Connect with us
"
"

Istorie

Panglica Sfântului Gheorghe nu are nimic în comun cu cel de-al Doilea Război Mondial. Alte mituri promovate de Rusia

Publicat

pe

PE SCURT

Panglica Sfântului Gheorghe a fost inventată în 2005 în Federația Rusă și este inspirată din Primul Război Mondial. Prin urmare, nu are nimic în comun cu cel de-al Doilea Război Mondial. Apoi, evenimentul a fost transformat de actualul regim din Federația Rusă în pilonul ideologiei sale oficiale.

Despre unele mituri cu care operează în special Federația Rusă, dar și alte țări care au participat în cel de-al Doilea Război Mondial, a vorbit istoricul Andrei Cușco în cadrul unei noi dezbateri din seria AntiNostalgia, la Radio Europa Liberă.

PE LUNG

Radio Europa Liberă a organizat o nouă dezbatere online, în cadrul proiectului multimedia „AntiNostalgia – privind spre viitor”. Intitulată „După 75 de ani, (tot) între mituri și realități”, tema discuției a fost inspirată de un eveniment ce revine în discursul public în fiecare an, mai ales în luna mai, când o parte a lumii comemorează, iar cealaltă – celebrează încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.

Jurnalista Europei Libere, Diana Răileanu a căutat răspunsul împreună cu invitații săi – doctorul în istorie Andrei Cușco, conferențiar universitar la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău și Ecaterina Locoman, lector superior în Relații Internaționale la University of Pennsylvania din Statele Unite. Alături de ei au fost jurnalistul Vasile Botnaru, directorul Biroului Europa Liberă de la Chișinău, precum și întreaga echipă Europa Liberă, care au pregătit mai multe materiale la temă.

După 75 de ani — (tot) între mituri și realități

De ce propaganda și miturile rămân aceleași chiar dacă timpurile și țările sunt altele? De ce unii vor să rescrie istoria zilei de 9 mai?Ziua Victoriei sau Ziua Europei?Dezbatere #antinostalgia: După 75 de ani — (tot) între mituri și realități

Geplaatst door Radio Europa Liberă Moldova op Donderdag 28 mei 2020

Doctorul în istorie Andrei Cușco, conferențiar universitar la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău, a trecut în revistă principalele mituri vehiculate de-a lungul anilor. 

Există mituri generalizate care funcționează ca niște narațiuni sau argumente care legitimează un anumit regim. Doctorul în istorie face referire, prin urmare, la ce se întâmplă astăzi în Rusia când victoria în cel de-al Doilea Război Mondial este un mit, în sens social. Acesta explică că în Rusia post-sovietică au existat două mituri fondatoare: Revoluția din Octombrie și victoria în cel de-al Doilea Război Mondial. Dar, după anul 1991, când mitul Revoluției a fost discreditat, Rusia post-sovietică, mai ales după venirea lui Putin la conducere în 2000, a rămas doar un singur mit fondator. „Un mit extrem de important și este aproape singura povestire care unește majoritatea covârșitoare a rușilor și legitimează regimul”, explică Andrei Cușco, menționând că în Rusia, războiul s-a transformat în pilonul ideologiei oficiale centrale a regimului. Tot Rusia a preluat anumite momente din narațiunea sovietică comunistă și le-a reinterpretat pentru a servi intereselor și viziunilor actualului regim (și aici istoricul menționează despre proiectul de lege de schimbare a Constituției Federației Ruse care vrea să interzică negarea victoriei).

Apoi, istoricul trece în revistă și alte mituri mai mici. Este vorba de mitul rezistenței și eroismului poporului sovietic, dar care omite teme incomode cum ar fi colaborarea unor cetățeni sovietici din teritoriile ocupate cu regimul nazist. Potrivit istoricului, acest mit nu este caracteristic doar Rusiei. „În cazul Franței, acest mit al rezistenței nu corespunde adevărului, întrucât mulți cetățeni au colaborat cu regimul nazist”, exemplifică Andrei Cușco. 

Un alt mit vine și din partea occidentală, unde se vorbește că victoria în război a fost a Statelor Unite ale Americii și a Marii Britanii și el persistă în toate țările care au această istorie comună a participării în război. „Dacă întrebați un american de rând cine a câștigat războiul, eu cred că trei sferturi o să zică că au câștigat SUA și poate Anglia”.

Dar există și mituri de altă natură, pur și simplu falsuri”, spune convins istoricul. Acesta se referă la rezerva Federației Ruse de a recunoaște masacrul ofițerilor polonezi de la Katyn. A existat o recunoaștere oficială la începutul anilor ‘90, iar de atunci Rusia, chiar dacă nu a negat direct, încearcă să minimalizeze sau să contextualizeze evenimentul într-o lumină favorabilă ei.

