La peste 620 de kilometri de Chişinău se află una din bătrânele mănăstiri ale Transilvaniei – Lupşa (de călugări). Istoria sfântului locaş din Ţara Moţilor, numită şi Ţara de Piatră, judeţul Alba, începe la 1420, iar nouă ani mai târziu este ridicată biserica din lemn de stejar, care poate fi admirată şi astăzi. Seamănă mai mult cu o casă ţărănească din Transilvania, însă are o profundă încărcătură spirituală, cu o mulţime de comori seculare, icoanele din altar având o valoare artistică de necontestat.
Bisericuţa de lemn a Mănăstirii Lupşa este cel mai vechi sfânt locaş de lemn din Transilvania, dar şi cel mai „bătrân” aşezământ monahal de pe Valea Arieşului. Ctitoria boierului Stanislav, din familia cneazului Cândea de Lupşa, a fost ani de-a rândul leagănul spiritualităţii româneşti, fiind considerată o sihăstrie de seamă a ortodoxiei.
Măreţia Mănăstirii Lupşa, dar şi chemarea Cuviosului Sofronie de la Cioara adresată românilor din Transilvania de a nu se lepăda de credinţa neamului, l-au înfuriat foarte mult pe generalul Bukow. Astfel, biserica sihăstriei din Valea Arieşului a ajuns în lista neagră, adică urma să fie dărâmată. S-a întâmplat, însă, o mare minune.
Potrivit documentelor, sfântul locaş de la Lupşa a scăpat de distrugere datorită episcopului unit Petru Pavel Aron, care l-a rugat în genunchi pe Bukow să lase în pace Mănăstirea din Valea Arieşului, un monument unic în Munţii Apuseni. La 1820, biserica a fost luată de greco-catolici şi devine de mir, călugării sunt alungaţi, pribegind prin păduri.
În 1948 biserica revine ortodocşilor. Între 1975- 1978, pentru a o scăpa de degradare, sunt efectuate lucrări de restaurare. Peste doi ani este resfinţită, iar ca hram s-a aşezat sărbătoarea Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie, stil nou). Acum două decenii, la Mănăstirea Lupşa reîncepe viaţa monahală. Astfel, au fost construite noi chilii, zidul incintei, turnul-clopotniţă, un paraclis şi clădirea Stăreţiei.
La Mănăstirea Lupşa se află o părticică din lemnul Sfintei Cruci a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dar şi o copie a Icoanei Maicii Domnului „Mângâietoarea” de la Muntele Sfânt, de la Mănăstirea Vatoped.
