Connect with us
"
"

Istorie

Istoria Zidului care a separat familii

Publicat

pe

PE SCURT

Zidul Berlinul este peretele care a împărțit nu doar capitala Germaniei, dar a separat familii întregi. Peste noapte, oamenii s-au trezit cu un zid alb în fața lor, care le-a blocat accesul la locul de muncă, i-a despărțit de rude, de prieteni și le-a impus restricții pe care nu aveau dreptul să le încalce. 

Doar peste aproape 30 de ani de teroare, Zidul Berlinului a căzut și oamenii au cerut ceea ce le aparținea – dreptul de a fi liberi și de a se expune, de a lua decizii.

PE LUNG

Zidul Berlinului a fost construit pe 13 august 1961 și a rezistat până la 9 noiembrie 1989.

Într-o zi de august, administrația liderului comunist al Germaniei Răsăritene, Walter Ulbricht, decide să construiască o barieră care ar separa Berlinul Occidental și Republica Democrată Germană. Hrușciov stă pe gânduri, însă la scurt timp, aprobă această propunere. Astfel, timp de mai puțin de două zile este construit acest zid care va rezista 28 de ani. La început oamenii credeau că este o glumă, că doar se construiește un nou post de trecere. Însă, totul a devenit mult mai serios când marginile au fost unite, iar oamenii care voiau să treacă de partea cealaltă a barierei erau amenințați cu moartea. 

Crearea Zidului a fost un dezastru propagandistic pentru Germania Răsăriteană și pentru blocul comunist ca un tot întreg. Zidul a reprezentat un simbol al tiraniei comuniste, insistent afișat în lumea occidentală, în special după împușcarea a câtorva evadați.

După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Berlinul a fost împărțit în patru părți: britanică, americană, franceză și sovietică. Începând din 1948, Germania Occidentală (care era monitorizată de Franța, Marea Britanie și SUA) s-a dezvoltat ca o țară capitalistă vestică, cu o economie socială de piață și cu o viață politică autentic democraticăparlamentară. În timp ce, Germania Răsăriteană a fost guvernată de un guvern autoritar, modelat după cel sovietic, care a aplicat în economie sistemul economiei planificate centralizat. De aceea, mulți oameni din est alegeau să muncească sau chiar să se mute în partea vestică a țării. Acest lucru a nemulțumit autoritățile de atunci, care nu puteau să urmărească cum forțele de muncă pleacă de la ei spre partea rivală. De aceea, au decis că trebuie să le îngrădească accesul. Decizia a fost una simplă, e nevoie de o barieră, de mai multe restricții și militari care să urmărească ca nimeni să nu mai poată trece de partea cealaltă a zidului. 

Construirea a 45 de kilometri de bariere în jurul celor trei sectoare occidentale a început duminică 13 august 1961 în Berlinul Răsăritean. În acea dimineață, zona de frontieră a fost securizată de trupele de grăniceri est-germani. Bariera a fost construită de soldații și muncitorii care nu înțelegeau de ce o construiesc. Străzile care se întindeau de-a lungul traseului barierei au fost baricadate pentru a împiedica trecerea a oricărui vehicul și a fost ridicat un gard de sârmă ghimpată, care, mai târziu, a fost transformat într-un zid în toată regula. Bariera a divizat, fizic, orașul și a încercuit, practic, Berlinul Occidental. În timpul construcției, soldații Armatei Naționale Populare (NVA) și ai Grupurilor de luptă ale clasei muncitoare (KdA) au păzit zona, având ordine clare pentru împușcarea oricărui individ care ar fi încercat să fugă în Vest. Mai târziu, zona Zidului a fost întărită cu ziduri, câmpuri minate și alte instalații de siguranță.

Atunci, numeroase familii au fost despărțite, iar oamenii nu au mai putut ajunge la muncă. Zidul era o violare a înțelegerilor postbelice care permiteau Aliaților occidentali să supravegheze administrarea întregului Berlin.