Enlarge

Ofițeri-polonezi-exhumați-la-3-ani-dupǎ-masacru-1943-
Ofițeri polonezi exhumați la 3 ani dupǎ masacru (1943)

Sau legende celor 28 de panfiloviști, un detașament care a luptat lângă Moscova în decembrie 1941, lucru care nu s-a întâmplat. Istoricul Anatol Petrencu spune că asemenea mitului celor 28 de panfiloviști, a căzut și mitul celor 11 ostaşi sovietici, care, după cum se spunea, la 17 aprilie 1944 „au traversat râul Nistru pe mijloace plutitoare improvizate, în preajma localităţii Răscăieţi, au atacat prin surprindere liniile de apărare ale trupelor româno-germane, situate pe malul drept al fluviului, au ocupat o colină importantă și au menţinut-o într-o luptă neîntreruptă, timp de 36 de ore, până la venirea trupelor principale”. Istoricul a menționat lucrurile de mai sus în prefaţa volumului semnat de Gheorghe Mârzencu, publicat în 2020: Minciuna mai mare decât războiul sau cum eroul Lomakin a murit de trei ori

Un alt mit despre care a vorbit Cușco în cadrul dezbaterilor organizate de Europa Liberă este cel al panglicii negru-oranj, numită panglica Sfântului Gheorghe. Potrivit istoricului, panglica a fost inventată literalmente de câțiva angajați de la Ria Novosti în 2005 și are o anumită ascendență istorică. Este vorba de perioada Primului Război Mondial când crucea Sfântului Gheorghe era principala distincție acordată soldaților ruși cu grade mici pentru curaj. Dar panglica nu a existat în forma actuală până în 2005.

„Asta ne arată cum regimul actual din Federația Rusă a remodelat cumva acest mit al victoriei în cel de-al Doilea Război Mondial în ultimii 20 de ani. Această panglică s-a dovedit a fi extrem de utilă, după cum puteți vedea pe 9 mai. Este un simbol care pare nedisociat de această viziune ruso-centrică a războiului. Dar ea a fost cumva instrumentalizată, încât se identifică acum cu războiul”, explică istoricul.

„Atunci când vorbim despre mit, nu este vorba neapărat de lucruri care sunt false, poate fi vorba și despre lucruri care construiesc o anumită memorie și au o miză politică foarte mare”, concluzionează doctorul în istorie Andrei Cușco.

Foto principală: ro.historylapse.org/

Istorie

„Politicienii folosesc divizarea în societate, manipulând cu preferințele alegătorilor”, spune o doctoră în Științe Politice

Publicat

pe

PE SCURT

Instalarea stării de urgență pare că a amplificat problemele politice și divergențele existente în societate, la fel ca și relațiile politice dintre Chișinău și regiunea transnistreană. 

Pe deasupra, tot în această perioadă au apărut în spațiul public tot mai multe teorii conspiraționiste despre originea coronavirusului, iar multe dintre acestea nu făceau decât să adâncească divizarea geopolitică existentă în societate. 

De unde se trag toate aceste teorii ale conspirației și împărțirea în pro-ruși/ pro-europeni sau pro-americani? Ar avea cumva vreo rădăcină comună? Despre asta am întrebat-o pe Ecaterina Locoman doctoră în Științe Politice, lectoră superioară în Științe Politice, University of Pennsylvania.

PE LUNG

— Politologii vorbesc întruna că oamenii aleg candidații după factorul geopolitic și mai puțin conform programelor prezentate de ei. De ce avem această divizare accentuată în societate: pro-ruși și pro-europeni? De unde a pornit această divizare și până când ea va dura? Ce trebuie să se întâmple ca această divizare să nu mai aibă loc?

— Divizarea accentuată în societatea noastră între cei care împărtășesc viziuni pro-ruse versus cei care împărtășesc viziuni pro-europene se datorează instabilității și strategiilor politice pe care le adoptă clasa politică din Moldova.

Din păcate, suferim în Moldova de ceea ce politologii numesc insecuritate a identității naționale: după destrămarea Uniunii Sovietice și obținerea independenței, elitele politice din Moldova nu au reușit să ajungă la un consens politic vis-a-vis de trecutul țării și calea pe care țara ar trebui să o urmeze în ceea ce ține de orientarea politicii externe. Unii politicieni au promovat ideea orientării către Vest, iar alții au văzut viitorul țării în continuare orientat spre legăturile economice și sociale cu Rusia și celelalte foste republici sovietice.   

