Connect with us
"
"

Istorie

Istoria Zidului care a separat familii

Publicat

pe

PE SCURT

Zidul Berlinul este peretele care a împărțit nu doar capitala Germaniei, dar a separat familii întregi. Peste noapte, oamenii s-au trezit cu un zid alb în fața lor, care le-a blocat accesul la locul de muncă, i-a despărțit de rude, de prieteni și le-a impus restricții pe care nu aveau dreptul să le încalce. 

Doar peste aproape 30 de ani de teroare, Zidul Berlinului a căzut și oamenii au cerut ceea ce le aparținea – dreptul de a fi liberi și de a se expune, de a lua decizii.

PE LUNG

Zidul Berlinului a fost construit pe 13 august 1961 și a rezistat până la 9 noiembrie 1989.

Într-o zi de august, administrația liderului comunist al Germaniei Răsăritene, Walter Ulbricht, decide să construiască o barieră care ar separa Berlinul Occidental și Republica Democrată Germană. Hrușciov stă pe gânduri, însă la scurt timp, aprobă această propunere. Astfel, timp de mai puțin de două zile este construit acest zid care va rezista 28 de ani. La început oamenii credeau că este o glumă, că doar se construiește un nou post de trecere. Însă, totul a devenit mult mai serios când marginile au fost unite, iar oamenii care voiau să treacă de partea cealaltă a barierei erau amenințați cu moartea. 

Crearea Zidului a fost un dezastru propagandistic pentru Germania Răsăriteană și pentru blocul comunist ca un tot întreg. Zidul a reprezentat un simbol al tiraniei comuniste, insistent afișat în lumea occidentală, în special după împușcarea a câtorva evadați.

După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Berlinul a fost împărțit în patru părți: britanică, americană, franceză și sovietică. Începând din 1948, Germania Occidentală (care era monitorizată de Franța, Marea Britanie și SUA) s-a dezvoltat ca o țară capitalistă vestică, cu o economie socială de piață și cu o viață politică autentic democraticăparlamentară. În timp ce, Germania Răsăriteană a fost guvernată de un guvern autoritar, modelat după cel sovietic, care a aplicat în economie sistemul economiei planificate centralizat. De aceea, mulți oameni din est alegeau să muncească sau chiar să se mute în partea vestică a țării. Acest lucru a nemulțumit autoritățile de atunci, care nu puteau să urmărească cum forțele de muncă pleacă de la ei spre partea rivală. De aceea, au decis că trebuie să le îngrădească accesul. Decizia a fost una simplă, e nevoie de o barieră, de mai multe restricții și militari care să urmărească ca nimeni să nu mai poată trece de partea cealaltă a zidului. 

Construirea a 45 de kilometri de bariere în jurul celor trei sectoare occidentale a început duminică 13 august 1961 în Berlinul Răsăritean. În acea dimineață, zona de frontieră a fost securizată de trupele de grăniceri est-germani. Bariera a fost construită de soldații și muncitorii care nu înțelegeau de ce o construiesc. Străzile care se întindeau de-a lungul traseului barierei au fost baricadate pentru a împiedica trecerea a oricărui vehicul și a fost ridicat un gard de sârmă ghimpată, care, mai târziu, a fost transformat într-un zid în toată regula. Bariera a divizat, fizic, orașul și a încercuit, practic, Berlinul Occidental. În timpul construcției, soldații Armatei Naționale Populare (NVA) și ai Grupurilor de luptă ale clasei muncitoare (KdA) au păzit zona, având ordine clare pentru împușcarea oricărui individ care ar fi încercat să fugă în Vest. Mai târziu, zona Zidului a fost întărită cu ziduri, câmpuri minate și alte instalații de siguranță.

Atunci, numeroase familii au fost despărțite, iar oamenii nu au mai putut ajunge la muncă. Zidul era o violare a înțelegerilor postbelice care permiteau Aliaților occidentali să supravegheze administrarea întregului Berlin.

Zidul avea peste 155 km lungime. În iunie 1962, au început lucrările la un al doilea gard paralel, la o distanță de până la 90 m înspre interior, casele cuprinse în această fâșie fiind demolate, iar locatarii mutați la alte adrese. A fost creat un teritoriu al nimănui între cele două bariere, cunoscut în scurtă vreme ca „fâșia morții”. Fâșia era pavată cu nisip greblat cu grijă, ceea ce făcea foarte ușor de sesizat urmele pașilor unor eventuali evadați. Zona nu oferea nicio posibilitate de camuflare, era minată și împânzită cu capcane din sârmă și, cel mai important, oferea un câmp de tragere vast pentru gărzile care păzeau zona. Mai mult, zidul era colorat în alb, pentru a permite gardienilor să observe oamenii care încercau să evadeze.