Zidul avea peste 155 km lungime. În iunie 1962, au început lucrările la un al doilea gard paralel, la o distanță de până la 90 m înspre interior, casele cuprinse în această fâșie fiind demolate, iar locatarii mutați la alte adrese. A fost creat un teritoriu al nimănui între cele două bariere, cunoscut în scurtă vreme ca „fâșia morții”. Fâșia era pavată cu nisip greblat cu grijă, ceea ce făcea foarte ușor de sesizat urmele pașilor unor eventuali evadați. Zona nu oferea nicio posibilitate de camuflare, era minată și împânzită cu capcane din sârmă și, cel mai important, oferea un câmp de tragere vast pentru gărzile care păzeau zona. Mai mult, zidul era colorat în alb, pentru a permite gardienilor să observe oamenii care încercau să evadeze.

Zidul Berlinului a fost construit din 45.000 de secțiuni din beton armat, fiecare având înălțimea de 3,6m și lățimea de 2 m. Pe creasta Zidului era montată o țeavă lustruită, ceea ce ar fi trebuit să facă și mai grea escaladarea sa. Zidul era întărit cu garduri din plasă, senzori de mișcare, șanțuri împotriva vehiculelor, garduri din sârmă ghimpată, 116 turnuri de pază și 20 de bunkere. 

În timpul existenței Zidului, au fost aproximativ 5.000 de tentative de evadare din Berlinul Rasăritean, încununate de succes. Diferitele rapoarte apreciază că numărul celor morți în timpul tentativelor de trecere a Zidului ar fi între 192 și 239 de persoane, printre care și 5 copii.

În toamna anului 1989, în Germania Răsăriteană au avut loc demonstrații de masă antiguvernamentale. Liderul est-german Erich Honecker a demisionat, în 18 octombrie 1989, și a fost înlocuit de Egon Krenz câteva zile mai târziu. Noul guvern a hotărât să permită est-berlinezilor să primească vize pentru a vizita Germania Occidentală. Günter Schabowski, ministrul german al propagandei, a avut sarcina să anunțe această hotărâre. Însă, el nu a reușit să înțeleagă exact care sunt normele acestui nou regulament care trebuia întocmit în următoarele săptămâni. De aceea, când a fost întrebat la conferința de presă când are să intre în vigoare noua lege, acesta a spus: „Chiar acum”. 

Zeci de mii de est-berlinezi au auzit în direct declarația lui Schabowski la televiziunea est-germană și au luat cu asalt toate punctele de control, voind să treacă în partea cealaltă a Berlinului. Grănicerii, depășiți numeric și nedumeriți, au dat numeroase telefoane superiorilor lor, dar, în scurtă vreme, a devenit clar că nu exista nicio posibilitate de stăvilire a mulțimilor de est-berlinezi fără folosirea armelor de foc. Cum nimeni nu dorea să-și asume o asemenea responsabilitate, grănicerii au deschis barierele punctelor de trecere, lăsând mulțimea să treacă după un control sumar sau chiar fără nicio formalitate. Mulțimile de est-berlinezi aflați în extaz au fost întâmpinate într-o atmosferă euforică de vecinii lor din vest, barurile din preajma graniței făcând cinste noilor veniți. Ziua de 9 noiembrie este, astfel, sărbătorită ca zi a Căderii Zidului. În zilele următoare, berlinezii au venit la Zid cu baroase pentru a smulge suveniruri, reușind să dărâme porțiuni întregi ale barierei în acest timp. 

Vest-germanii și est-berlinezii aveau permisiunea să călătorească liber începând din 23 decembrie 1989. Până în acel moment au existat anumite restricții: necesitatea obținerii unei vize cu câteva zile mai înainte de efectuarea vizitei și schimbarea în moneda est-germană a 25 de mărci vest-germane pentru fiecare zi de ședere în RDG. 

Din punct de vedere tehnic, Zidul a mai fost păzit încă ceva vreme după 9 noiembrie. În primele săptămâni, soldații est-germani au încercat să repare porțiunile distruse de cei care au vrut să facă din bucățile de zid suveniruri. Până la urmă, aceste tentative au fost abandonate, grănicerii tolerând demolările și trecerile neautorizate prin găurile făcute. Pe 13 iunie 1990, armata est-germană a început demolarea oficială a Zidului cu porțiunea din Bernauer Straße. Pe 1 iulie, ziua în care Germania Răsăriteană a adoptat moneda vest-germană, toate punctele de control și-au încetat existența, iar frontiera intergermană a devenit doar o amintire. Au rămas în picioare numai câteva secțiuni scurte ale zidului și câteva turnuri de pază pentru aducere-aminte. Pereții rămași de la zid sunt acum împânzite cu graffiti. „Dacă atunci pereții erau pictați, pentru a-i distruge, acum sunt pictați pentru a-i păstra ca o amintire ruptă din istorie”, ne spune o tânără activistă din Germania. 