Lipsa acestui acord politic a dus și la divizarea societății, întrucât politicienii folosesc în mod strategic și oportunist această divizare în societate și caută să susțină proiecte politice și să adune voturi, manipulând cu preferințele alegătorilor.

Nu este ușor să prezicem până cînd va dura această divizare în societate. Atât timp cât politicienii înțeleg că această dezbinare aduce dividende politice, vor continua să folosească aceste diferențe, pentru a menține sau a acapara puterea politică. 

Actorii politici externi joacă un rol important în strategiile pe care le adoptă elitele politice din Moldova. Atât politicienii care promovează viziuni pro-Est, cât și cei care promovează viziuni pro-Vest, beneficiază de suport politic din partea Rusiei, și respectiv din partea Uniunii Europene sau a Statelor Unite. Adesea se observă felul în care elitele politice de la noi folosesc credibilitatea acestor actori externi și politicieni care le reprezintă pentru a avansa scopurile politice de acasă.

Pentru ca această divizare să nu mai aibă loc – e nevoie ca societatea, alegătorii să evalueze candidații electorali și politicile pe care aceștia le promovează nu în baza vectorilor de politică externă pe care candidații le avansează, ci în baza calității programelor pe care aceștia le promovează. E adevărat că e mai ușor pentru un alegător să aprecieze un candidat electoral în baza factorului geopolitic. Alegătorii, însă, trebuie să facă un efort ca să înțeleagă politicile și programele economice, de justiție, de educație, etc., atunci când decid să își dea votul pentru un anumit candidat. Pentru a ajuta alegătorii în acest proces de evaluare, e nevoie ca elitele politice să inițieze și să prezinte programele electorale și politice focusate pe probleme de acasă. Politica externă trebuie să rămână o parte a acestor promovări de programe electorale, dar să ocupe un loc secundar. Văd rolul mass-mediei ca unul foarte important în prezentarea și promovarea cât mai largă a problemelor și programelor de fond prezentate de actorii politici.

— De ce unii cetățeni ai RM, în special cei născuți în URSS, cred în teoriile conspirației: armata americană a inventat coronavirusul ca să ne distrugă, că SUA se face vinovată de situația proastă în țară la noi? 

De-a lungul istoriei secolului XX, Europa de Est a fost o regiune unde s-a desfășurat o competiție pentru sfere de influență între Rusia și țările din Europa de Vest și după cel de al Doilea Război Mondial și SUA. Chiar dacă după destrămarea URSS, puterea globală a Rusiei a scăzut, în Europa de Est, Rusia rămâne jucătorul cel mai important în stabilirea ordinii regionale. Elitele politice actuale din Rusia își consolidează puterea politică prin faptul că apelează, de exemplu, la anumite discursuri și mituri care amintesc oamenilor despre măreția Rusiei ca putere mondială. 


Citește și: Panglica Sfântului Gheorghe nu are nimic în comun cu cel de-al Doilea Război Mondial. Alte mituri promovate de Rusia, dar și de alte țări implicate în cel de-al Doilea Război Mondial au fost discutate în cadrul unei noi dezbateri online a Radioului Europa Liberă, intitulată „După 75 de ani, (tot) între mituri și realități”. În cadrul acestei dezbateri a participat și Ecaterina Locoman, doctora în Științe Politice.


Felul în care victoria în cel de al Doilea Război Mondial este prezentată și memorată în Rusia de azi este un exemplu în acest sens. În Vest, sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial e memorat ca o zi a Europei, a victoriei asupra fascismului, rezistența asupra ocupației, victoria democrației asupra totalitarismului. 

Discursul oficial în care Rusia promovează memoria celui de-al Doilea Război Mondial, însă, este cea de victorie a Armatei Roșii asupra forțelor fasciste, o lupta militară și ideologică, în care forțele comuniste au ieșit victorioase. Este adevărat că URSS a jucat un rol crucial în victoria asupra fascismului, cu prețul, din păcate, a unor considerabile pierderi umane. Ceea ce, din păcate rămâne adesea nespus în discursurile Rusiei, este faptul că SUA, Marea Britanie și alți aliați din Vest de asemenea au jucat un rol foarte important, oferind URSS suport material în anii războiului. 