Zidul Berlinului a fost construit din 45.000 de secțiuni din beton armat, fiecare având înălțimea de 3,6m și lățimea de 2 m. Pe creasta Zidului era montată o țeavă lustruită, ceea ce ar fi trebuit să facă și mai grea escaladarea sa. Zidul era întărit cu garduri din plasă, senzori de mișcare, șanțuri împotriva vehiculelor, garduri din sârmă ghimpată, 116 turnuri de pază și 20 de bunkere. 

În timpul existenței Zidului, au fost aproximativ 5.000 de tentative de evadare din Berlinul Rasăritean, încununate de succes. Diferitele rapoarte apreciază că numărul celor morți în timpul tentativelor de trecere a Zidului ar fi între 192 și 239 de persoane, printre care și 5 copii.

În toamna anului 1989, în Germania Răsăriteană au avut loc demonstrații de masă antiguvernamentale. Liderul est-german Erich Honecker a demisionat, în 18 octombrie 1989, și a fost înlocuit de Egon Krenz câteva zile mai târziu. Noul guvern a hotărât să permită est-berlinezilor să primească vize pentru a vizita Germania Occidentală. Günter Schabowski, ministrul german al propagandei, a avut sarcina să anunțe această hotărâre. Însă, el nu a reușit să înțeleagă exact care sunt normele acestui nou regulament care trebuia întocmit în următoarele săptămâni. De aceea, când a fost întrebat la conferința de presă când are să intre în vigoare noua lege, acesta a spus: „Chiar acum”. 

Zeci de mii de est-berlinezi au auzit în direct declarația lui Schabowski la televiziunea est-germană și au luat cu asalt toate punctele de control, voind să treacă în partea cealaltă a Berlinului. Grănicerii, depășiți numeric și nedumeriți, au dat numeroase telefoane superiorilor lor, dar, în scurtă vreme, a devenit clar că nu exista nicio posibilitate de stăvilire a mulțimilor de est-berlinezi fără folosirea armelor de foc. Cum nimeni nu dorea să-și asume o asemenea responsabilitate, grănicerii au deschis barierele punctelor de trecere, lăsând mulțimea să treacă după un control sumar sau chiar fără nicio formalitate. Mulțimile de est-berlinezi aflați în extaz au fost întâmpinate într-o atmosferă euforică de vecinii lor din vest, barurile din preajma graniței făcând cinste noilor veniți. Ziua de 9 noiembrie este, astfel, sărbătorită ca zi a Căderii Zidului. În zilele următoare, berlinezii au venit la Zid cu baroase pentru a smulge suveniruri, reușind să dărâme porțiuni întregi ale barierei în acest timp. 

Vest-germanii și est-berlinezii aveau permisiunea să călătorească liber începând din 23 decembrie 1989. Până în acel moment au existat anumite restricții: necesitatea obținerii unei vize cu câteva zile mai înainte de efectuarea vizitei și schimbarea în moneda est-germană a 25 de mărci vest-germane pentru fiecare zi de ședere în RDG. 

Din punct de vedere tehnic, Zidul a mai fost păzit încă ceva vreme după 9 noiembrie. În primele săptămâni, soldații est-germani au încercat să repare porțiunile distruse de cei care au vrut să facă din bucățile de zid suveniruri. Până la urmă, aceste tentative au fost abandonate, grănicerii tolerând demolările și trecerile neautorizate prin găurile făcute. Pe 13 iunie 1990, armata est-germană a început demolarea oficială a Zidului cu porțiunea din Bernauer Straße. Pe 1 iulie, ziua în care Germania Răsăriteană a adoptat moneda vest-germană, toate punctele de control și-au încetat existența, iar frontiera intergermană a devenit doar o amintire. Au rămas în picioare numai câteva secțiuni scurte ale zidului și câteva turnuri de pază pentru aducere-aminte. Pereții rămași de la zid sunt acum împânzite cu graffiti. „Dacă atunci pereții erau pictați, pentru a-i distruge, acum sunt pictați pentru a-i păstra ca o amintire ruptă din istorie”, ne spune o tânără activistă din Germania. 

Căderea Zidului Berlinului a fost primul pas către reunificarea Germaniei, care s-a încheiat, în mod oficial, la 3 octombrie 1990.

Cultură

Gogol, scriitorul care a trăit 43 de ani cu frica de propriii demonii

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Nicolai Gogol a fost scriitorul care a revoluționat literatura rusă prin operele sale. A relatat perfect realitățile dure din Imperiul Rus, dar asta nu l-a ajutat să-și alunge fricile care-i umbreau viața. 

