Geoagiul îndreaptă calea pelerinului dornic de a ajunge la Mănăstirea Râmeț, unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale din Transilvania. Sfântul locaș din Munții Trascăului se află la circa 580 de km distanță de Chișinău și la 34 km de Alba Iulia.
Porțile mănăstirii sunt larg deschise mereu pentru creștinii care doresc să vadă perla de la intrarea în Cheile Râmețului. De cum intri “îți sar în ochi” două frumoase biserici – “Izvorul Tămăduirii” și “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Prima este o mărturie a vechimii sfântului locaș din Munții Trascăului, iar a două e o pecete a credinței ortodoxe de nestăvilit.
Într-o căsuță, în care pe timpuri era școală, acum se află Muzeul Mănăstirii. Măicuța-ghid, deși am insistat, nu a dorit să-și spună numele, în schimb a vorbit cu mare însuflețire despre toate prin câte a trecut sfântul locaș.
Chiar dacă cel de-al treilea strat de frece al bisericii vechi datează cu anul 1377, se presupune că viața monahală apare aici prin secolul al XI-lea. După unele studii, în preajma mănăstirii, în Munții Trascăului, și mai înainte s-ar fi nevoit pustnici sau „eremili”, pe alocuri – „eremiți”. Aceștia au și dat numele de Râmeț.
Maica revine în povestirea ei la anul 1377 și remarcă faptul că specialiștii au constatat că în pisanie e scris: : "Am scris eu preapăcătosul rob al lui Dumnezeu Mihul, adică zugravul de la Crişul Alb, cu încuviinţarea arhiepiscopului Ghelasie în zilele regelui Lodovic în anul 6885 ( 1377) luna iulie 2".
Astfel, din această pisanie mai aflu un lucru foarte important pentru spiritualitatea românească, despre existența unui sfânt despre care prea puțini creștini cunosc – Sfântul Ghelasie de la Râmeț.
Centru important de cultură și spiritualitate românească a rezistat în Transilvania până în deceniul al VI-lea al secolului al XVIII-lea. În 1762, conform spuselor maicii, este distrusă de tunurile generalului Bukow. Actul de distrugere este consemnat de unul dintre călugări: “scris-am eu Silvestru monahul când au stricat necredincioşii mânăstirea Râmeţ şi cea de la Geoagiu, la anul 1762 în august 20, într-o zi de sâmbătă, spre pierirea lor”.
Mănăstirea Râmeț mai trece printr-o distrugere la 1785, din cauza că localnicii au participat la Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan. Peste șapte ani, însă, este refăcută, doar că aici este sfânt locaș pentru mireni și școală. Abia la 1940 aici încep să viețuiască maici. La 1959 trece prin răfuiala comuniștilor. Trei ani mai târziu maicile revin, doar că în calitate de lucrătoare la o fabrică de covoare. La 1982 viața monahală își reia cursul firesc.
Începând cu acel an și timp un deceniu a fost ridicată o nouă biserică – “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, sfințită la 30 iunie 1992. În aceeași zi a fost canonizat Sfântul Ghelasie.