Chiar și după aproape 30 ani de independență, Moldova rămâne sub o puternică influență a spațiului mediatic din Rusia. În fosta URSS și în Rusia de după 1990, dacă  fascismul a fost și este denunțat ca o ideologie periculoasă, ca un regim politic totalitar, comunismul este prezentat ca o parte centrală a victoriei URSS asupra fascismului. A fost tabu să se discute deschis, la nivel de stat, despre crimele regimului Stalinist. A fost o fereastra deschisă în perioada lui Nikita Hrușciov, (după 1953, timp de aproape 10 ani) dar după această perioadă, despre suferințele și crimele din perioada stalinistă în societatea rusă s-a vorbit mai mult la nivel personal, memoriile fiind transmise din generație în generație în istorii personale de familie. 

Faptul ca în Moldova populatia preferă și s-a obișnuit sa consume produsele mediatice rusești – știri, filme, talk-show-uri, etc. este foarte ușor ca publicul din Moldova să accepte viziunea în care elitele politice actuale din Rusia văd lumea și relațiile dintre țări și ca anumite jumătăți de adevăruri promovate prin intermediul mass-mediei să prindă rădăcini și să fie fertile, iarăși ajutând anumiți politicieni de acasă la promovarea proiectelor politice.

— Problema transnistreană. Va fi problema separatistă vreodată rezolvată? Unii politicieni vorbesc despre faptul că în următorii cel puțin 10 ani Republica Moldova nu o să se integreze în UE, din cauza Transnistriei.

Conflictul s-a declanșat după ce Sovietul Suprem de la Chișinău, în aprilie 1990, a adoptat legi care au decretat limba română ca limbă de stat în Moldova și revenirea la grafia latină. În iunie 1990, s-a votat Declarația de Suveranitate a Moldovei și s-a denunțat Pactul Molotov-Ribbentrop. Toate aceste schimbări care marcau auto-afirmarea Moldovei vis-à-vis de Uniunea Sovietică (Moldova era încă o parte componentă a URSS în acea perioadă) au avut un efect negativ asupra relațiilor interetnice din Moldova. În acțiuni paralele, în lunile august și septembrie din 1990, membrii Sovietului Suprem care reprezentau etnicii găgăuzi au proclamat crearea unei republici Găgăuze în sudul Moldovei, iar deputații care reprezentau Transnistria în Sovietul Suprem au proclamat independența unei republici de partea stângă a Nistrului. Cei de la Chișinău nu au recunoscut aceste entități separatiste și dacă o soluție pașnică a problemei Găgăuze a fost găsită în 1994, conflictul cu Transnistria a cunoscut o perioadă scurtă, dar violentă de conflict militar deschis. Sunt deja aproape 30 de ani de când ne confruntăm cu problema separatismului și unii analiști numesc conflictul înghețat și uitat”. 

În primii ani după declanșarea acestui conflict, țările din Europa de Vest și SUA au preferat să nu se implice în soluționarea acestui conflict, politicienii din Moldova fiind lăsați singuri să negocieze cu Moscova, inclusiv în ceea ce privește retragerea trupelor ruse din stânga Nistrului. Având în vedere diferențele de forțe dintre Moscova și Chișinău, adesea deciziile luate de către factorii de decizie de la Chișinău erau dezavantajoase pentru Moldova. 

Chiar dacă după căderea Zidului Berlinului și a destrămării Uniunii Sovietice, nu se mai discuta în termeni de sfere de influență, Moldova se află la hotarul geopolitic între Est și Vest și în Europa de Est, cum am spus mai sus, Rusia continuă să joace un rol foarte important în definirea evoluțiilor politice regionale. Criza din Ucraina este un exemplu concludent în acest sens. Rusia e o putere mare și își trasează interesele geopolitice reieșind din concepția și locul pe care dorește să îl ocupe pe continentul european și în lume, în general. Moldova e o țară mică, respectiv trebuie să fie foarte prudentă și creativă când își stabilește prioritățile politicii interne și externe, reieșind dintr-o viziune care ia în calcul în primul rând interesele Moldovei și a cetățenilor ei. 

O rezolvare a problemei transnistrene va putea să aibă loc cu o voință politică din partea Rusiei, cu o susținere puternică din partea Vestului, și cu o înțelegere a faptului că și în Transnistria sunt actori politici și economici care sunt interesați ca status-quo-ul relației dintre Chișinău și Tiraspol să rămână așa cum este. Din partea Moldovei, la nivel diplomatic și politic trebuie să se depună eforturi substanțiale, pentru ca această dispută să fie rezolvată. Până la urmă, cetățenii simpli, fie din stânga, sau dreapta Nistrului, sunt cu toții interesați să aibă un trai decent.