A fost considerat unul dintre cei mai talentați și misterioși scriitori ruși, care au încercat să lupte cu „demonii” din propriile gânduri. Gogol este numit un „geniu ciudat”, care avea o imaginație teribil de bogată. De obicei, trecea dintr-o extremă în alta. 

Enlarge

rubrica-cine-este
Sursa: teatrulradiofonic

PE LUNG

Nicolai Gogol s-a născut la 1 aprilie 1809. La școală era un copil tăcut, retras, nu se remarca prin anumite abilități. Singurul lucru care-l făcea deosebit erau eseurile pe care le scria pentru gazeta școlii. La vârsta de 19 ani îi este publicat poemul romantic „Hans Küchelgarten”. Însă, recenziile ironice îl întristează și-l fac să retragă din librării exemplarele nevândute și le dă foc.

După absolvirea gimnaziului, însoțit de un prieten, pleacă spre Petersburg. Acolo încearcă să-și găsească un loc de muncă, dar fără succes. Între timp își publică câteva scrieri sub nume inventate. Tot în acea perioadă, Gogol face cunoștință cu Pușkin. Această prietenie îl ajută să-și propulseze operele, pe care le publică în revista „Sovremennik” (Contemporanul), fondată de amicul său poet. Manuscrisele lui prind popularitate și criticii de literatură încep să-l aprecieze. 

Cu toate acestea, tânărul Gogol nu-și găsește liniștea. Suferă de depresie profundă, care-l face tot mai închis, trist și devotat credinței. Credea în existența spiritelor care te urmăresc. Le descria cu lux de amănunte în operele sale sperând că, astfel, va scăpa de ele. Cu același scop vizita deseori mănăstiri, biserici, unde era sfătuit să se pocăiască, pentru a-și găsi liniștea. 

Mereu i-a fost frică de moarte și ce are să urmeze după episodul numit viață. Călătorea mult, „de parcă încerca să fugă înaintea timpului, ca moartea să nu-l prindă și să reușească să se plictisească. Plictiseala poate fi mai groaznică chiar decât moartea”, scria Gogol într-o scrisoare pe care i-a trimis-o mamei sale.

Enlarge

maxresdefault
Sursa: teatrulradiofonic

Scriitorul avea multe obiceiuri și hobby-uri ciudate. Mereu mergea doar pe partea stângă a drumului, adora cărțile minuscule pe care le purta în buzunar. Pe lângă cărți, scriitorul adora dulciurile. Îi plăceau atât de mult dulciurile, încât mereu avea buzunarele pline cu bucățele de zahăr. Scria din picioare și încerca să evite să doarmă pe pat.

„Somnul este o formă modificată a morții”, le spunea el prietenilor.

Această frică s-a născut după ce a văzut cum un prieten bun de al lui a murit din cauza tuberculozei, cât timp Gogol îl veghea. Astfel, cea mai mare a nopții o petrecea pe canapea, fără să meargă la culcare. Peste câțiva ani, Gogol a scris un testament: „Nu-mi îngropați corpul până observați că apar semne clare de descompunere. Menționez acest lucru pentru că am avut mai multe morți clinice, când inima se oprea, pulsul nu se mai simțea… Înțeleg că uneori suntem prea grăbiți și neatenți, dar pentru a evita să fiu îngropat de viu, vin cu această rugăminte”.

Timp de mai mulți ani, a lucrat la cea mai renumită operă a sa „Suflete moarte”. După publicarea primului volum s-a simțit gol în interior. Nu-și putea găsi rostul și liniștea. De aceea, a plecat la Ierusalim, unde s-a rugat mult, dar nu a putut trece de această stare. Tristețea parcă îi este ușor ștearsă de dragostea lui pentru contesa Anna Vielgorskaia pe care o cere în căsătorie, însă, este refuzat. Urmează câțiva ani în care Gogol continuă să scrie mult și să se cufundă și mai mult în depresie. Un preot fanatic îi spune că trebuie să se călugărească, pentru că în caz contrar va fi supus Judecății de Apoi. 

Cu două săptămâni înaintea sfârșitului său, Gogol a început un post istovitor. Mânca foarte rar și foarte puțin și nu dormea aproape deloc. Aproape tot timpul se ruga și plângea. Într-un moment de delir, și-a aruncat pe foc cel de-al doilea volum al romanului „Suflete moarte”, pentru că avea impresia că scrierile sale i-au fost inspirate de demoni. Gogol a murit dimineața, la 2 martie 1852, la vârsta de 43 de ani. El este îngropat în pământul unei mănăstiri.

Citește mai departe

Cultură

Ce șansă a ratat R. Moldova și de ce suntem un popor vegetal. Povestește Ana Blandiana

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Renumita scriitoare Ana Blandiana s-a aflat timp de câteva zile în Republica Moldova, unde a participat la dezbateri în cadrul celui de-al doilea sezon al proiectului „Antinostalgia – privind spre viitor”, lansat de Radio Europa Liberă.

