Ilinca are 15 ani și e hotărâtă să salveze planeta. E una dintre tinerii, tot mai numeroși, care își văd viitorul în pericol și care, dezamăgiți de inacțiunea adulților, nu au altă soluție decât să lupte pentru el.
Astăzi e dificil să negi efectele încălzirii globale: temperaturile cresc încet, dar constant, Europa e cuprinsă de incendii, iar fenomenele meteorologice extreme sunt tot mai întâlnite. Cu toate astea, marii lideri ai lumii fac pași înapoi în lupta cu schimbările climatice.
Tinerii se află în fruntea mișcărilor ecologice, cu milioane de protestatari pe tot globul în 2019. „Tinerii vor salva lumea”, „toate speranțele sunt la generațiile următoare” sunt câteva dintre mesajele pe care le auzim de la liderii lumii. Totuși, cât de des tinerii sunt auziți? Cum se simt atunci când adulții le spun că viitorul omenirii depinde de ei? Și cum fac față unui viitor incert și mesajelor duplicitare din partea celor care ar trebui să le asigure acest viitor?
Am stat de vorbă cu Ilinca, activistă de mediu din Moldova, ca să aflu răspunsul la aceste întrebări.
Zilele acestea Ilinca se află la o întâlnire Fridays For Future (mișcarea lansată de Greta Thunberg), în Italia, unde ea și colegii ei au ajuns cu autobuzul, nu cu avionul. Dar e din Ișnovăț, Criuleni, acolo unde tocmai a absolvit clasa a noua și unde își direcționează majoritatea eforturilor de activistă. Îmi povestește că totul a început acum câțiva ani, când cei de la asociația EcoVisio au venit în școală cu o serie de proiecte. „Ei cereau vârste mai mari, clasa a opta, a noua, dar eu totuși m-am dus.” Era în clasa a șasea. Așa a învățat cum să scrie proiecte, să facă un buget și a câștigat primii 100 de euro pentru un proiect de educație non-formală. „Așa am devenit o mică activistă comunitară”, îmi spune Ilinca. Tot de la EcoVisio a aflat despre ecologie și cu timpul și-a dat seamă că e cel mai important subiect pentru ea. „Cu doi ani în urmă am început să urmăresc mai multe pagini de instagram, să citesc știri, să urmăresc documentare. Desigur, am simțit acea anxietate de mediu. Totuși, cred că trebuie să fim mai optimiști, să organizăm mișcări și activități pentru mediu.”
S-a implicat în diverse proiecte de la 12 ani, de aceea majoritatea prietenilor săi sunt și ei activiști, „altfel nu ne-am înțelege”, spune. Totuși, când o întreb despre colegii ei de clasă zice că foarte puțini sunt conștienți de problemele de mediu. „În clasă eram 30 de elevi și n-am observat să fie prea conștienți sau să cunoască ce se întâmplă acum în lume. Dacă le spui despre ecologie, pentru ei e aceeași temă plictisitoare.”
Lecția de chimie
Crede că nici măcar profesorii nu sunt pregătiți să abordeze acest subiect. Cel mai tare s-a enervat la o lecție de chimie, când studiau despre cum se formează plasticul. „…și acolo era un mic paragraf despre cum trebuie să protejăm mediul de plastic și să reciclăm plasticul. Iar eu voiam să fac o pauză mare și să spun: «reciclarea este un mit, nu trebuie să reciclăm, trebuie să producem mai puțin gunoi!»
Crede că educația din Moldova și nu numai trebuie să fie schimbată, dar, la doar 15 ani, înțelege și presiunea cu care se confruntă cadrele didactice. „Schimbarea asta trebuie să vină de sus. Noi de multe ori ne plângem de profesori, dar eu cunosc contextul foarte bine, pentru că mama-i profesoară, și eu știu ce presiune se pune asupra lor și ce salarii primesc.”
Spune că profesorii sunt mai degrabă impuși să „scrie documente” decât să educe și chiar se gândea să înceapă și o mișcare de „debirocratizare” a educației. Așa ar reuși să economisească și niște hârtie. Înțelege că pentru o schimbare eficientă în educație e nevoie de timp, de aceea ar pune accentul pe educația non-formală, „de exemplu să avem mai multe zile în care noi să fim profesorii și cred că s-ar găsi activiști care să prezinte teme interesante, cum ar fi ecologia sau egalitatea de gen.”