Nu cred că Transnistria ar sta în calea integrării Moldovei în Uniunea Europeană. Pentru ca țara noastră să fie acceptată ca și candidat UE, în primul rând ar trebui să ducă la bun sfârșit reformele începute pentru îndeplinirea Acordului de Asociere cu UE. Adesea politicienii de acasă folosesc Transnistria ca și pe un pretext pentru lipsa unui progres în ceea ce ține de apropierea țării de UE. Trebuie ca elitele politice din Moldova să fie diligente în reformarea țării, susținerea și atragerea investițiilor, îmbunătățirea sistemului medical și educational, intensificarea eforturilor de instituire a unei justiții corecte și luptei împotriva corupției. Și mai e nevoie ca și țările Uniunii Europene să fie de acord ca Moldova să fie acceptată ca și țară-membru. Aici vorbim despre importanța unei diplomații iscusite din partea Chișinăului. Ciprul, de exemplu, a aderat la UE ca insula divizată de facto, chiar dacă s-a confruntat cu un conflict între ciprioții greci și cei turci.   

Citește mai departe

Istorie

„După 75 de ani, (tot) între mituri și realități”: al Doilea Război Mondial, într-o nouă dezbatere „AntiNostalgia” la Europa Liberă

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Astă-seară, la 17.00, Radio Europa Liberă vă invită la o nouă dezbatere online, organizată în cadrul proiectului multimedia „AntiNostalgia – privind spre viitor”, realizat cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite în țara noastră. Intitulată „După 75 de ani, (tot) între mituri și realități”, tema discuției este inspirată de un eveniment ce revine în discursul public în fiecare an, mai ales în luna mai, când o parte a lumii comemorează, iar cealaltă – celebrează încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Cum se vede la Radio Europa Liberă această dilemă, aflați de pe pagina de Facebook a evenimentului.

PE LUNG

„În urmă cu 75 de ani omenirea a reușit să pună capăt unei pagini negre din istoria sa – cel de-al Doilea Război Mondial. Au trecut multe decenii de atunci, iar lecțiile acelor orori se uită sau – mai trist – se rescriu. Dar cu ce consecințe pentru viitoarele generații?” Sunt întrebările la care jurnalista Diana Răileanu va căuta răspunsul împreună cu invitații săi – doctorul în istorie Andrei Cușco, conferențiar universitar la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău și Ecaterina Locoman, lector superior în Relații Internaționale la University of Pennsylvania din Statele Unite. Alături de ei vor fi, de la distanță, jurnalistul Vasile Botnaru, directorul Biroului Europa Liberă de la Chișinău, precum și întreaga echipă Europa Liberă, care au pregătit mai multe materiale la temă.

Între acestea, două filme de Eugenia Crețu, despre luptătorii și supraviețuitorii celei mai mari orori a secolului XX, precum și povestea doctorei Ala Nemerenco, al cărei tată a luptat în Armata Română în acea conflagrație; un vox cu tinerii realizat de Sergiu Culeac; un interviu de Alexandru Bordian cu regizorul Mihai Poiată, un alt interviu de Iulian Ciocan cu scriitoarea Dorina Rusu din România o discuție de Ivan Sveatcenco cu publicistul Oleg Panfilov din Georgia; dar și o anchetă realizată de Maria Pilchin cu scriitorii din mai multe țări din regiune.

Toate materialele realizate de echipa Radio Europa Liberă în cadrul proiectului „AntiNostalgia” pot fi accesate pe pagina Europei Libere.

Stați acasă și… stați alături de „AntiNostalgia” – astăzi, la 17.00, pe Facebook, pentru o discuție despre un trecut pe care încă îl trăim la timpul prezent – al Doilea Război Mondial, „După 75 de ani, (tot) între mituri și realități”.

Citește mai departe

Cultură

Privim în trecut cu Ana Blandiana pentru a găsi soluții pentru prezent și viitor

Publicat

pe

De către

PE SCURT

„Manipulare. Răsturnarea valorilor, dacă se poate de considerat un singur cuvânt. Și demagogie”. Acesta a fost răspunsul renumitei scriitoare Ana Blandiana când a fost rugată de un elev de la Liceul Alexei Mateevici din Căușeni să caracterizeze regimul comunist în trei cuvinte. 

Radio Europa Liberă a dat startul celui de-al doilea sezon al proiectului „Antinostalgia – privind spre viitor”, un proiect în care se privește în trecut pentru a veni cu soluții pentru prezent și viitor. În orașul Căușeni, situat la 80 km de Chișinău, în Sud-estul Republicii Moldova, a avut loc prima dezbatere cu genericul „Și eu am trăit în comunism. Părinți – copii: ce ați făcut, ce am fi făcut?”. Evenimentul i-a avut drept protagoniști pe renumita scriitoare Ana Blandiana și profesorul în științe politice Mark Mazureanu și a fost moderat de Lina Grâu, de la Radio Europa Liberă.