Scriitoarea a povestit despre regimul comunist, represiunile din această epocă, despre importanța memoriei și a păstrării gândirii critice „cu propriul cap”, dar și despre primul Memorial al Victimelor Comunismului și al Rezistenței din lume a cărei fondatoare este.

Totodată, renumita scriitoare a acordat un scurt interviu pentru Moldova.org, în care a vorbit despre nostalgie, rezistența prin cultură, despre șansa ratată a Republicii Moldova și de ce suntem un popor vegetal.

PE LUNG

  • În Moldova cred că sunt unii dintre cei mai nostalgici cetățeni. Ce facem cu cei care regretă destrămarea URSS?

Dar tinerii? Tinerii știu ce să regrete? Adică, ei nu au o imagine corectă a comunismului, dar una falsă au? Ce regretă?

  • V-ați întâlnit cu tinerii, care au părinți care au crescut în epoca comunismului, fără să știe despre ororile regimului… 

De asta am făcut Memorialul de la Sighet (n. r. Primul memorial al victimelor comunismului și al Rezistenței din lume ). Și de aceasta subliniam că trebuie să se facă o deosebire dintre un muzeu al comunismului cum este cel de la Praga, în care se vorbește în general cine au fost lideri, de Lenin, ș.a. și memorialul victimelor comunismului, care nu este un muzeu al luptei dintre Lenin și Troțki, dintre Gheorghiu Dej și Ana Pauker. Este un muzeu din punct de vedere al victimelor. Deci un muzeu al represiunilor comuniste. 

La drept vorbind, singurul tip de istorie adevărată a comunismului este istoria represiunii comuniste. Pentru că asta a făcut în cele din urmă comunismul, să dispară ca sistem politic -s-a bazat exclusiv pe represiune, pe forță, schimbarea oamenilor cu forța. Chiar dacă susțineau că îi obligau să fie fericiți. Oricum nu reușeau să-i facă fericiți. Dar oamenii nu trebuie obligați.

  • Dar cum să facem ca generația tânără să înțeleagă asta? Creăm un memorial, facem dezbateri?

Părerea mea e că nu avem cum să-i convingem, dacă nu reușim să-i transformăm în niște intelectuali. Adică, în niște oameni care să gândească și să asimileze cultura. Abia după ce îți dai seama, prin cultură, cum s-a născut comunismul, cum a evoluat, ce s-a întâmplat, ajungi să înțelegi și cât de monstruos a fost. Pentru că altfel toate rămân niște cifre. 600 mii de morți, atât se spune în cartea neagră a comunismului. E o cifră absolut teoretică. E important să se înțeleagă că moartea unui om este la fel de importantă ca moartea a o sută de mii de oameni. Dar pentru asta trebuie să ai o gândire critică. 

Pentru mine, rezistența prin cultură e principalul tip de rezistență. Deci, principalul este să ții vie în mintea tinerilor cultura lumii, ca să înțeleagă singuri despre ce e vorba. Nu să-i manipulezi tu, băgându-le în cap, adevărul de un fel sau de altfel. 

  • Dar ce facem cu cei de vârsta medie și mai înaintată? Mai avem șanse ca să-și schimbe poziția?

Asta cred că nu e o chestiune de politică, cât de psihologie, uneori maladivă. Îmi amintesc, după revoluție, în România, eram la țară, emisiunile de televizor erau 24 ore din 24 și tot felul de oameni apăreau la televizor. Spre surprinderea mea, un vecin al nostru țăran, nea Marin, îl ura pe unul singur din cei care apăreau la televizor – pe Andrei Pleșu. Și la început nu reușeam să înțeleg de ce îl ura pe Pleșu, de ce pe el? Și în cele din urmă am înțeles și mi s-a părut ceva extraordinar. Pleșu era omul a cărui limbaj se deosebea cel mai mult de limbajul de lemn. Era un om care vorbea extraordinar de viu și colorat și, într-un mod paradoxal, nea Marin care se obișnuise cu limbajul de lemn, nu îl înțelegea pe-al lui Pleșu. În schimb, pentru că Pleșu era un tip cu umor și mereu puțin ironic i se părea că își bate joc de el. Pentru că pe de o parte nu înțelegea ce spune și pe de altă parte înțelegea ironia. 

