FLUX: Unde s-a dus Marian Lupu şi ce va face Iurie Roşca

De Sergiu PRAPORŞCIC

Evenimentele politice de săptămâna aceasta au bulversat opinia publică din Republica Moldova. Şi, cu adevărat, acestea au fost fără precedent, mai ales că s-au produs înaintea unui scrutin parlamentar anticipat.

Lupu, un nou animal politic în fauna chişinăuiană?

Primul, comentat pe larg de presă, a fost plecarea lui Marian Lupu de la comunişti şi înregimentarea lui în partidul lui Dumitru Diacov. Trebuie să recunoaştem că a fost o mutare neaşteptată. Mulţi credeau că Lupu nu va accepta, pur şi simplu, să adere la un partid, ci doar la o coaliţie la care ar fi trebuit să participe formaţiunile lui Diacov, Braghiş şi Tarlev. Dar iată că cei de la Partidul Social Democrat şi cei de la Uniunea Centristă nu s-au putut înţelege cu Lupu. Nu ştim ce nu au putut să împartă, dar bănuim că mărul discordiei au fost locurile pe lista electorală. Sau poate Lupu a renunţat la intenţia de a-şi lega viitorul său politic de doi politicieni care reprezintă coloana a cincea a Moscovei în Republica Moldova. Chiar dacă Dumitru Braghiş a declarat că renunţă la proiectul de a arenda Rusiei Transnistria pe o perioadă de 30 de ani, Lupu şi-a dat seama că cei doi şi-au pus pe vecie pecetea de „oamenii Kremlinului” şi în compania lor nu are nici o şansă nici la aceste alegeri, dar nici la altele.

Preluarea şefiei Partidului Democrat de către Marian Lupu este o mutare spectaculoasă, dar pe cât de spectaculoasă, pe atât şi de sterilă. PD-ul cu Marian Lupu în faţă nu va atrage alegătorii comuniştilor, care sunt, de fapt, votanţii lui Vladimir Voronin, nu ai lui Marian Lupu. Acest proiect politic ar putea doar să ciupească niscai voturi de la centriştii lui Tarlev, social-democraţii lui Braghiş şi, posibil, de la cele 3 partide liberale sau care se pretind liberale, dar nu de la PCRM, deoarece pentru electoratul comunist Lupu astăzi nu este decât un trădător, care a muşcat mâna care l-a hrănit, doar pentru că nu a ajuns preşedinte al Republicii Moldova. Aşa că este discutabil dacă PD-ul va trece pragul electoral de 5 la sută, s-ar putea ca Marian Lupu să împărtăşească soarta lui Vasile Tarlev, care a plecat de la comunişti fiind în culmea gloriei sale politice, dar la alegerile din 5 aprilie nu a acumulat decât 2 la sută din sufragii.

În plus, chiar dacă admitem că PD va intra în Parlament, viitorul său politic este unul incert. PD nu are o bază electorală care i-ar permite să crească, să acumuleze tot mai multe şi mai multe voturi. Doctrina social-democrată niciodată nu a întrunit prea multe simpatii în Republica Moldova şi nu văd cum s-ar putea schimba această situaţie. Ne place sau nu, dar adevărul este că la noi va exista un partid social-democrat puternic, capabil să câştige alegerile şi să guverneze, doar dacă PCRM va renunţa la denumirea şi simbolistica sa comunistă şi se va reforma în unul social-democrat. Mai ales că practicile, politicile PCRM sunt mai curând social-democrate, dar şi liberale, decât comuniste.

Cu atât mai mult că Lupu nu este un lider politic înnăscut, la comunişti el a fost bun pe o poziţie secundă, dar nu pe prima. Este adevărat că viitorul preşedinte PD este o persoană cultă, manierată, dar nu e un animal politic. Şi cu asta am spus totul cu privire la şansele viitoare ale lui, dar şi ale democraţilor.

Un alt eveniment care i-a lăsat pe mulţi cu gura căscată, poate cel mai senzaţional, este numirea lui Iurie Roşca prin decret prezidenţial în funcţia de viceprim-ministru de către preşedintele în exerciţiu, Vladimir Voronin.

Prin acest gest, preşedintele republicii le-a demonstrat tuturor câteva chestiuni importante.