Căderea Zidului Berlinului a fost primul pas către reunificarea Germaniei, care s-a încheiat, în mod oficial, la 3 octombrie 1990.

Cultură

Cine a fost Ștefan Petrache și de ce o să ne lipsească

Publicat

pe

De către

Unul dintre cei mai îndrăgiți artiști din Republica Moldova, Ștefan Petrache a decedat în seara zilei de ieri. Am răscolit prin interviurile și reportajele scrise despre acesta ca să ne amintim împreună cine a fost el, pentru ce l-am iubit și de ce ne va fi dor de el.

Brejnev era încă viu când, de pe scena Palatului, Ștefan Petrache a spus: „Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, onorată asistență!”.

„Toți au înmărmurit. Cei de la Ministerul Culturii au căzut sub scaune. Nu știa ce să facă atunci și KGB-ul. Eu am găsit de cuviință că odată și odată sunt obligat să spun asta. Am fost primul care, împreună cu Svetlana Frumusache, am afirmat la circ că s-a adoptat tricolorul, această informație nefiind încă difuzată la radio sau TV. Spunând acest lucru în direct, a aflat toată țara, ca mai apoi să-mi fac un cucui mare în loc de cap. Eu am fost primul care i-a cusut pantaloni lui Valentin Dânga după silueta lui. Ninei Crulicovschi i-am cusut cojoc cu mâinile mele. Multe mi-a fost dat să le fac printre primii”, povestea Ștefan Petrache în decalogul său publicat în VIP Magazin (care merită citit integral).

Vocea lui Ștefan Petrache iubită de bunicii și părinții noștri și poate auzită și îndrăgită de cei mai tineri, ca mine, ca unii ca voi, a intrat în casele oamenilor la sfârșitul anilor ’60, când formația „Noroc” se bucura o popularitatea imensă.  La nici 20 de ani, tânărul interpret ridica lumea în picioare.

„Tipare strivite, bariere desființate, ritmuri și sonuri altele decât până la ei erau apanajul unei trupe nonconformiste – dacă nu chiar rebele! – apărute într-o micuță republică periferică, RSSM, care însă a cucerit întreg spațiul imperiului sovietic: 2,5 mln. de discuri vândute doar în anul 1969 și turnee, cu un public în delir, de la Marea Baltică până la Komsomolsk-pe Amur și Iujno-Sahalinsk. „Noi eram asemeni unui prunc care se naște, se pișă sub el, încă nu înțelege ce i se întâmplă, dar trăiește totul ca pe o necesitate” – amintirile și limbajul sunt ale „norocosului” ce debuta, la 17 ani, în piesă „Am 20 de ani”, având el însuși revelația de a proba – că o necesitate! – punerea în aplicare a vocii sale neobișnuit de puternice și viguroase.

Foamea de libertate și schimbare își crea idolii săi, „Norocul” lui Mihai Dolgan devenise un gen de „Beatles” din cușca URSS-ului, solistul său având curajul să cânte hituri englezești, franțuzești, italiene, care fac furori alături de acel „Crede-mă, amore, crede-mă” al lui Ion Aldea Teodorovici. Extaz, beatitudine aduse până la psihoză, cu scaune rupte într-o sală de spectacole incendiată de ovații și ropote de aplauze. Ștefan Petrache triumfă împreună cu „Norocul” său, desființat însă de autoritățile vigilente tocmai pe creasta succesului și tocmai pentru acest triumf calificat a fi „periculos pentru tânăra generație” ce nu avea voie decât să fie „cuminte” (nu și cu-minte?)”, povestește Rodica Iuncu pentru Sud-Est Curier.

