Oră târzie. Un grup de pelerini din Basarabia bate la imensa poartă a Mănăstirii Govora. Liniştea este ruptă de lătratul unui câine, apoi de vocea domoală şi dulce a unei măicuţe. Ne deschide poarta şi ne spune: „Doamne ajută!”. După ce mai schimbăm câteva vorbe, maica (am aflat mai târziu că e stareţa), observând că suntem obosiţi după o zi de hălăduire pe la mai multe mănăstiri, deschide uşile odăiţelor unde urma să ne odihnim. Aţi dormit în cetate!, îmi spune maica Heruvima.
După ce admir frumuseţile din jur, mai „fur” imagini cu aparatul de fotografiat, în faţa bisericii, alături de ceilalţi pelerini, ascult vorbele stareţei. Nu ne oboseşte cu date istorice, ci cu lucruri care crede ea că sunt mai aproape de sufletul fiecărui creştin. Apoi, ne îndeamnă să ne îndreptăm ochii spre uşa de la intrarea în biserică. E o icoană ce uluieşte, apoi te provoacă să-ţi pui o mulţime de întrebări. Aceasta o întruchipează pe Maica Domnului cu aripi şi Sfântul Acoperemânt.
Maica Heruvima afirmă că o astfel de icoană este unică în spaţiul românesc, dar şi în lume, de asta se simte datoare să explice de unde până unde s-a ajuns ca Fecioarei să i se adauge şi aripi. Potrivit ei, icoana este de prin anii 1700, pictată de zugravii şcolii brâncoveneşti de la Horezu. „Aveau multă credinţă şi cunoşteau foarte bine Sfântă Scriptură, astfel au putut realiza o asemenea bijuterie ortodoxă”, zice stareţa. Călugăriţa afirmă că în Biblie doar într-un singur text se vorbeşte de aripile Fecioarei. „Maicii Domnului i se dau aripile marelui vultur, ia pruncul şi zboară din faţa balaurului în pustie, pentru un timp”, scrie Evanghelistul Ioan în capitolul 12 din Apocalipsă. Motivul Acoperemântului Maicii Domnului apare mult mai târziu, prin secolul al XVII-lea, însă tot zugravii de la Horezu au fost cei care l-au preluat în pictura religioasă.
Potrivit tradiţiei, Mănăstirea Govora apare în arealul spiritual al Ţării Româneşti printre primele, fiind ridicată în secolele XIV şi XV, sub domnia lui Vlad Dracul. Totuşi, nu se ştie când a fost pusă crucea pentru sfinţirea sfântului locaş. În 1440 a fost distrusă de boierul Albu cel Mare, iar între 1492 – 1496 este refăcută de Vlad Călugărul şi Radu cel Mare. Mănăstirea, la acele vremuri, ajunge să fie una din cele mai bogate şi un locaş de închinăciune cu cei mai mulţi monahi cărturari. Pe timpul domniei lui Matei Basarab, la Govora funcţiona şi o tipografie, la care printre multe volume a fost tipărită şi prima carte de legi în limba română – „Pravila cea mică”, în anul 1640.
Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, care poate fi admirată şi astăzi este de pe timpul lui Constantin Brâncoveanu. Domnitorul, prin stareţul de atunci a renovat şi completat ansamblul monahal. Până în 1959, la Mănăstirea Govora s-au nevoit monahi, iar de atunci şi până în prezent aici vieţuiesc maici.
Mănăstirea Govora se află în judeţul Vâlcea, comuna Mihăieşti, la o distanţă de şase kilometri de Băile Govora şi la 18 de Râmnicu Vâlcea. Chişinăul se află la circa 600 de km de Mănăstirea Govora.
