""
Connect with us
"
"

Istorie

Cum a fost Lenin împușcat de o femeie aproape oarbă

Publicat

pe

PE SCURT

Pentru că vrem, dragă cititor, să știi lucruri noi și interesante, Moldova.org va publica fragmente din cărți, istorii ale unor personalități, recenzii și multe altele. De data aceasta, vă invităm să citiți un fragment din cartea „Secolul XX. 20 de mistere esențiale”, scrisă de Jakob Van Eriksson despre Lenin și cum a murit.

PE LUNG

Vladimir Ilici Ulianov s-a născut în anul 1870 la Simbirsk.

La 30 august 1918, Fanny Kaplan (Fania Efimovna Roitman), membră a Partidului Socialist Revoluționar, s-a apropiat de Lenin după ce acesta luase cuvântul la un miting și se îndrepta spre mașina sa. Ea l-a strigat pe Lenin și, când acesta s-a întors să-i răspundă, a tras trei focuri de revolver în el, dintre care două l-au nimerit pe liderul bolșevic în umăr și în ureche. Lenin a fost dus în apartamentul lui privad din Kremlin, el refuzând să riște să meargă la spital, deoarece credea că și acolo este așteptat de alți asasini. Au fost convocați doctorii, dar ei au decis că era prea riscant să extragă gloanțele.

Au rămas, însă, destule semne de întrebare asupra identității asupra persoanei care a săvârșit atentatul! Fania Efimova Kaplan este atentatoarea prezumtivă la viața lui Lenin. Fania s-a născut, conform propriilor declarații, în familia numeroasă (avea patru frați și trei surori) a unor intelectuali evrei din provincia Volînia. În 1906, ca anarhistă, a încercat să comită un atentat cu bombă. A fost rănită și mai apoi, condamnată la muncă silnică pe viață. Primii ani i-a petrecut în închisoarea de muncă grea Malțev, lângă Orel, iar mai apoi, la minele de argint din Cita, din Siberia. În timpul detenției, a renunțat la anarhism și a adoptat doctrina socialist-revoluționară. A fost eliberată după victoria Revoluției din 1917. Familia sa emigrase deja în America în 1911.

Atentatul s-a petrecut în timp ce liderul bolșevic părăsea clădirea unei fabrici unde participase la un miting muncitoresc. Lenin a fost împușcat, conform martorilor, de trei ori, două gloanțe rănindu-l la umăr și piept. Conform declarațiilor lui Fania Kaplan, ea a încercat să-l ucidă pe Lenin pentru că îl considera un „trădător” și pentru că „… cu cât va trăi mai mult, cu atât va îngropa ai adânc ideea de socialism. Pentru zeci de ani”. Fanya Kaplan nu a fost judecată. A fost împușcată la ora 4 dimineața, în data de 4 septembrie 1918, de către comandantul militar al Kremlinului, într-un garaj, cu motorul unei mașini aflat în funcțiune, pentru a acoperi zgomotul făcut de pistol.

Peste ani a circulat legenda lui „Lenin cel blând”, conform căreia victima atentatului ar fi cerut să se cruțe viața atentatoarei, care ar fi fost văzută în 1932 sau chiar în 1938 în gulagul de la Solovki sau Kolîma. Există numeroase semne de întrebare asupra vinovăției lui Fania Kaplan. Este de presupus și că ea nu a făcut decât să ia vina asupra ei. Faptele care pledează pentru nevinovăția ei sunt numeroase. Nimeni nu a văzut-o, de fapt, pe Fania Kaplan trăgând asupra lui Lenin. Toți martorii interogați au văzut „o mână de femeie” care ținea un pistol. Femeia era mioapă, în momentul atentatului nu purta ochelari, iar potrivit unei colege de detenție, era aproape oarbă. Toți cei 18 martori au zis că au auzit trei focuri de armă, iar de la locul atentatului au fost ridicate patru tuburi goale și un pistol aruncat pe jos.

Enlarge

_Ефимовна_Каплан
Fania Efimova Kaplan

În 1963, când s-a încercat o redeschidere a dosarului de cercetare a tentativei de asasinat, paginile 11, 84, 87, 90 și 94 lipseau. Nu s-a făcut însă nicio încercare serioasă de cercetare a cazului.