S-a născut pe 8 mai 1949 în satul Vânători, raionul Nisporeni. „A fost lipsit de libertatea adevăratei copilării de a face șotii, a fi pedepsit de părinți, ocărât și mângâiat de mama (la opt luni i-a murit tata, iar la șapte ani a fost adus la școala de muzică din Chișinău, unde a stat la casa de copii”, povestește Andrei Porubin.

Cât își făcea studiile la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chișinău (1978-1983), Ștefan Petrache a fost solist în Orchestra Simfonică și de Estradă a Radioteleviziunii Moldovenești (1974-1975), în formațiile vocal-instrumentale „Orizont” (1977), „Contemporanul” (1978-1981), director artistic și solist al formației „Plai”(1982-1987). În următorii doi ani, Ștefan Petrache a fost solist în formația de promovare a muzicii din cadrul Filarmonicii de Stat din Chișinău.

A înregistrat piesele „De-aș avea”, „În august”, „Chemarea casei părintești”, „Ce-aș fi fost”, „Crede-mă”, „Balada haiducească”, „Iubește”, „Monolog” etc.

În 1986 a fost distins cu titlul onorific „Artist Emerit”, în 1993 – cu medalia „Meritul Civic”, iar în 2014 – cu Ordinul Republicii.

„A fost un om de o inteligență și de o cultură rară, a promovat, prin cântec, limba română. A susținut concerte împreună cu artiștii renașterii naționale – Ion și Doina Aldea-Teodorovici. Au promovat, împreună, limba română în timpuri care, spune maestrul, au fost mai grele, dar mai frumoase”, scriu colegii de la TVR Moldova. „Simțeai că nu plutești pe valul apei, simțeai că mergi pe picioarele tale și pe pământul tău”, susținea artistul. Cariera lui, însă, a început alături de Mihai Dolgan, în formația „Noroc”, iar acele concerte excepționale nu vor fi uitate niciodată.

„La nici 40 de ani împliniți, Ștefan Petrache părăsește scena, izgonind din preocupările sale (nu și din sufletul său) muzica, poezia, ansamblurile și orchestrele” și se transformă în „complet altcineva: Ștefan Petrache-antreprenor în construcții imobiliare”, povestește Rodica Iuncu. Chiar în centrul capitalei acesta ridică, unul după altul, „edificii impozante, cu o arhitectură stilată după proiecte originale plătite de clienți înstăriți. Un calcul de supraviețuire intuit exact în condițiile unui „capitalism sălbatic”, în tranziție interminabilă, în care se zbate recent formata R. Moldova”, relatează Rodica Iuncu.

„El nu vrea să sucombe în sărăcie, nu vrea să fie artistul în căutarea umilitoare a sponsorilor, pe care să-i convingă că este Artist al Poporului și deținător al Ordinului Republicii. “Optimistul este văr drept cu prostul”, consideră el, și astfel negativ-pozitiv fortificat, încearcă să navigheze, împreună cu echipele sale de constructori, în spațiul minat de interese și afaceri ale faunei oligarhice moldovene. Pentru moment, iese victorios: blocurile de elită á la Ștefan Petrache, vila decentă de pe strada Eminescu, în care locuiește împreuna cu familia sa, îi încununează efortul și priceperea de a gestiona banii, de a dirija o afacere din care să existe. Pentru o fire pasională însă, pentru această rețea nevralgică, ce captează și intră în alertă la orice modulație de atmosferă, la orice semnal de pericol, povara e prea dificilă.”

În 2009, Ștefan Petrache a fost diagnosticat cu diabet zaharat. Atunci,  el a suferit o intervenție chirurgicală complicată la București. „Un diabet avansat și agresiv îl scoate pe linie moartă, în trei ani suportă șase intervenții chirurgicale, inclusiv într-un spital din Moscova, ceea ce îl face să renunțe la afacerea sa scurtcircuitată de suferință. Apoi de foștii săi parteneri, cu care ajunge să se judece, asistat, cum mărturisește el într-o emisiune TV, „de o haită de hiene”, nu de justiție…”

La vârsta de 60 de ani, Ştefan Petrache editează, la Bucureşti, prin intermediul Editurii „Litera International”, într-un tiraj limitat, CD-ul „Eu vin…”, dedicat unui cerc de prieteni și cunoscători, domnia sa fiind și producătorul acestui album. CD-ul cuprinde, în variantă remixată, cele mai cunoscute piese ale sale, printre care „Ce te legeni…”, „Și dacă…”, „Chemarea casei”, „Ce-aș fi fost”, „Crede-mă” ș.a.. Tot ce rezonează în sufletele noastre la auzul numelui Ștefan Petrache, povestește Victoria Popa, pentru Jurnal de Chișinău, după ce la vizitat în grădina sa.