Pornind de la aceasta, m-am gândit că oamenilor le e mai greu să accepte chiar binele, dacă nu sunt obișnuiți cu el, decât răul cu care sunt obișnuiți. Iar celor care au ajuns în ‘89 la peste 50 de ani le era efectiv foarte greu să înțeleagă că, începând de acum încolo, ei sunt responsabili pentru tot ce li se întâmplă, ei trebuie să decidă. Înainte totul era simplu. Ceaușescu era rău, Ceaușescu era vinovat de toate, ei nu erau vinovați de nimic. Brusc, în condițiile libertății, fiecare om devine vinovat pentru ceea ce i se întâmplă. Că de el depinde asta. Ceea ce este mult mai greu. A fi liber este mult mai greu decât a nu fi liber.

  • Să nu uităm, totuși că Moldova a făcut parte din Imperiul Sovietic. Mai rămân puternice amintirile când, la școală, copiilor li se spunea că țara noastră e cea mai puternică, cea mai mai mare. Iar acum sondajele arată că opțiunile pentru UE și Uniunea Euroasiatică sunt cam la același nivel…

Este clar că capacitatea de manipulare a forțelor retrograde procomuniste, pro-uniunea sovietică este imensă. De ea depinde foarte mult. Ca să nu mai zic că deocamdată ei au și banii să plătească votanții. 

Dar din ceea ce îmi ziceți dvs., mă impresionează faptul că înainte locuitorii Uniunii Sovietice puteau să fie mândri că fac parte dintr-un imperiu. Era evident că acest imperiu conținea nenumărate popoare oprimate, inclusiv poporul rus și nimeni nu se îndoia de aceasta. Un imperiu bazat pe opresiune, ca să nu mai zic în cazul Basarabiei, unde era o populație care fuseseră ocupată ca să ajungă în acest imperiu…

  • Acum România este țară liberă și Republica Moldova la fel. Credeți că am valorificat pe deplin potențialul nostru?

Acum doi ani, ați avut șansa nesperată să vă schimbați destinul. La alegerile de acum doi ani, dacă alegerile acelea ieșeau pro-europene, ați fi fost primiți în Uniunea Europeană. Ceea ce era un noroc nesperat, pentru că aveați temele nefăcute. Și România a fost primită cu temele nefăcute și încet-încet și le-a făcut. 

  • Sunteți autoarea următoarelor rânduri „Eu cred că suntem un popor vegetal, cine a văzut vreodată un copac revoltându-se?”. De ce credeți că suntem un popor vegetal?

Pentru că nu suntem un popor violent. Cred că din fire suntem mai pașnici decât alții. De aceea mai manipulabili.

  • E de bine sau de rău?

E de rău.

Citește mai departe

Istorie

Un stat condus de un distribuitor de știri false este lider în războiul cibernetic. Lecție pentru Moldova

Publicat

pe

De către

În biroul său din Praga, cu vederea spre Castelul din centrul orașului, Pavel Baudiš, fondatorul companiei internaționale antivirus Avast, stă relaxat și mulțumit. Este un om împlinit, care a reușit să câștige miliarde de CZK (coroane cehe, moneda națională în Cehia) datorită întreprinderii sale. El se numără printre miliardarii din Cehia.

Recent, el și compania sa au trecut printr-o experiență neplăcută. În cooperare cu serviciul de contraspionaj ceh BIS, Avast a încercat să găsească cine, de ce și cum a fost piratată rețeaua de calculatoare ale companiei.

Programul antivirus Avast a înregistrat aproximativ 500 de milioane de descărcări. După cum spune Pavel Baudiš, programul antivirus este în afara oricărui pericol. Atacul fusese planificat mult timp, cu atenție și meticulos. Hacherii chinezi sunt suspectați de atac. Ei au încercat să deturneze aplicația populară CCleaner, care este folosită de peste două miliarde de posesori de telefoane mobile și de calculatoare. Avast a achiziționat CCleaner acum un an. „La acea vreme, deja aveam un cod defect”, spune Baudiš.

Această aplicație a fost descărcată de peste două miliarde de ori de oameni din întreaga lume „de la Antarctica până la Vatican”, se arată pe site-ul oficial al companiei. S-ar putea că și tu să folosești această aplicație. „Hackerii nu au vrut să atace compania Avast sau utilizatorii ei, ci au vrut să se infiltreze în anumite companii”, explică Baudiš.

„În colaborare cu BIS și alte companii externe am reușit să-i oprim înainte ca ei să-și încheie atacul”, adaugă el. 

Despre acest atac, produs încă în anul 2018, aflăm abia acum în raportul anual al Serviciului de contraspionaj ceh BIS. În raport găsim multe lucruri interesante, dar cu toate acestea, cele mai importante detalii continuă să fie secrete. Doar un grup limitat de persoane are acces la informațiile care nu au fost publicate.

În pofida acestui lucru, aceste rapoarte anuale prezentate de BIS reprezintă o modalitate eficientă de a avertiza publicul cu privire la amenințările existente, legate de atacurile cibernetice, spionaj, dezinformare, știri false etc.