Sănătatea lui Lenin era deja deteriorată în mod serios în urma eforturilor sale făcute în Revoluție și în război. Tentativa de asasinat a mai adăugat o problemă la multele probleme de sănătate pe care le-a avut. În mai 1922, Lenin a demisionat din funcțiile politice. În martie 1923, a suferit al treilea atac, a rămas țintuit la pat și incapabil să mai vorbească. Suferea de o scleroză a vaselor sanguine din creier, moștenită, pare-se, ereditar și accentuată de efectele unui sifilis terțiar. Boala l-a paralizat și i-a afectat serios vorbirea. În clipele de luciditate, Lenin l-a obligat pe Stalin să-i promită că îl va scăpa de agonie otrăvindu-l cu cianură. Lucru acceptat inițial de Stalin, dar care nu s-a întâmplat niciodată. În urma unei serii de atacuri cerebrale, Lenin a murit la 21 ianuarie 1924.

La puțin timp după deces, au început să circule zvonuri potrivit cărora ar fi suferit de sifilis. Cauza oficială a morții lui Lenin a fost ateroscleroza cerebrală sau al patrulea atac cerebral, dar din cei 27 de medici care l-au tratat numai 8 au fost de acord cu concluziile raportului de autopsie. Din acest motiv, s-au făcut mai multe supoziții privind cauzele morții lui Lenin. Documente declasificate după căderea URSS, alături de memoriile medicilor lui Lenin, sugerează că liderul bolșevic a fost tratat de sifilis încă din 1895. Documentele sugerează, de asemenea, că anatomo-patologului Alexi Abrikosov, care era însărcinat cu autopsia, i s-a ordonat să demonstreze că Lenin nu a murit de sifilis.

Abrikosov nu a menționat această boală în raportul de autopsie, dar distrugerile vaselor de sânge, paralizia și alte incapacități pe care le-a citat sunt tipice pentru această boală. La un al doilea raport de autopsie niciun organ, arteră importantă sau zone ale creierului, afectate în mod obișnuit de sifilis, nu au fost menționate. În 1923, doctorii lui Lenin l-au tratat pe acesta cu salvarsan, singurul medicament care la acea vreme era folosit în mod special pentru tratarea sifilisului, dar și cu iodură de potasiu care era, de asemenea, folosită, în mod obișnuit, la tratarea acestei boli.

loading...

Istorie

Cine a fost Pulitzer, omul din spatele premiilor

Publicat

pe

De către

PE SCURT

A dormit pe băncile din parc, a fost gropar și chelner, însă, în scurt timp a devenit unul dintre cei mai citiți jurnaliști din Statele Unite ale Americii. Iar acum, premiul care-i poartă numele este unul dintre cele mai prestigioase aprecieri a muncii jurnaliștilor americani.

Joseph Pulitzer este omul care a dat o nouă valoare jurnalismului de calitate. Chiar și după mai bine de un secol de la moartea lui, fondurile lăsate de Pulitzer continuă să investească în literatură, jurnalism și muzică.

