cu barbiturice.

Cu câteva zile înainte de sinucidere, Marilyn anunță presa că va organiza o conferință de presă în care să dezvăluie relația sa cu cei doi frați Kennedy. Îngrijorat, Robert merge să o convingă să renunțe la declarații. Asta, chiar cu o zi înainte de sinucidere. Dezvăluiri făcute la mult timp după moartea celor doi frați arată că Robert a vizitat-o și în noaptea sinuciderii. Mai mult, în noaptea respectivă, persoane necunoscute au pătruns în apartamentul actriței și au răscolit totul, în căutarea carnețelului roșu în care Monroe își înșira gândurile și aventurile amoroase.

Însă, povestea ei nu se încheie aici. Dimpotrivă, posteritatea îi va transforma legenda în mitul celei mai senzuale femei a secolului XX. Deși mai mult timp dădea târcoale industriei filmului, celebritatea ei s-a datorat unei apariții într-o revistă neconvențională. În decembrie 1953, Marilyn Monroe apare pe prima ediție a revistei fondată de Hugh Hefner – „Playboy”.

Cea mai însemnată parte a filmelor ei au fost făcute pentru 20th Century Fox, unde și-a luat și numele care a făcut-o celebră. În primele sale 6 luni la 20th Century Fox, lui Monroe nu i-a fost oferit nici măcar un rol. În schimb ea a învățat despre coafură, machiaj, costume, actorie, dans și iluminarea scenică. După șase luni, Fox a decis să îi reînnoiască contractul, și, în următoarele 6 luni i-au fost date roluri secundare neînsemnate în două filme: Scudda Hoo! Scudda Hay! și Dangerous Years. Ambele au fost lansate în 1947 și au fost niște eșecuri din punct de vedere al încasărilor, așa că Fox a decis să nu îi mai reînnoiască contractul. Monroe s-a reîntors astfel la modeling și a început să își extindă rețeaua de cunoștințe din Hollywood.

În 1948, o colaborare de 6 luni cu Columbia Pictures a făcut-o să apară în alt film, Ladies of the Chorus, dar și acest musical cu buget redus a fost un eșec, ceea ce a dus la concedierea lui Monroe încă o dată. Mai apoi, ea l-a cunoscut pe unul dintre cei mai vestiți agenți ai Hollywood-ului, Johnny Hyde, care i-a facilitat un nou contract cu Fox. Datorită insistenței lui Hyde, Monroe primește roluri secundare în All About Eve și The Asphalt Jungle. Atunci spectatorii au remarcat-o și Monroe a început să primească mai multe scrisori de la admiratori decât mulți dintre actorii celebri ai timpului.

În pofida succesului în carieră, viața personală a lui Monroe nu a fost cea mai dulce. A fost căsătorită de trei ori. Prima dată s-a căsătorit la vârsta de 16 ani cu un vecin de al ei Jim Dougherty. Asta pentru a nu mai ajunge încă o dată la orfelinat, pentru că mama ei care suferea de schizofrenie, a fost decăzută din drepturile părintești. Ulterior, s-a căsătorit cu Joseph Paul, un cunoscut jucător de baseball din SUA. S-a căsătorit cu Marilyn din pasiune adevărată, însă a divorțat de aceasta din cauza celebrei ședințe foto, în care rochia modelului era ridicată de curentul de aer.

Dramaturgul evreu Arthur Miller – cel de-al treilea soț oficial al modelului. S-au căsătorit la 29 iunie 1956. Arthur a fost bărbatul, a cărui inteligență era căutată de mult timp de către actriță. În plus, era dramaturg și i-a oferit atâtea oportunități. Pe lângă cele trei căsnicii, Monroe a avut mai multe aventuri amoroase cu persoane renumite, însă, toate acestea se încheiau trist și o făcea pe Monroe să se simtă tot mai singuratică și depresivă. Motiv pentru care mergea foarte des la psiholog și lua sedative. Tot sedativele au fost presupusul motiv al morții actriței.

Sunt jurnalistă din 2015. Dacă la început m-am delectat cu presa tipărită, din 2018 am pășit în lumea presei online. În toată această perioadă am descoperit oameni, locuri și istorii. Toate acestea mi-au arătat că viața e o paletă de culori pe care-mi place să o descriu prin cuvinte și condimentez cu fotografii.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.