Butonul de dezactivare a internetului

Michal Koudelka, șeful BIS, a condus mai mulți ani operațiunile legate de campaniile de răspândire a propagandei rusești. El oferă în mod deschis interviuri și participă la dezbateri publice, ceea ce nu este tipic pentru angajații acestui Serviciu. Întrebat despre cum putem contracara știrile false și răspândirea propagandei, el vine cu o soluție simplă: 

„Desigur, există o modalitate de a lupta împotriva acestui fenomen. Se numește bunul simț. Oamenii trebuie să fie critici și să-și pună anumite întrebări. De asemenea, ei nu trebuie să contribuie la răspândirea știrilor distribuite de surse dubioase prin intermediul rețelelor sociale”.

 Paradoxul situației actuale din Republica Cehă este faptul că președintele ceh, Miloš Zeman, se numără printre persoanele care au acces la părțile secrete ale rapoartelor serviciilor cehe de informații BIS și, cu toate acestea, șeful statului ceh este cunoscut pentru simpatia lui pentru Rusia și China. Mai mult, el a refuzat să-l promoveze pe Michal Koudelka la rangul de general și-și arată deschis antipatia pentru Koudelka. 

Purtătorul de cuvânt al președintelui ceh, Jiří Ovčáček, a criticat deschis ultimul raport al BIS: „Este inacceptabil faptul că BIS numește dezinformatori pe oamenii care au opinii diferite. Acesta este un atac direct la libera exprimare”. 

 Indiferent de unii politicieni (și de purtătorii lor de cuvânt), Republica Cehă este o țară care ia în serios amenințările cu dezinformarea, campaniile de răspândire a știrilor false, precum și securitatea cibernetică. Astfel, unele dintre măsurile locale ar putea fi aplicate și în alte țări din Europa. În urmă cu trei ani, Republica Cehă a înființat Centrul împotriva terorismului și amenințărilor hibride în cadrul Ministerului de Interne pentru a investiga amenințările generate de „campaniile de dezinformare străină”. Criticii, inclusiv purtătorul de cuvânt al președintelui Ovčáček, îi numesc „cenzori”.

De fapt, Centrul nu are niciun buton de dezactivare a internetului, așa cum îl au dezinformatorii. Centrul reprezintă, de fapt, un grup mic de angajați plătiți de stat care monitorizează și corectează știrile false și campaniile de dezinformare privind securitatea internă. Ei își publică concluziile pe contul său de Twitter. Reacțiile furioase pe care le primesc de pe site-urile false de știri arată că ei fac o treabă bună.

Între adevăr și minciună 

Un proiect privat numit Demagog.cz se bazează pe un principiu similar de verificare a informațiilor. „Ne propunem să combatem minciunile și declarațiile manipulatoare din spațiul public”, spun jurnaliștii Demagog. Proiectul Demagog.cz face parte din Rețeaua internațională de verificare a informațiilor răspândite, în special, de către politicieni. 

Unii politicieni s-ar putea să fie clasificați negativ pe scara adevăr – neadevăr. Este simplu, dar eficient. Asta chiar dacă foarte mulți nu cred în niciun argument.  

În ultima perioadă, Asociația Companiilor de Publicitate Cehe a încercat să limiteze reclama de pe site-urile care dezinformează. Asociația solicită companiilor să nu mai plaseze reclame pe site-uri web de știri false și, astfel, să le reducă veniturile. „De multe ori, companiile nu știu unde ajung să fie plasate reclamele lor”, spune Marek Hlavica, șeful Asociației. Publicitatea unor întreprinderi poate apărea alături de textele care instigă la ură sau manipulează faptele istorice. „Agențiile publicitare au deja instrumente pentru a influența 90% din destinațiile de plasare a anunțurilor”, spune Marek Hlavica.

Republica Cehă se poate lăuda că a găsit și dezvoltat instrumentul unic de „avertizare timpurie”. Compania Semantic Visions a dezvoltat un instrument care analizează 90% din conținutul de știri din întreaga lume. În total, zilnic, sunt analizate peste un milion de știri în zece limbi mondiale, inclusiv cehă, chineză, japoneză și coreeană.

Aplicația monitorizează zilnic conținutul a aproximativ 24.000 de instituții mass-media rusești. „Te întrebi dacă există propagandă rusească? Este ca și cum ai întreba de ce soarele strălucește”, spune František Vrabel, directorul și fondatorul Semantic Visions.

„Ceea ce facem este să arborăm drapelul digital roșu, ca oamenii să înțeleagă că ceva se petrece”, spune Vrabel. El susține că are mai multe date care arată că unele instituții mass-media oficiale ruse cunoșteau din timp despre anexarea Crimeei sau despre doborârea avionului MH17 asupra Ucrainei. 