PE LUNG

Joseph Pulitzer se naște la 10 aprilie 1847, în familia unui prosper negustor evreu din Mako, Ungaria. A fost educat în școli private din Budapesta, unde a studiat franceza și germana. După moartea tatălui, negoțul familiei a intrat în faliment și adolescentul a încercat să se înroleze în armata austriacă și în cea britanică, fiind însă respins din cauza vederii slabe și a sănătății precare. După războiul civil ajunge în Statele Unite ale Americii, unde doarme pe băncile din parc, lucrează ca hamal, gropar și ospătar la faimosul restaurant Tony Faust, frecventat de membrii Societății Filozofice, ale căror discuții îl fascinau. Cea mai mare parte a timpului liber și-l petrecea la Biblioteca Mercantilă, unde studia engleza și dreptul, citea cu pasiune și juca șah. Aici a fost remarcat de editorii unui cotidian de limbă germană, Westliche Post, care i-au oferit un post de reporter în 1868. Lucra 16 ore pe zi și a avansat destul de repede: la doar 25 de ani, devenise editor și își construise o reputație de jurnalist neobosit și întreprinzător. Ulterior, a intrat în posesia ziarului St. Louis Dispatch și a competitorului său, St. Louis Post, pe care le-a unit sub numele St. Louis Post-Dispatch. Pulitzer lucra la birou până aproape de miezul nopții, scriind articole de investigație și editoriale prin care ataca corupția din guvern și din sectorul privat. Tactica lui și știrele au avut efect, tirajul a crescut, iar ziarul a devenit prosper. Însă, munca epuizantă i-a deteriorat și mai mult sănătatea. Dar, în loc să-și ia o pauză, cumpără ziarul The New York World. Și aici aplică aceleași tehnici de reflectare a realității, pentru a spori tirajul ziarului, care nu a avut până atunci un succes izbitor. A dus campanii împotriva corupției publice și private, a umplut rubricile cu multe știri senzaționale, a folosit pentru prima oară ilustrațiile. Strategia lui a avut din nou succes, iar The New York World a devenit cel mai cumpărat ziar din țară. Prin intermediul ziarului său, Pulitzer a reușit să organizeze o campanie de strângere de fonduri pentru construirea unui soclu la intrarea în portul New York, făcând astfel posibilă instalarea Statuii Libertății, care atunci mai era în Franța.

Oamenii din anturajul lui îl descriau ca o persoană neînfricată, care nu suporta fărădelegile ce se făceau. El s-a implicat și în politică, însă, iubirea lui pentru totdeauna a fost jurnalismul, chiar și după ce, la vârsta de 43 de ani, în 1890, își pierde complet vederea. Niciun tratament în alte țări nu-l ajută să-și recapete vederea, ceea ce-l face să se retragă din consiliul redacțional al ziarului. A fost nevoit să-și ia un asistent care îi era mereu în preajmă. Îi citea, îi povestea ceea ce se întâmpla pe parcursul zilei și ce vedea în jur. Singurul lucru pe care Pulitzer îl putea face era să asculte și să gândească. Un profil al revistei din 1909 îl descrie pe Pulitzer ca fiind înconjurat de o colecție de picturi splendide și scumpe, dar pe care nu putea să le vadă.

Și-a petrecut următoarele două decenii la bordul iahtului său, Liberty, în încăperi antifonate și în „Turnul tăcerii” din casa de vacanță din Bar Harbor, Maine. În toți acești ani, a reușit totuși să păstreze direcția editorială și comercială a publicațiilor sale. De asemenea, Pulitzer a investit mult din avearea sa filantropiei, în principal pentru educație.

„Scopul meu este să-i ajut pe cei săraci, pentru că cei bogați se pot ajuta singuri. Cred în oameni, dar planul meu nu este să-i ajut pe oameni să facă bani. Nu este nevoie de studii universitare pentru asta. Există scopuri mai nobile în viață, iar speranța mea este că aceste burse nu vor face măcelari, brutari, brokeri sau casieri, ci că vor ajuta profesorii, savanții, medicii, scriitorii, jurnaliștii, judecătorii, avocații și oamenii de stat. Cu siguranță ar trebui să crească numărul celor care datorită studiilor se pun pe picioare. Acesta este visul meu din tinerețe”, spunea Pulitzer.

Pulitzer a fost primul care a propus instruirea jurnaliştilor în facultăţi de profil. Asta pentru că era exasperat adesea de textele slabe scrise de jurnaliștii cu care colabora. Tot atunci, a decis să-și scrie testamentul. În testamentul său, Pulitzer propunea înfiinţarea premiilor care îi poartă numele. El a propus decernarea a 13 premii: patru pentru jurnalism, patru pentru literatură, unul pentru educaţie şi patru burse pentru tineri. Însă, în testamentul său Pulitzer a scris că „membrii comisiei pot suspenda sau adăuga premii, în funcţie de schimbările care vin odată cu timpul şi modifică priorităţile din societate”. La 64 de ani, Joseph Pulitzer a murit de insuficiență cardiacă la 29 octombrie 1911, în timp ce se afla la bordul iahtului său în portul Charleston, Carolina de Sud. El a lăsat urmaşilor două milioane de dolari, pentru a înfiinţa o şcoală de jurnalistică şi pentru a fonda o societate care să decerneze premii anuale pentru jurnalism.