În 2014, după ce a fost afectat de maladie și s-a retras de pe scenă, Ștefan Petrache declara într-un interviu pentru Rasputin că „scena este locul unde se întâlnesc sufletele, este un randevu pentru sufletele omenești”. Avea 65 de ani și era dependent de insulină de cinci ani, când spunea că nu a crezut niciodată că va ajunge la înțelepciunea că cel mai greu lucru de pe fața pământului nu e atlanților care țin Pământul pe spate, ci că cel mai greu lucru este să nu faci nimic sau să nu poți face nimic.

„Umblu din colț în colț ca o fiară mușcată. Spre bătrânețe cercul de prieteni se îngustează, au fost timpuri când aveam chipurile sute de prieteni, dar acum sun vreo cinci-șase.”

În februarie 2019, a suferit un stop cardiac după care a fost internat în secția de reanimare a unui spital privat din Capitală. Ieri seara, fiica sa ne-a anunțat pe toți că Ștefan Petrache nu mai este printre noi.

Citește mai departe

Economie

Cum s-a transformat Moldova în ultimii 10 ani

Publicat

pe

PE SCURT

În ultimii zece ani Republica Moldova s-a schimbat în câteva domenii. Au rămas mai puțini oameni în țară, s-au născut mai puțini și au murit mai mulți. Salariile, precum și cheltuielile, au crescut, însă rămân insuficiente. Putem vedea că a scăzut șomajul, dar și numărul pasagerilor în transportul public în Republica Moldova. 

În schimb, putem spune că au început să ne viziteze mai mulți oameni. Din 2010 numărul turiștilor s-a dublat și cei mai mulți vin din România.

PE LUNG

Populația stabilă din Republica Moldova în 2010 era de 3 563 695 de oameni. În 2019, cifra a scăzut doar cu 20 987 de oameni. Totuși, Biroul Național de Statistică a recalculat numărul populației pentru ultimii 5 ani prin aplicarea definiției internaționale privind reședința obișnuită. Asta înseamnă că numărul populației este calculat în conformitate cu datele oferite de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră privind traversarea frontierei de stat de către persoanele fizice.

Prin urmare, în 2014 numărul populației care trăia în Republica Moldova era de 2 869 226. Peste patru ani, cifra a scăzut cu aproape 140 mii de oameni. 

În ultimii 10 ani a scăzut atât numărul celor decedați cât și celor născuți. Dacă în 2010 s-au născut 30 474, atunci în 2018 s-au născut cu aproape șase mii de copii mai puțin. În 2010 au decedat 43 631, iar în 2018 – 37 303. Tot cu șase mii a scăzut și numărul căsătoriilor (26 483 în 2010 vs. 20 399 în 2018). Divorțurile au scăzut în 8 ani cu 783 și în 2018 au ajuns la un număr de 10 721

Durata medie de viață:

69 de ani  – 2010

70 de ani – 2018

Banii, viața și locurile de muncă

În ultimii zece ani, salariul mediu lunar din economia națională s-a dublat. În 2010 acesta era de 2 971,7 lei, iar în 2018 salariul mediu era de 6 150 lei. Oricum, și atunci, și acum acest salariu nu acoperă cheltuielile cetățenilor care se plâng de salarii mici și pleacă peste hotare în căutare de un loc de muncă.

Un lucru este clar, rata șomajului s-a micșorat mai mult de două ori. Dacă în 2010 rata era de 7,4%, în 2019 a ajuns la 3%.

