La sfârşit de mai, când miresmele naturii sunt stăpâne pe plai, vă propun să mergeţi la una din vetrele de spiritualitate din estul Basarabiei – Mănăstirea Pripiceni-Curchi. Aceasta se află la circa 90 de kilometri de Chişinău şi la 16 de centrul raional Rezina.
La 1817 aici a fost mai întâi un schit de lemn al Mănăstirii Curchi. Între 1870 – 1873 este înălţată Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, iar în 1903 este pusă temelia bisericii de piatră „Sfântul Dumitru”. După ce mai mulţi călugări s-au arătat nemulţumiţi că marea parte a veniturilor se duce la Cuchi, Mitropolia Basarabiei a fost nevoită să-i recunoască independenţa.
Mănăstirea Pripiceni-Curchi e un loc în care istoria a înscris împliniri, dar şi tristeţi. Autorităţile sovietice pun lăcat mănăstirii la 27 octombrie 1959, zi în care pe stil vechi este sărbătorită Sfânta Parascheva. Stăpâni devin cei de la colhozul din localitate, care transformă biserica în depozit de cereale. Peste doi ani, pe teritoriul mănăstirii este inaugurat un spital pentru cei bolnavi de tuberculoza. În biserica de vară se afla cantina, iar în altar – bucătăria. În biserica de iarnă au fost deschise şi amenajate cabinete medicale. Mai târziu, biserica de vară a fost devastată, iar la intrare, de-asupra uşii, cineva desenase o stea mare cu cinci colturi. [„Manastiri Basarabene”, Chisinau, 1995] În 1994 a fost deschisă mănăstirea de călugăriţe Pripiceni-Curchi.
Aici la Pripiceni-Curchi se află o icoană imensă şi foarte frumoasă. Pe patru scânduri e pictată Maica Domnului tuturor scârbiţilor. În partea de jos a icoanei citesc troparul „Apărătoare Doamnă”. Mai găsesc inscripţionată data de 20 ianuarie 1775.