La un an de la moartea lui, în 1912, a fost înfiinţată facultatea de jurnalistică „Columbia University”, iar, în 1917, au fost decernate primele premii Pulitzer. Astăzi, se acordă premii Pulitzer pentru jurnalism, literatură şi compoziţie muzicală. În total, 21 de categorii. 20 dintre câştigători primesc un premiu de 15.000 de dolari, iar câştigătorul categoriei „Serviciu public” este decorat cu o medalie de aur.

Cei 17 membri ai Comisiei citesc toate materialele trimise de candidați și fiecare membru alege câte trei materiale preferate. La categoria jurnalism, participanții pot avea orice naționalitate, cu condiția ca lucrările lor să fi apărut în presa americană. La literatură, teatru și muzică se pot înscrie numai persoanele care au cetățenie americană, cu excepția categoriei „Istorie”, unde lucrarea trebuie să trateze o temă legată de istoria Statelor Unite, dar autorul poate avea o altă naționalitate.

Atât nominalizările, cât și premiile sunt ținute în secret câteva zile, până când se anunță public câștigătorii (prin tradiție, în luna mai). În ziua anunțării premiilor, la ora 15, se ține o conferință de presă, în cadrul căreia sunt anunțați câștigătorii. Câștigătorul fiecărei categorii primește o diplomă și suma de $15.000, cu excepția secțiunii „Servicii Publice”, unde premiul este medalia Pulitzer, conferită unei organizații americane de știri (niciodată unei singure persoane). Medalia a fost creată în 1918 de sculptorul Daniel Chester French, cel care a devenit celebru pentru monumentul lui Lincoln din Washington. Pe una din fețele monedei este reprezentat profilul lui Benjamin Franklin, iar pe cealaltă un tipograf la lucru. Medalia nu este din aur masiv, ci din argint placat cu aur de 24 de carate. Anunțarea premiilor este mult mai discretă decât cea a premiului Nobel. Laureații participă la o cină oficială în rotunda bibliotecii universității, alături de membrii familiei. Comitetul Pulitzer a refuzat ofertele de a transforma ceremonia într-o extravaganță televizată.

Ziarul New York Times a primit cele mai multe premii Pulitzer – 125. Ei au câștigat primul lor premiu în 1918 pentru acoperirea completă și exactă a Primului Război Mondial. S-a bucurat de Premiul Pulitzer și fostul președinte american John F. Kennedy (în 1957). Alături de Kennedy, pe lista câştigătorilor celebri se află nume ca Ernest Hemingway, William Faulkner sau Robert Frost. Ultimul a cucerit patru premii Pulitzer pentru poezie.

loading...

Citește mai departe

Istorie

Moartea fraților Kennedy. Rolul Mafiei în toată această istorie

Publicat

pe

De către

PE SCURT

John F. Kennedy și fratele lui Robert Kennedy au avut vieți aproape similare. Ambii s-au implicat activ în politică și în timp ce John a devenit președintele Statelor Unite ale Americii, Robert ocupa funcția importantă de procuror general.

Mai mult, ambii frați au fost îndrăgostiți de frumoasa Marilyn Monroe și tot amândoi au fost asasinați în circumstanțe nelămurite pe deplin nici astăzi, provocând și mai mult presa americană să vorbească despre „blestemul Kennedy”.  

PE LUNG 

John Fitzgerald Kennedy, născut la 29 mai 1917, este cunoscut și ca John F. Kennedy sau „Jack Kennedy”. El a fost cel de-al treizeci și cincilea președinte al Statelor Unite ale Americii. A servit din 1961 până la asasinarea sa survenită în ziua de 22 noiembrie 1963, la Dallas, Texas. A fost unul dintre membrii cei mai proeminenți ai familiei Kennedy implicați în politică, fiind totodată considerat un stindard al liberalismului american.