Un moment important din toți acești ani a fost în februarie 2015 când 1 euro a ajuns să coste 24 de lei, iar 1 dolar peste 18 lei. Pentru că cinci ani înainte de acest moment, 1 euro costa peste 16 lei, iar 1 dolar costa puțin peste 12 lei. Iar astăzi 1 euro a ajuns să coste 19,6 lei, iar 1 dolar 17,5 lei.

Este important de menționat în acest capitol despre consumul mediu lunar din 2010 și 2018, pentru că, la fel ca salariile, este un lucru, pentru unii, total departe de adevăr. De exemplu, consumul mediu lunar pentru o singură persoană în anul 2010 era de 1 371 de lei, iar în 2018 era de 2407 lei. Adică, anul trecut un om a cheltuit, în mediu, 78 de lei pe zi, tot cu achitarea serviciilor, cu distracții, alimentație, îngrijire personală și altele. 

Se observă o tendință pe parcursul acestor ani la capitolul locuințe. Numărul acestora s-a triplat în 8 ani. Dacă în 2010 au fost date în exploatare 2 670 de locuințe, atunci în 2018 numărul a crescut până la 6 008.

Călătoriile

Numărul turiștilor în Republica Moldova aproape că s-a dublat în ultimii zece ani. 

161 754 turiști – 2010

323 468 turiști – 2018

Cei mai mulți turiști au venit din România (19% atât în 2010, cât și-n 2018) și din Federația Rusă. Și aici există o tendință: numărul turiștilor ruși veniți în Republica Moldova a scăzut vizibil: de la 14,8% în 2010 la 9% în 2018.

De asemenea, se atestă o tendință a călătoriilor în Moldova. Numărul pasagerilor care au zburat cu avionul a crescut cu aproape un milion. 

Putem observa că numărul pasagerilor cu trenul a scăzut considerabil cu 3 milioane. În 2018 au fost doar un milion și jumătate de pasageri. Asta ar putea să însemne că o parte din oameni și-au cumpărat mașini personale și evită să mai meargă cu transportul public. Până astăzi, în Republica Moldova sunt 645 327 autoturisme. În 2012 existau 435 432 automobile, adică cu 209 895 mașini mai puține.

Citește mai departe

Cultură

Muzica ultimilor zece ani: Hip-hop-ul a întrecut rock-ul, iar artiștii latino au cucerit mapamondul

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Explozia muzicii latino, fenomenul K-pop, influențele africane, îmbinarea muzicii rap cu cea country, reggaeton-ul și trap-ul au marcat industria muzicală din ultimii 10 ani. În această decadă, pentru prima dată, hip-hop-ul a surclasat rockul, devenind cel mai popular și ascultat gen muzical în Statele Unite ale Americii. S-a schimbat total și modul în care consumăm muzică. Dacă în 2010 încă ascultam CD-uri, în ultimii ani serviciile de streaming plătite precum Spotify, Apple Music și altele fac legea. În acest moment, aceste servicii aduc 80% din veniturile industriei muzicale.

PE LUNG

Influențele africane

O mișcare importantă a fost recunoașterea la nivel mondial a muzicienilor africani contemporani. Impactul vital al Africii asupra muzicii internaționale are o istorie îndelungată, însă în ultimii zece ani s-a produs un fel de „trezire în mainstream-ul occidental”, scrie bbc.com. A crescut popularitatea unor artiști africani precum Davido, Wizkid, Mr. Eazi și Burna Boy.

Enlarge

wizkid
Wizkid

Artiști mari din SUA printre care Beyoncé, Kanye West și Kendrick Lamar s-au inspirat din punct de vedere muzical și vizual din creația talentelor africane. Pentru coloana sonoră a filmului de animație produs de Disney, The Lion King, Beyonce a colaborat cu mai mulți muzicieni printre care Wizkid, Eazi, Tiwa Savage și Busiswa.

Dominația Hip-Hop

În 2017, dintre cei zece cei mai buni artiști ai anului, opt erau rapperi, iar ceilalți doi erau Taylor Swift și Ed Sheeran, ambii influențați de hip-hop. Niciun artist rock nu a intrat în clasament. În același an, patru dintre cei cinci nominalizați la premiul Grammy pentru Albumul Anului și toți cei cinci nominalizați pentru Cea mai bună piesă a anului au fost artiști hip-hop.