Prima. El este un demnitar matur şi responsabil, capabil să discute şi să coopereze cu reprezentanţii Opoziţiei. Dacă pe cel mai înverşunat duşman al său, cu care s-a aflat într-o luptă politică acerbă timp de aproape două decenii, l-a numit într-o funcţie cheie în Guvern, aceasta demonstrează faptul că şeful statului este deschis unui dialog constructiv, iar dacă acest dialog nu a fost posibil cu reprezentanţii opoziţiei liberale în chestiunea alegerii unui nou şef al statului, faptul nu s-a întâmplat din vina lui, ci din cauza iresponsabilităţii celor trei capi liberali care privesc confruntarea cu comuniştii, dusă chiar până la absurd: lupte de stradă, violenţe, devastări şi incendieri, ca pe o posibilitate de a acumula capital politic.

A doua chestiune: prin această numire preşedintele a făcut un pas important spre deblocarea relaţiilor Republicii Moldova cu Occidentul. Toată lumea cunoaşte că liderul creştin-democrat a construit relaţii strânse de prietenie cu mulţi demnitari occidentali, mai ales pe linia Partidului Popular European (din care face parte şi PPCD), a partidelor conservatoare, populare, creştin-democrate şi social-creştine care guvernează sau coguvernează în multe state membre ale Uniunii Europene. Punând aceste relaţii în serviciul interesului naţional, Iurie Roşca va putea contribui în mod substanţial la avansarea Republicii Moldova pe calea integrării europene. Mai ales că tot vicepremierului Iurie Roşca îi revin sarcini de care depinde în foarte mare măsură atingerea standardelor europene, printre prerogativele lui fiind coordonarea activităţii Executivului în domeniul asigurării legalităţii, în special privind respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, menţinerea ordinii publice şi combaterea criminalităţii, inclusiv a corupţiei, traficului de fiinţe umane şi migraţiei ilegale, precum şi în domeniul asigurării securităţii şi capacităţii de apărare a ţării. Numirea lui Iurie Roşca în funcţia de viceprim-ministru care coordonează chestiunile ce ţin de activitatea Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării, Ministerului Justiţiei, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Serviciului Vamal, Serviciului de Grăniceri şi a Agenţiei Rezerve Materiale, Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare nu este doar o mutare formală, care are menirea să recompenseze cumva plecarea lui Lupu din PCRM prin venirea liderului creştin-democrat în cadrul Guvernului, ci, în mod sigur, una cu bătaie mult mai lungă.

A treia constatare care se impune în mod neapărat odată cu desemnarea lui Iurie Roşca în funcţia de vicepremier de către preşedintele republicii este că şeful statului nu se află într-o relaţie de dependenţă faţă de Moscova. Dacă Voronin ar fi fost un executant docil al indicaţiilor Kremlinului (aşa cum au fost predecesorii săi Mircea Snegur, care a băgat Republica Moldova în CSI, şi Petru Lucinschi, care a semnat Memorandumul din 1997 privind crearea statului comun Republica Moldova–Transnistria, făcând de fapt primul pas spre federalizare şi spre recunoaşterea regiunii secesioniste ca stat independent), el nu l-ar fi putut numi pe Iurie Roşca, cel mai înverşunat duşman al expansiunii ruseşti, responsabil în Guvern de coordonarea activităţii Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării, Ministerului Justiţiei, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Serviciului Vamal şi a Serviciului de Grăniceri. Nu în zadar presa rusă şi cea transnistreană au sărit ca arse la auzul acestei veşti, ţipând cât le ţin bojocii că Voronin promovează într-o funcţie cheie din Guvern un vechi „neprieten” al Moscovei.

Nu e de mirare că unii ciraci de presă ai grupărilor liberale au înaintat tot felul de scenarii conspiraţioniste cu privire la numirea lui Iurie Roşca în funcţia de vicepremier al Republicii Moldova. Cel mai absurd dintre acestea este că Voronin ar fi făcut această mişcare la indicaţia Kremlinului. Unii dintre capii liberali simt că le fuge pământul de sub picioare, că năzdrăvăniile lor din 7 aprilie le-au subţiat felia electorală, iar mişcarea făcută de preşedintele republicii cu numirea lui Iurie Roşca în funcţia de vicepremier îi face şi mai puţin credibili în faţa electoratului. Iată de ce se agită. Vom reveni la subiect cu o altă ocazie.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.