PE LUNG

Viața Anei Blandiana se învârte acum în jurul primului Memorial al Victimelor Comunismului și al Rezistenței din lume a cărei fondatoare este. Memorialul, care este un institut de studiere a crimelor comunismului, are și un spațiu expozițional permanent, întitulat „Memoria ca formă de justiție”. Ideea sub care s-a dezvoltat Memorialul a fost o frază pe care a scris-o într-un ziar german. „Atunci când justiția nu poate fi o formă de memorie, atunci memoria poate fi singură o formă de justiție”, a citat Ana Blandiana în cadrul dezbaterii de la Căușeni. 

„Nici memoria, nici justiția nu au fost procese ale comunismului. Ca să înțelegem cât de inegal este felul nostru de a privi cele două crime la fel de îngrozitoare – nazismul și comunismul – trebuie să încercăm să ne imaginăm, ca într-un film absurd, cum ar fi fost să ajungă rușii și americanii la Berlin și să-i lase pe liderii naziști să plece în America de Sud sau Australia”, a menționat Ana Blandiana. 

Drept exemplu când justiția din punct de vedere juridic nu a fost aplicată comunismului, scriitoarea a povestit cum, acum mulți ani, Ticu Dumitrescu, președintele Asociației foștilor deținuți politici, făcuse o listă cu 200 de torționari care erau în viață și care în mod normal ar fi trebuit arestați și condamnați. „Au trecut 25 de ani de atunci și s-a ajuns să se pună în discuție doar patru dintre ei. Atâția s-au mai găsit. Și nu în sensul în care muriseră toți. Și din aceștia patru, cu chiu, cu vai, au fost condamnați doar doi. Deci totul are un aer de parodie…”, a relatat scriitoarea.

Represiunea. Cine știe ce a fost?

Pentru a rămâne în picioare trebuie să nu lăsăm memoria să dispară, a recomandat scriitoarea Ana Blandiana. „Societatea comunistă a fost foarte ocultă. Noi făcând memorialul am avut niște greutăți insurmontabile: dovezile au fost distruse. Nu există poze din închisorile comuniste, nu există înregistrări…”. 

Doar cei care au suportat-o știau ce a fost represiunea. Când a ajuns la această concluzie, Ana Blandiana a înțeles că trebuie să schimbe acest lucru. „Eu știu cum au fost în copilărie arestările tatălui, dar colegii mei de școală ai căror părinți nu au fost arestați nu știau asta. Respectiv, Memorialul de la Sighet este un loc unde se învață istoria”, a menționat scriitoarea.

La rândul său, activistul civic Marc Mazureanu este de părerea că fiecare trebuie să decidă pentru sine de a fost bun sau rău comunismul. „Autoritarismul este rău în sine, iar comunismul este doar o formă a acestuia. Este statul care ți se bagă sub plapumă, statul care nu îți dictează doar regulile jocului, ci creează și regulile jocului. El îți dictează cum să gândești”, a menționat el.

La un moment dat, Ana Blandiana a intervenit că trebuie de menționat că totalitarismul și comunismul este același lucru. „Ani întregi după ‘90 s-a vorbit despre totalitarism ca să nu părem că condamnăm direct comunismul”, a spus ea.

Istorii din epoca comunismului

Ana Blandiana: S-a apropiat un tânăr strigând „Arestați-o, arestați-o!!”

„La Revoluție, când eram deja matură, am fost îngrozitor de șocată de o întâmplare. Atunci când în seara de 21 decembrie, ajungând cu soțul meu în Piața Romană, (dar am ajuns acolo după ce a avut loc o ciocnire și au fost arestați cei care se opuseseră) am vrut să vedem ce se întâmplă. Ne-am dat seama că înaintăm spre Piața Romană și numai noi suntem pe stradă, ne-a apucat frica. Dar ne-am zis că trecem și dacă ne opresc zicem că acesta-i drumul nostru. Și ne-au oprit. Și în timp ce ofițerul de miliție ne cerea actele și eu zăpăcită nu reușeam să găsesc în geantă buletinul, a venit în grabă un tânăr îmbrăcat în haine de gărzi patriotice, strigând ofițerului care ne legitima: „Arestați-o, arestați-o, a fost aici!”. Dar eu nu fusesem. Pentru mine ideea că un  tânăr putea să facă aceasta, că putea să susțină asta fără să aibă dreptate, deodată mi-a răsturnat totul în cap, pentru mine era rău doar Ceaușescu, nevasta sa și câțiva din jurul lor.” 