Jack era un copil foarte bolnăvicios, motiv pentru care își petrecea cea mai mare parte a timpului stând pe pat. Atunci, el s-a îndrăgostit de cărți, în special cele de aventură și autobiografii. În 1936 s-a înscris la Universitatea Harvard. John vine dintr-o familie cu nouă copii. Mama sa, Rose, era fiica fostului primar al Bostonului. Tatăl său, Joseph, era om ambițios de afaceri, care căuta să-și sporească averea. A reușit să obțină profituri din tranzacții imobiliare și din piața de acțiuni, iar în perioada prohibiției a susținut utilizarea alcoolului în scopuri medicale, importând whisky. În timpul celui de-al doilea război mondial, a devenit ambasador.

În 1940, Jack a absolvit Universitatea, iar situația mondială inspira multă neliniște în timpul celui de-al doilea război mondial. În 1941, fratele său mai mare, Joe, în care tatăl său își pusese speranțele pentru un mandat la președinția SUA, s-a înrolat în Marina Militară, fiind instruit ca pilot. Din același motiv al ambiției, Jack s-a oferit și el ca voluntar la marină și la infanterie, dar nu a fost acceptat din probleme de sănătate. Nu a renunțat și cu ajutorul tatălui său, care i-a falsificat fișa medicală, și fără să treacă examenul medical, a fost acceptat la Centrul de Informații navale din Washington, care urmărea mișcările flotelor inamice. Tot cu ajutorul tatălui său, a fost transferat pe o altă navă, care a fost ulterior atacată. Toți membrii echipajului au fost aruncați în mare, dar Jack s-a ridicat la suprafață, și-a adunat echipajul pe o scândură ruptă și a înotat până i-a scos pe uscat pe cea mai apropiată insulă. Au fost salvați 10 din cei 12 membrii ai echipajului. Fapta eroică a lui Jack a ajuns pe prima pagină în New York Times.

Acest lucru i-a fost de mare folos în timpul campaniei electorale, în care s-a lansat după moartea unuia dintre frații săi.

Din culise, tatăl său se ocupa cu administrarea economică și canalizarea sumelor uriașe în mai multe direcții pentru a asigura susținătorii fiului său. În mai 1946 câștigă investitura Partidului Democrat și în alegerile din decembrie este ales pentru prima dată în Congres. În 1952 și-a îndreptat atenția spre Senat, campania electorală fiind condusă de fratele său mai mic, Robert Kennedy și având baza de operațiuni statul Massachusets. Cu ajutorul fratelui său, a obținut un loc în Senat.

În 1956, din cauza problemelor cronice cu coloana vertebrală, Kennedy a fost supus la multiple intervenții chirurgicale, iar în timpul covalescenței, a scris o carte istorică – „Profiles in Courage”, care a câștigat premiul Pulitzer.

În ianuarie 1960, Kennedy și-a anunțat candidatura la președinția SUA. Atenția sa s-a îndreptat către mass-media, făcând apel direct către poporul american. Rezultatul a fost o victorie zdrobitoare împotriva adversarilor săi. Pe 8 noiembrie 1960, Kennedy a fost ales al 35-lea președinte al SUA.

La data de 20 noiembrie 1962, Kennedy a semnat Ordinul care interzicea discriminarea rasială în instituțiile sociale ale țării. De asemenea, el a luptat împotriva mafiei. Ministul justiției, Robert Kennedy s-a ocupat cu strictețe și dinamism pentru îndeplinirea voinței fratelui său, declanșând urmărirea penală împotriva a 228 de membri ai crimei organizate.

El a fost căsătorit cu fotojurnalista Jacqueline la 12 septembrie 1953 cu care a avut patru copii. Cu toate acestea, Kennedy a avut o serie de aventuri amoroase, printre care și cu actrița Marilyn Monroe.

La 22 noiembrie 1963, John F. Kennedy efectua un tur al orașului într-o mașină decapotabilă alături de soția sa Jacqueline. La ora 12:30, în Piața Dealey din orașul Dallas, statul Texas, s-au auzit trei focuri de armă. Primul și-a ratat ținta, toată lumea crezând că sunetul a fost provocat de o petardă. Al doilea l-a nimerit pe președinte în spate și a ieșit prin gât. Următoarea lovitură a fost cea fatală, Kennedy fiind împușcat în cap.