Enlarge

Kendrick_Lamar_2019
Kendrick Lamar

Kendrick Lamar a câștigat o popularitate enormă în 2015, o dată cu lansarea albumului „To Pimp A Butterfly” care a fost, deopotrivă, lăudat de critici și public. În ultimii ani, alți artiști hip-hop precum Cardi B, Future, Migos, Post Malone și Lizzo au lansat hit după hit.

Explozia muzicii latino

Billboard a raportat că anul 2018 a fost cel mai reușit an al muzicii latino din istoria recentă, cu 24 de piese spaniole în topul său 100. Pentru comparație, în anul 2016, doar patru piese latino au fost incluse în clasament. Nebunia pieselor în limba spaniolă a luat avânt în vara anului 2017, când Luis Fonsi și Daddy Yankee, ambii originari din Puerto Rico, au lansat piesa Despacito. Aceasta a doborât recorduri și rămâne cel mai vizualizat videoclip pe Youtube cu 6,5 miliarde de accesări.

Enlarge

luis-fonsi-jimmy-fallon-live-sept-2017-billboard-1548
Luis Fonsi

Într-un interviu, Fonsi a povestit că s-a trezit într-o dimineață cu linia melodică în minte. „Fredonam într-una Des-pa-cito…Am mers la studiou și în câteva ore cântecul a fost gata. Știam că-i mai trebuie ceva…și atunci i-am propus lui Daddy Yankee să intre pe piesă. De obicei, în 90% din cazuri scriu melodia, apoi vin versurile. În cazul acestui cântec au venit ambele simultan”, spune Fonsi.

Enlarge

balvin
Columbianul J Balvin și englezul Liam Payne

Și cântăreții din America și Marea Britanie și-au îndreptat atenția către limba spaniolă. Drake a lansat piese cu ritmuri de bachata, columbianul J Balvin colaborează cu Pharrell, Liam Payne și alții, iar Maluma este un adevărat fenomen mondial.

Gangnam Style și K-pop

Acesta a fost și deceniul în care K-pop – un stil muzical evoluat din pop-ul coreean de la începutul anilor ’90 – a produs o frenezie la nivel mondial. O bună parte din acest succes se datorează lui Psy, un cântăreț din Seul, artist al companiei YG Entertainment, și megahitului lansat în anul 2012, Gangnam Style. Acesta a devenit primul videoclip care a depășit 1 miliard de vizualizări pe YouTube.

În cadrul unei întâlniri cu președintele sud-coreean Park Geun-Hye la Casa Albă, președintele Obama a vorbit despre valul K-pop și despre cum fetele sale l-au învățat celebra coregrafie a piesei.

Trupa de băieți BTS a devenit prima formație coreeană care a stat în topul american Billboard, cu albumul Love Yourself: Tear, pe durata întregului an 2018 și a umplut stadioane. Piesa „Boy with Luv” a celor de la BTS a devenit și piesa care a strâns 100 de milioane de vizualizări cel mai repede din istoria Youtube – în numai 38 de ore.

Scena K-pop este una vastă și contestă ideea că engleza este limba în care trebuie să cânți ca să devii faimos în întreaga lume.

Ascensiunea trupelor de băieți

Un alt fenomen din muzica ultimilor zece ani este ascensiunea trupelor de băieți și fete. Printre cele care au avut succes mondial se numără Jonas Brothers. În acești ani, cei trei frați au reușit să treacă printr-o despărțire și să se reunească recent.

Enlarge

The-Jonas-Brothers-Concert
Jonas Brothers

În această decadă Marea Britanie ni i-a oferit pe băieții din One Direction. Trupa a fost formată în anul 2010 și a devenit celebră în cadrul show-ului de televiziune X Factor în același an. Cei cinci membri nu au câștigat concursul de talente, dar au semnat un contract cu Syco Records, casa de discuri a lui Simon Cowell, care de altfel, a fost și cel care i-a adus împreună pe tineri.

Enlarge

one-direction
One Direction

One Direction a devenit una dintre cele mai celebre trupe din toate timpurile, surclasându-i, în anumite privințe, și pe legendarii The Beatles.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Social8 ore în urmă

Fotograful care și-a tratat depresia prin cultivarea arborilor

PE SCURT A fost printre cele mai rupte și necunoscute locuri ale planetei. A mers sute de km pe jos...