Mark Mazureanu: În zona unde era monumentul lui Lenin era interzis să treci

„Îmi aduc aminte cum treceam cu tatăl prin centrul capitalei, în fața Guvernului, unde era monumentul lui Lenin. Era o zonă unde era interzis să treci, dar nicăieri nu era un semn de interdicție. Deci era o chestie de neimaginat să traversezi această zonă prin centru. Era ca și cum ai urca pe plita încinsă și nimic nu ți se va întâmpla.

Același sentiment l-am avut, atunci când am deschis prima sticlă de Coca-Cola. Pe atunci era Uniunea Sovietică. Taică-meu mi-a adus-o din Finlanda. Am luat sticla, m-am dus în subsolul casei, m-am asigurat că nimeni nu este și am deschis-o încet, dar credeam că toată casa m-a auzit. Aveam impresia că atunci când voi bea sticla, se va ilumina tot subsolul. Evident, nimic nu s-a schimbat. Era doar o sticlă de Cola.”

Scriitorul Vitalie Ciobanu: Țin minte cozile lungi de la „gastronom”

„Bunelul meu s-a ascuns câteva zile în niște lanuri de porumb din satul Varvareuca, Florești, întrucât urma să fie deportat. Și numai datorită faptului că bunica mea era mamă eroină – avea 10 copii născuți – și a venit o directivă de la Chișinău că mamele eroine pot să stea și să nu fie deportate, bunelul meu nu a fost deportat. S-a întors de prin coclaurile unde a stat și a rămas acasă. Dacă pleca el, părinții mei nu s-ar fi întâlnit și nici eu nu aș fi fost aici.

Din experiența mea, țin minte cozile lungi pe care le aveam la alimentară sau cum era numit „gastronom”. Și o dată pe lună se aducea pește roșu. Dar erau cozi uriașe, mă trimiteau și pe mine părinții să vin cu un kilogram sau două. Era atunci o sărbătoare, ieșea mămăliga mai bună cu acel pește special. Sau manifestațiile din școală, parada din 7 noiembrie, pentru mine era o sărbătoare care se asocia cu un eveniment de familie, pentru că era Hramul localității Florești. Și atunci eram nerăbdători să venim mai repede acasă, căci veneau rude în ospeție. Deci, amestecam și ororile, și bucuriile, dar adevărul crunt al realității de atunci rămânea ascuns.”

Poetul Emilian-Galaicu Păun: Două fetițe au mâncat ouă roșii, să vezi ce crimă!

„Făceam școala la Chișinău, la cea mai bună școală din oraș, nr.1., actualul liceu „Gheorghe Asachi”. Era prin 1975-76 și atunci Paștele a căzut cu câteva zile înainte de 1 mai. Pe 1 mai toată lumea trebuia să meargă la Parada Muncii. La două fetițe din clasa paralelă, părinții le-au dat de mâncare, ca să vezi ce crimă!, ouă roșii. Cât am așteptat ca să defilăm pe strada Lenin, fetițele au decojit ouăle și le-au mâncat. Cineva le-a pârât, iar la două zile a avut loc adunarea generală pe școală – două fetițe au mâncat ouă roșii. Vă dați seama cum a lucrat această întâmplare în mintea acelor copii, dacă acest gest uman a fost sancționat în așa mod.

Al doilea caz. Făceam Facultatea de Litere. Iar eu am obținut carnetul la Biblioteca Națională, care atunci se chema Nadejda Krupskaia, cu greu abia în anul III. Muncitorii, țăranii aveau drept la abonament din oficiu. Noi, care făceam studii, am obținut cu greu carnet de cititor după trei ani. Iar când ajungeam în sala de literatură străină știți ce citeam? Ana Blandiana, Nichita Stănescu, Tudor Arghezi. Evident!, literatura română se afla în sala de literatură străină. Iar când completam formularele pentru a cere autorii respectivi, trebuia să le completăm în două exemplare. Pentru că unul mergea acolo unde trebuia! Eram marcați, citeam în sala de literatură străină.”

Elevi: Odată cu cunoașterea vine și gândul că suntem înarmați cu ceva

Una din elevele liceului a menționat că pentru ea comunismul este o temă foarte dureroasă și delicată, or este cauza pentru care părinții ei se află peste hotare, cauza pentru care în scurt timp va face parte din diaspora Moldovei. „Este important ca tinerii să cunoască pentru că odată cu cunoașterea vine și gândul și știința că suntem înarmați cu ceva”. 

O altă elevă a recunoscut că în familia sa sunt controverse la această temă. „Generațiile anterioare spun că a fost bine, că totul a fost gratis, toată lumea știa cine era. Însă eu cred cu totul altceva și încerc prin dovezi să le schimb părerea”, a spus ea.