Instrumentul Semantic Visions este unic și util. František Vrabel recomandă NATO să creeze sistemul de avertizare timpurie. În primăvara anului 2019, compania a primit subvenții în sumă de 250 de mii de dolari din partea guvernului britanic și american, ca să dezvolte tehnologia de combatere a campaniilor de dezinformare de pe internet.

Beneficiul atacatorilor 

În decembrie 2018, Agenția Națională de Securitate Cibernetică și Informatică a surprins lumea declarând că Huawei și ZTE reprezintă un risc de securitate, mai ales pentru utilizatorii rețelei 5G. Datorită acestui avertisment făcut public, Republica Cehă este considerată lider în domeniul global al protecției împotriva atacurilor cibernetice. „Am aflat că există un risc legat de companiile Huawei și ZTE. Dacă deținem o astfel de informație pe care o considerăm importantă pentru securitatea cehă, tragem un semnal de alarmă. Aceasta este datoria noastră”, spune Lukáš Pimper, expert în securitate informațională care colaborează cu Uniunea Europeană și NATO.

Republica Cehă organizează traininguri de securitate cibernetică pentru Statele Baltice și pentru NATO. În primăvara anului 2019, Ministerul Afacerilor Externe a organizat o conferință de securitate cibernetică, la care au participat peste 200 de reprezentanți din 32 de țări. Rusia și China nu au fost printre statele invitate. Tema principală a conferinței a fost aspectele de securitate, rezistență și aspecte economice ale rețelei 5G. Rezultatele sunt „propunerile făcute de Praga” care sunt bazate pe așa-numitele bune practici.

„Asta nu înseamnă că trebuie să eliminați pe cineva din competiția 5G, ci să înțelegeți problema la nivel strategic politic”, spune Lukáš Pimper.

De asemenea, Republica Cehă a înființat o unitate cibernetică specială a Armatei Cehe – Departamentul de operațiuni informatice de securitate și informare. Aceasta este condusă de generalul Miroslav Feix, fost membru al unităților speciale. Miroslav Feix s-a interesat de calculatoare încă din copilărie și de atunci a devenit fanul tehnologiilor. „Sunt responsabil de protejarea sistemelor noastre militare, inclusiv internetul militar, de orice dispozitiv electronic inteligent”, explică el.

Tot el este responsabil de comunicarea strategică a Forțelor Armate sau a operațiunilor psihologice. În ceea ce privește atacurile cibernetice, acestea includ doar operațiuni militare aprobate, de exemplu misiuni sau amenințări de război, explică Feix.

„Inamicul care atacă, alege locația și ora. Cu cât ești mai atent, cu atât ești mai pregătit și mai rezistent. Asta înseamnă, de asemenea, că vei fi mai puțin luat prin surprindere și vei fi mai puțin vulnerabil. Nu puteți opri atacul, dar puteți reduce impactul”, spune Feix.

 Cu siguranță că în lume există unele țări care luptă mai eficient cu știrile false, propaganda, dezinformarea și cu războiul cibernetic decât o face Republica Cehă. Însă, pentru o țară cu o populație de 10 milioane de oameni, din Europa Centrală, care se confruntă cu atacurile permanente ale serviciilor de informații din Rusia, realizarea este destul de bună. De aceea, alte țări ar trebui să urmeze exemplul Republicii Cehe și să acționeze ca ea.

Și Republica Moldova încearcă să lupte împotriva propagandei rusești și a știrilor false. Începând cu 12 februarie 2018, toate buletinele de știri și programele analitice ale posturilor TV din Federația Rusă nu pot fi retransmise pe teritoriul Moldovei. Potrivit Codului Audiovizualului, radiodifuzorii care vor încălca Legislația riscă amenzi usturătoare. Această interzicere, însă, nu a fost pe placul președintelui Republicii Moldova, Igor Dodon, care își prezintă deschis simpatia și loialitatea sa față de Federația Rusă. De aceea, proiectul de lege care vine să oprească răspândirea propagandei rusești, pentru că ar cauza o „problemă de securitate informațională a țării” a fost promulgată de Adrian Candu, președintele de atunci al Parlamentului. Aceasta nu ar fi fost posibil fără de decizia Curții Constituționale, privind suspendarea președintelui țării pentru câteva ore.