J.F. Kennedy a fost transportat de urgență la spital, dar rănile erau prea grave și el a fost declarat mort cu jumătate de oră mai târziu.

Presupusul asasin, Lee Harvey Oswald, a fost prins imediat, în mai puțin de o oră și jumătate de la comiterea crimei și a rămas autorul oficial. Ancheta ulterioară a confirmat că el era vinovat de moartea președintelui, dar adevărul nu s-a aflat niciodată, deoarece a fost ucis două zile mai târziu și nu a apucat să le spună anchetatorilor ce s-a întâmplat.

Robert Francis Kennedy, născut la 20 noiembrie 1925, a fost un om politic american, procuror general și apoi senator al Statelor Unite ale Americii. Robert Kennedy este fratele mai mic al președintelui american John F. Kennedy. El i-a fost consilier pe durata mandatului prezidențial. Vreme de nouă luni după asasinarea lui John Kennedy, Robert F. a rămas procuror general sub noul președinte american, Lyndon B. Johnson. În septembrie 1964, Kennedy se retrage din funcție, urmărind să intre în Senat.

La începutul lui 1968, Kennedy decide să candideze pentru președinția Statelor Unite, căutând să fie nominalizat de către Partidul Democrat. La scurt timp, el a câștigat alegerile în California. După asta, Robert a ținut un discurs în fața suporterilor săi pe 5 iunie 1968, în sala de bal a Hotelului Ambassador. După discurs, părăsind sala de bal, el a fost împușcat de Sirhan Sirhan, un iordanian cu origini palestiniene în vârstă de 24 de ani. Acesta și-a motivat acțiunea spunând că s-a simțit trădat din cauza sprijinului pe care Kennedy l-a acordat Israleului în Războiul de Șase zile. Robert F. Kennedy a murit din cauza rănilor în dimineața următoare. La 9 iunie, președintele Johnson declară zi de doliu național, în memoria lui Kennedy.

După mai mulți ani de la moartea lui Robert, soția lui Ethel a povestit că lui Robert îi era frică de Mafie, că aceasta ar putea să îi orbească pe cei 11 copii, într-un atac cu acid, ca răzbunare pentru investigaţiile sale privind activităţile mafiote. Această dezvăluire făcută alimentează teoria conspiraţiei potrivit căreia Mafia ar fi fost autoarea asasinării lui Kennedy.

De-a lungul anilor, presa americană a scris mult despre așa-zisul „blestem Kennedy”, pentru că mai mulți membri ai acestei familii cunoscute au murit în urma unor incidente suspecte.

loading...

Citește mai departe

Divertisment

Cutremurele secolului XX într-o animație științifică

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Organizația guvernamentală din Statele Unite, NOAA Science on a Sphere, (Administrația Națională a Oceanelor și Atmosferei) a lansat o animație care arată toate cutremurele majore de pe planetă în intervalul anilor 1910 – 2000.

PE LUNG

Proiectul „Știința pe Sferă”, elaborat de NOAA US, a lansat o animație în care au fost arătate fiecare cutremur major înregistrat în istorie, începând cu ianuarie 1901 până în decembrie 2000 cu o viteză de un an pe secundă. Cutremurele sunt înfățișate prin cercuri a căror diametru arată magnitudinea iar culoarea arată adâncimea lui.

În acest film sunt arătate cutremurele cu o magnitutine mai mare de 6.5, adică cele care pot provoca tsunami. Animația are ca scop final demostrarea Teoriei Plăcilor Tectonice, a căror mișcare provoacă cutremurele. La sfârșitul filmului, sunt arătate toate cutremurele și liniile dintre plăcile tectonice.

Check out this new SOS dataset of all the earthquakes from 2001 through 2015 from the US NWS Pacific Tsunami Warning Center! You can read about it here: http://sos.noaa.gov/Datasets/dataset.php?id=643

Geplaatst door NOAA Science On a Sphere op Vrijdag 2 december 2016

Proiectul „Știința pe Sferă” dezvoltat de Administrația Națională a Oceanelor și Atmosferei reprezintă un sistem complex, de mărimea unei camere, care folosind datele computerizate și proiectoare, înfățișează modelul planetei cu toate procesele atmosferice, schimbările de climă, furtuni, cutremure. Acest proiect are un scop educativ, pentru a familiariza cu cu știința oamenii de toate vârstele.

loading...