Social9 ore în urmă

Moldova.org lansează filmul documentar despre moștenirea transmisă din tată în fiu – ciobănia

PE SCURT Moldova.org lansează filmul documentar despre ciobănie, meserie tradițională, atât în Georgia cât și în Republica Moldova, dar pe...

Politică11 ore în urmă

Despre Aeroportul Chișinău, criminalitate, Plahotniuc și „tușoncă”. Ce a declarat Igor Dodon după CSS

PE SCURT Statul vrea să rezilieze contractul privind concesionarea Aeroportului Chișinău și examinează trei posibilități în acest sens. Dacă noul...

EconomieO zi în urmă

Ce este inflația și de ce trebuie s-o înțelegem?

PE SCURT „Inflația este la fel de violentă precum un tâlhar, la fel de înspăimântătoare precum un hoț armat și...

SocialO zi în urmă

Raiul de la Piața Centrală și mirosul de la stația de epurare. Principalele probleme discutate la Primărie

PE SCURT Edilul capitalei Ion Ceban nu susține majorarea tarifelor de călătorie cu microbuzul și, cel mai probabil, nici Consiliul...

Sănătate2 zile în urmă

Obezitatea împotriva cancerului, mahmureala pentru vegani și de ce a surzit Beethoven. Ultimele știri medicale

PE SCURT Excesul de greutate poate ajuta pacienții cu cancer, vegetarienii suferă de mahmureală mai tare decât cei care mănâncă...

Reintegrare3 zile în urmă

Istoriile a 12 tineri care au făcut armata în regiunea transnistreană: „În armată nu se schimbă nimic. Așa a fost, este și va fi”

PE SCURT „Această istorie a început acum mai bine de un an. În luna noiembrie 2018 am făcut cunoștință cu...

Advertisement

Politică

Politică5 zile în urmă

Vacanțele de lux ale familiei Dodon în ultimul deceniu: Maldive, Seychelles, Dubai 

PE SCURT Politicianul Igor Dodon, conturile căruia, în ultimii 15 ani, au fost alimentate, oficial, doar din bugetul de stat,...

Politică5 zile în urmă

[SONDAJ] Câte partide ar ajunge în Parlament la anticipate și cu cine s-ar confrunta Dodon la prezidențiale

PE SCURT Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare anticipate, în Legislativ ar accede doar trei formațiuni politice, iar...

Externe6 zile în urmă

Who is Mihail Mișustin? Noul premier rus, omul care joacă hochei „cu cine trebuie”

PE SCURT Președintele rus Vladimir Putin a lansat pe 15 ianuarie mai multe inițiative de modificare a Constituției. Imediat după...

Politică6 zile în urmă

Sinteza ședinței de Guvern: Centrul de Implementare a Reformelor dizolvat, vămuirea electronică și controlul vamal – modificate

PE SCURT  Membrii Cabinetului de Miniștri s-au reunit în această după amiază în ședință, unde au aprobat un șir de...

Politică6 zile în urmă

Dodon îndeamnă MAI, Guvernul și Primăria Chișinău să se curețe de „duhuri rele”. Iată 8 lăcașe pe care i le recomandăm în schimb

PE SCURT După ce Consiliul pentru egalitate a constatat că crucifixul instigă la discriminare, Dodon a recomandat ministrului de Interne,...

JustițieO săptămână în urmă

SINTEZĂ / Vlad Plahotniuc și familia acestuia sunt interziși în SUA. Cine mai este inclus în listă

PE SCURT Fostul lider al Partidului Democrat din Moldova Vladimir Plahotniuc are interdicția de a intra pe teritoriul SUA. Acesta...

Politică2 săptămâni în urmă

Infografic / Recordurile raioanelor din Republica Moldova

PE SCURT Un studiu realizat de BNS, pentru anii 2014-2018, configurează topul raioanelor conform diferitor criterii social-economici. Cifrele prezentate de...

Advertisement

Opinii

ianuarie 2020
L Ma Mi J V S D
« dec.    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031