Comunismul, în trei cuvinte

Un elev i-a întrebat pe protagoniștii dezbaterii Ana Blandiana și Mark Mazureanu care ar fi trei cuvinte care ar caracteriza regimul comunist.

„Uniformizare, supușenie și „conveier” (bandă rulantă)”, a răspuns Mark Mazureanu. La rândul său, Ana Blandiana a menționat: „Manipulare. Sigur, manipulare este cuvântul numărul unu. Răsturnarea valorilor, dacă se poate de considerat un singur cuvânt. Și demagogia, care face parte din manipulare”.

În final, scriitoarea Ana Blandiana a avut un mesaj către tinerii de la Liceul Alexei Mateevici: 

„Tinerii trebuie să-și păstreze spiritul critic. Să cultivăm privirea critică, gândirea cu propriul cap”, a menționat ea, „dușmanii totalitarismului au fost cei care aveau spirit critic”.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Social6 ore în urmă

Pandemia în Italia: „Cu toții a trebuit să învățăm o lecție”

Acuzată că a reacționat prea târziu, că a permis răspândirea virusului COVID-19 prin întreaga Europă, după cinci luni de luptă...

Divertisment7 ore în urmă

Va interzice Putin curcubeul?

PE SCURT Pe 3 iulie, la o întâlnire dintre Vladimir Putin și membrii grupului de lucru pentru amendamentele la Constituție,...

Social11 ore în urmă

7 iulie 2020. COVID-19, PE SCURT: 235 cazuri noi de infectare și opt decese

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

EducațieO zi în urmă

Masterand pe Zoom. Cum am susținut teza pe timp de pandemie

Pe 11 martie 2020, în momentul în care în Republica Moldova era înregistrat deja cel de-al treilea caz de COVID-19,...

SocialO zi în urmă

Trei știri bune: Film în pod, chipsuri sănătoase și solidaritate împotriva virusului

Pe urmele lui Zaharia Cușnir Astăzi va avea loc premieră unui film în care regizorul Victor Galușca reconstruiește momentul în care au fost găsite legendarele negative...

SocialO zi în urmă

Un genocid sovietic nerecunoscut, discutat la Europa Liberă

S-au trezit în miezul nopţii, în trenuri pentru vite, fără cei dragi alături, fără nume, fără bunuri, îmbulziți cu alți...

SocialO zi în urmă

6 iulie 2020. COVID-19, PE SCURT: 92 cazuri noi de infectare și zece decese

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Advertisement

Politică

Politică4 zile în urmă

Protest în regiunea transnistreană: „Noi nu vă limităm în totalitate”

PE SCURT Pe 2 iulie, în Râbnița a avut loc un protest după ce așa-zisele autorități transnistrene au anulat permisele...

PoliticăO săptămână în urmă

Ce înseamnă schimbările în Constituția Rusiei și cum ar putea influența regiunea transnistreană. Explicăm

PE SCURT De pe 25 iunie până pe 1 iulie are loc referendumul pentru modificarea Constituției Federației Ruse. În regiunea...

Politică2 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Trei sate moldovenești din stânga Nistrului au trecut în subordinea Tiraspolului?

PE SCURT Așa-zisele autorități transnistrene anunță că aproape 80% dintre cazurile de COVID-19 au fost tratate.  Thomas Mayr Harting, reprezentantul...

Politică3 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. „Discriminare. Autoritățile moldovenești nu au anulat bacalaureatul pentru studenții din regiune”

PE SCURT Astăzi, 16 iunie, în regiunea transnistreană, se încheie starea de urgență, însă restricțiile rămân în vigoare. Acest lucru...

Istorie4 săptămâni în urmă

„Politicienii folosesc divizarea în societate, manipulând cu preferințele alegătorilor”, spune o doctoră în Științe Politice

PE SCURT Instalarea stării de urgență pare că a amplificat problemele politice și divergențele existente în societate, la fel ca...

Politică4 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană: Tiraspolul sugerează că s-a descurcat mai bine decât Chișinăul

PE SCURT Biroul Politici de Reintegrare a anunțat că au fost ridicate unele restricții de circulație pentru locuitorii satelor din...

Politică1 lună în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană / Autoritățile separatiste vor achita compensații de 23 euro antreprenorilor

PE SCURT În săptămâna trecută în regiunea transnistreană a fost prelungită starea de urgență, un bebeluș a fost testat pozitiv...

Advertisement

Opinii

iulie 2020
L Ma Mi J V S D
« iun.    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031