De asemenea, pe teritoriul țării este organizată o campanie amplă de educare a populației pentru a nu se lăsa manipulați sau dezinformați. Scopul campaniei STOP FALS constă în diminuarea efectelor și a impactului informației propagandistice și manipulatorii care distorsionează realitatea, difuzate pe diferite căi de comunicare de către instituții mass-media și alte structuri controlate politic, și dezvoltarea capacităților cetățenilor de analiză critică a informației recepționate. Cu toate acestea, datele arată că marea majoritate a populației continuă să creadă în presa rusească și să se lase manipulați și dezinformați de mass-media Federației Ruse.

Acest articol face parte din proiectul media crossbroder „Off the beat track” lansat de n-ostHlidaci PesSzabadpecsKrytyka Polityczna și Moldova.org. Proiectul este finanțat de fondul internațional Visegrad.
Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Lifestyle11 ore în urmă

Ai bebeluș? Comandă online tot de ce ai nevoie și fii parte dintr-un program de loialitate avantajos!

Bebelușii sunt o constantă sursă de energie și de fericire, care solicită grijă și atenție continuă. În aceste condiții, grija...

Externe13 ore în urmă

Caz de succes / Cum controlează Singapore pandemia de coronavirus

PE SCURT Singapore este considerat un caz de succes în oprirea răspândirii de coronavirus. Aici, autoritățile luptă cu virusul fără...

Social14 ore în urmă

LIVE TEXT/ 86 cazuri noi de COVID-19 în Republica Moldova

PE SCURT Ora 18:17 În ultimele 24 de ore au fost investigate 419 probe și confirmate 86 noi cazuri de...

PoliticăO zi în urmă

Ședința Parlamentului s-a încheiat înainte de a începe. Premierul Chicu și un deputat, implicați într-o ceartă

PE SCURT Ședința de astăzi a Parlamentului nu a avut loc din lipsă de cvorum. Asta pentru că deputații socialiști,...

Cultură2 zile în urmă

Ce spun politicienii și celebritățile care s-au infectat cu COVID-19

PE SCURT Peste 938 000 de cazuri de infectare cu COVID-19 au fost înregistrate până astăzi în 199 de țări...

Sănătate2 zile în urmă

LIVE TEXT / 82 de cazuri noi de infectare și un deces. Centrul de triere de la Moldexpo este gata. Poate primi 75 de pacienți infectați cu COVID-19

PE SCURT UPDATE ora 17:30 Astăzi au fost realizate 323 de teste pentru depistarea virusului. În urma acestora, au fost...

Social2 zile în urmă

Mecanism de repatriere cu întârziere. Și mecanismul, și repatrierea. Ce fac alte state

PE SCURT Au trecut 15 zile de la instituirea stării de urgență în Republica Moldova (17 martie) și 25 –...

Advertisement

Politică

Politică2 săptămâni în urmă

Igor Dodon: Ne-am pregătit pentru a implica, dacă va fi necesar, și Armata

PE SCURT Președintele Igor Dodon a menționat astăzi, că dacă va fi necesar, în acțiunile de combatere a noului tip...

Politică2 săptămâni în urmă

Oamenii care iau decizii pentru noi. Cine sunt membrii Comisiei pentru Situații Excepționale a RM

PE SCURT Parlamentul a aprobat pe 17 martie hotărârea privind declararea stării de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova, în...

Politică3 săptămâni în urmă

PSRM și PDM fac alianță majoritară. Lista miniștrilor PDM

PE SCURT Partidul Socialiștilor și cel Democrat au semnat astăzi acordul de constituire a unei alianțe majoritare. Potrivit celor două...

Alegeri3 săptămâni în urmă

No pasaran. Alegerile parlamentare de la Hâncești nu vor fi anulate din cauza Covid-19

PE SCURT Măsurile de securitate luate de autorități pentru a opri răspândirea Covid-19 în țară, nu s-au răsfrânt asupra alegerilor...

Politică4 săptămâni în urmă

Moțiune simplă, povara miliardului furat, suspendarea reducerii pedepsei deținuților. Ce s-a aprobat astăzi la Parlament

PE SCURT Blocul ACUM a înaintat astăzi în ședința Parlamentului o nouă moțiune simplă împotriva politicii externe a Republicii Moldova,...

Politică4 săptămâni în urmă

Stoianoglo confirmă reținerea și audierea a patru persoane din conducerea BNM. Alte declarații ale procurorului general

PE SCURT Procurorul general, Alexandr Stoianoglo, a anunțat astăzi că a eliberat o ordonanță prin care a permis reținerea și...

Partidul Socialiștilor din Republica Moldova4 săptămâni în urmă

Vlogul lui Dodon. Președintele răspunde, iar politologii comentează

PE SCURT  Deja de trei luni, președintele Igor Dodon comunică cu cetățenii Republicii Moldova prin intermediul unui vlog dinstribuit pe...

Advertisement

Opinii

aprilie 2020
L Ma Mi J V S D
« mart.    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930