O întreb ce crede despre oamenii care-și pun toate speranțele în următoarele generații și îmi spune că e „un tip de greenwashing”, adică atunci când cineva încearcă din răsputeri să pară ecologic, dar nu întreprinde acțiuni concrete. „Am citit niște articole unde șefii companiilor de petrol spuneau «noi ne punem încrederea în generația tânără, avem speranța în ei, ei or să schimbe viitorul». Asta e foarte nedrept, pentru că generațiile trecute, părinții și bunicii noștri, s-au lăsat păcăliți și cred că au fost furați de vraja consumerismului. Pentru ei scopul e să aibă o casă, zece mașini și avioane. Dar, de fapt, ei nu realizează că ei lasă toată responsabilitatea pe noi,” spune Ilinca. „Chiar dacă noi ne implicăm și suntem super activi în domeniu, asta nu garantează că noi o să salvăm planeta. Cred că este foarte nedrept că noi trebuie să ne pierdem copilăria numai ca să rezolvăm problemele celor de 40-50 de ani, mai ales că sunt oameni angajați care ar trebui să rezolve aceste probleme, nu noi.” Aude aceste lucruri și de la profesori, care le spun că au multe resurse informaționale și vor schimba viitorul, în timp ce „ei nu realizează că e responsabilitatea lor să ne ofere un viitor”.
„Aud, dar se fac că n-aud”
Și dacă unii adulți pun responsabilitatea pe umerii lor, fiind conștienți de problemele pe care le lasă în urmă, alții îi ignoră. „De cele mai multe ori cred că nu suntem auziți. Cred că adulții trăiesc cu părerea că ei știu totul, știu mai bine ca noi și ei au experimentat mai multe în anii pe care i-au trăit.” Cei mai apropiați adulți din viața ei, părinții, o susțin atunci când merge la conferințe internaționale și își face prieteni de pe tot globul, pentru că „o ajută să se dezvolte”, dar dacă încearcă să le vorbească mai serios despre activitatea sa „ei consideră asta fanatism și am zis că mai bine încetișor, nu le spun tot deodată”, râde Ilinca. „Aud, dar se fac că n-aud. Poate ei consideră că astea sunt minciuni de pe internet, mai ales că în contextul crizei climatice noi nu prea o simțim pe pielea noastră. Se întâmplă niște incendii în Spania, nouă ce ne pasă?”
De când a aflat despre problemele de mediu, Ilinca a făcut multe schimbări și în viața ei. A devenit vegetariană și spune că asta e o decizie cu care părinții ei s-au împăcat destul de ușor. „Dar veganismul li se pare ceva strașnic, ceva super ciudat, super extremist și despre asta nu prea încerc să vorbesc.” Așa a început să gătească mai mult și să devină mai independentă. Nu mai cumpără haine și chiar a organizat în Ișnovăț un eveniment de tip freeshop, unde s-au întâlnit mai mulți tineri din sat și au făcut schimb de haine. A prins ideea de la o prietenă care organiza ceva similar la Chișinău – „am fost la două ediții și mi-am umplut garderoba cu haine noi.” Face dușuri mai scurte, nu lasă lumina aprinsă când iese din cameră și încearcă să înlocuiască pungile de plastic. „Cred că am devenit și mult mai ocupată,” spune Ilinca.
Acum își dorește să meargă la liceu la Iași, ca să aibă o educație bună, dar și să fie aproape de Moldova, unde își poate continua activitățile. Nu știe încă ce va face în viitor, dar e sigură că orice ar alege, activismul de mediu nu va dispărea din viața ei. „Mă gândeam să mă duc în politică, să fac legi ca oamenii să nu mai poată cumpăra plastic. Să mă duc în jurnalism și să povestesc oamenilor despre criza climatică”, zice Ilinca. Până atunci, crede că cel mai important este ca tot mai mulți tineri să se alăture mișcărilor care luptă cu criza climatică, iar oamenii din Moldova să înțeleagă că situația în țara noastră este la fel de gravă, chiar dacă uneori e mai greu să vezi asta cu ochiul liber.
Ilinca ar vrea să păstreze multe dintre obișnuințele unei țări sărace ca Moldova, cum ar fi hainele donate în familie sau cultivarea propriilor grădini. „Eu cred că Moldova nu trebuie să se uite la exemplele vestice, noi nu avem o economie super strașnică și nu suntem poluatori așa de mari. Cred că ar trebui să începem de pe acum să creștem o Moldovă frumoasă și verde și să încercăm să dezvoltăm comunități sustenabile.”
Fotografii de Ecaterina Burunaină