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Sănătate11 ore în urmă

Cum un arhitect a inventat „plămâni artificiali” pentru planetă

PE SCURT Inovațiile inspiră și schimbă lumea. De data aceasta, vom vorbi despre pădurile verticale care pot salva orașele contaminate...

Opinii13 ore în urmă

Cum a fost discutată căderea Guvernului Maia Sandu pe Facebook

PE SCURT Guvernul condus de Maia Sandu a fost demis astăzi în urma unei moțiuni de cenzură înaintate de Partidul...

Politică14 ore în urmă

Guvernul Sandu a picat. Povestim pe scurt ce s-a întâmplat în Parlament

PE SCURT Guvernul condus de Maia Sandu a fost demis astăzi în urma unei moțiuni de cenzură înaintate de Partidul...

Cultură14 ore în urmă

Cum un grup de tineri belaruși încearcă să-și convingă concetățenii să-și vorbească limba

PE SCURT Limba belarusă este considerată inferioară în Belarus, de rând cu alte simboluri de stat. Această desconsiderare are o...

Educație16 ore în urmă

Cum Universitatea de Medicină a fost la un pas de a normaliza xenofobia

PE SCURT După ce autoritățile au destructurat o grupare specializată în producerea și comercializarea drogurilor din care făceau parte studenți...

Cultură17 ore în urmă

5 filme poloneze pe care să le vezi în următoarele zile la Chișinău

PE SCURT Cele mai interesante filme poloneze vor fi prezentate la Chișinău în cadrul Festivalului de Film Polonez CinePOLSKA. Evenimentul...

PoliticăO zi în urmă

Sandu vs PSRM. O nouă încercare de compromis a eșuat

PE SCURT Prim-ministra Maia Sandu a lansat astăzi o soluție de compromis Partidului Socialiștilor, care a înaintat moțiune de cenzură Executivului....

Advertisement

Politică

Politică2 zile în urmă

Maia Sandu spune că lui Dodon nu-i convine curățarea RM de scheme de corupție. Despre ce ar putea fi vorba

PE SCURT „Am văzut cum arată justiție politizată. Ceea ce îmi doresc este o justiție liberă. Ceea ce se invocă...

Partidul Acțiune și Solidaritate4 zile în urmă

Câte guverne din R.Moldova au căzut în urma moțiunii de cenzură. Va urma Guvernul Maia Sandu?

PE SCURT Deputații socialiști au înaintat astăzi moțiune de cenzură Guvernului condus de Maia Sandu. Aceasta după ce Executivul și-a...

Politică4 zile în urmă

10 lucruri pe care le spun protestatarii din fața Parlamentului

PE SCURT Un grup de persoane s-au adunat astăzi în afara clădirii Parlamentului pentru a sprijini Guvernul Maia Sandu, care...

Politică5 zile în urmă

La ce ar putea duce o eventuală moțiune de cenzură împotriva Guvernului

PE SCURT Incertitudine pe scena politică din Republica Moldova. După ce Guvernul și-a asumat răspunderea asupra proiectului de lege pentru...

Politică7 zile în urmă

Fiul este primar, iar mama – consilieră. Este sau nu conflict de interese?

PE SCURT În urma scrutinului din 3 noiembrie, se aud tot mai multe voci care vorbesc despre un eventual conflict...

PoliticăO săptămână în urmă

Cine este Ion Ceban și cât costă programul său de patru ani?

PE SCURT Este membru al Partidului Socialiștilor (dar declară că își va suspenda activitatea de partid după validarea mandatului), susține...

AlegeriO săptămână în urmă

Ceban a învins. Cum ar afecta asta parteneriatul dintre Sandu și Năstase

PE SCURT Analiștii politici se arată convinși că rezultate alegerilor locale din Capitală nu se vor lăsa fără supărări. Potrivit...

Advertisement

Opinii

noiembrie 2019
L Ma Mi J V S D
« oct.    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930