Am pornit spre Lipnic foarte entuziasmat, cu gândul de a vedea o localitatea care poartă cu mândrie pecete domnească, o localitate care nu uită una din cele mai faimoase lupte ale Domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt. Despre unica luptă purtată de voievod în spaţiul dintre Prut şi Nistru la 1470, cei de la Lipnic vorbesc doar din auzite, şchiopătând binişor la capitolul detalii. I-am rugat să mă ghideze până la locul bătăliei lui Ştefan cu tătarii, acolo unde domnitorul nostru a ieşit învingător. Mi s-a spus că nu am ce vedea, pentru că este un teren agricol şi nu e nici un în însemn care ar aminti de isprava voievodului. Sper ca în viitorul apropiat la Lipnic, cel târziu la 515 ani de la marea victorie, va fi marcat teritoriul unde s-au dus luptele.
Cel puţin bucură faptul că Liceul din localitate poartă numele lui Ştefan cel Mare, că la 500 de ani de la trecerea în nefiinţă a Domnitorului a fost înălţat, în centrul satului, monumentul „Clopotul memoriei” în cinstea bătăliei de la 1470. Tot aici a u fost plantaţi mai mulţi tei, copaci de la care se spune că fi pornit denumirea satului, adică de la „lipa” (slavonă) – tei şi lipnakz (lipneak) – pâlc de tei. Bătrânii satului spun că astfel de copaci, foarte mulţi, erau în actualul cimitir. Întru memoria lui Ştefan cel Mare, actorii teatrului din sat au montat şi un spectacol în care evocă lupta victorioasă de la Lipnic.
Un loc plin de istorie şi memorie se află chiar lângă iazul de lângă centrul satului. Într-o ogrăjoară cu un gard de metal se află câteva cruci şi pristolul primei biserici. Primul sfânt locaş de la Lipnic a fost incendiat, dar a rămas pristolul. Aflarea acestuia în „buricul satului” nu prea era agreată de autorităţile ateiste. Astfel, la 1959 distrug pristolul bisericii de odinioară. Abia peste 30 de ani este restabilit, pentru a aminti creştinilor de la Lipnic că aici s-au rugat moşi şi strămoşii lor. Câteva cruci negre arată că pe timpuri, încă pe la 1471, a fost şi un cimitir.
Că cei de la Lipnic ţin la credinţa neamului o arată şi faptul că pe timpurile ateismul a funcţionat biserica de piatră, ridicată la 1868. Intenţii de-ai pune lacăt, provocări au fost, însă oamenii locului au luptat până-n pânzele albe, astfel încât ciuma roşie nu i-a biruit.
Fântâna Cadânei sau Cadenei – este la fel un loc pitoresc, un loc ce ar atrage tot mai mulţi turişti. Legenda spune că o cadână, adică o fată foarte frumoasă (cum s-ar traduce din turcă), a fost luată ostatecă. Însă, nedorind să meargă cu turcii a sărit într-o fântână. De aici şi vine numele de Fântâna Cadenei (Cadânei). Din păcate, această se află într-o stare jalnică.
Cei de la Lipnic m-au asigurat că vor îngriji Fântâna Cadenei, marca locul unde a avut loc bătălia, deschide un Muzeu al Satului şi lansa un Almanah despre victoria lui Ştefan în unica luptă a sa dintre Prut şi Nistru.
