PE SCURT
Pentru că vrem, dragă cititor, să știi lucruri noi și interesante, Moldova.org va publica fragmente din cărți, istorii ale unor personalități, recenzii și multe altele. De data aceasta, vă invităm să citiți un fragment din cartea „Secolul XX. 20 de mistere esențiale”, scrisă de Jakob Van Eriksson despre Lenin și cum a murit.
PE LUNG
Vladimir Ilici Ulianov s-a născut în anul 1870 la Simbirsk.
La 30 august 1918, Fanny Kaplan (Fania Efimovna Roitman), membră a Partidului Socialist Revoluționar, s-a apropiat de Lenin după ce acesta luase cuvântul la un miting și se îndrepta spre mașina sa. Ea l-a strigat pe Lenin și, când acesta s-a întors să-i răspundă, a tras trei focuri de revolver în el, dintre care două l-au nimerit pe liderul bolșevic în umăr și în ureche. Lenin a fost dus în apartamentul lui privad din Kremlin, el refuzând să riște să meargă la spital, deoarece credea că și acolo este așteptat de alți asasini. Au fost convocați doctorii, dar ei au decis că era prea riscant să extragă gloanțele.
Au rămas, însă, destule semne de întrebare asupra identității asupra persoanei care a săvârșit atentatul! Fania Efimova Kaplan este atentatoarea prezumtivă la viața lui Lenin. Fania s-a născut, conform propriilor declarații, în familia numeroasă (avea patru frați și trei surori) a unor intelectuali evrei din provincia Volînia. În 1906, ca anarhistă, a încercat să comită un atentat cu bombă. A fost rănită și mai apoi, condamnată la muncă silnică pe viață. Primii ani i-a petrecut în închisoarea de muncă grea Malțev, lângă Orel, iar mai apoi, la minele de argint din Cita, din Siberia. În timpul detenției, a renunțat la anarhism și a adoptat doctrina socialist-revoluționară. A fost eliberată după victoria Revoluției din 1917. Familia sa emigrase deja în America în 1911.
Atentatul s-a petrecut în timp ce liderul bolșevic părăsea clădirea unei fabrici unde participase la un miting muncitoresc. Lenin a fost împușcat, conform martorilor, de trei ori, două gloanțe rănindu-l la umăr și piept. Conform declarațiilor lui Fania Kaplan, ea a încercat să-l ucidă pe Lenin pentru că îl considera un „trădător” și pentru că „… cu cât va trăi mai mult, cu atât va îngropa ai adânc ideea de socialism. Pentru zeci de ani”. Fanya Kaplan nu a fost judecată. A fost împușcată la ora 4 dimineața, în data de 4 septembrie 1918, de către comandantul militar al Kremlinului, într-un garaj, cu motorul unei mașini aflat în funcțiune, pentru a acoperi zgomotul făcut de pistol.
Peste ani a circulat legenda lui „Lenin cel blând”, conform căreia victima atentatului ar fi cerut să se cruțe viața atentatoarei, care ar fi fost văzută în 1932 sau chiar în 1938 în gulagul de la Solovki sau Kolîma. Există numeroase semne de întrebare asupra vinovăției lui Fania Kaplan. Este de presupus și că ea nu a făcut decât să ia vina asupra ei. Faptele care pledează pentru nevinovăția ei sunt numeroase. Nimeni nu a văzut-o, de fapt, pe Fania Kaplan trăgând asupra lui Lenin. Toți martorii interogați au văzut „o mână de femeie” care ținea un pistol. Femeia era mioapă, în momentul atentatului nu purta ochelari, iar potrivit unei colege de detenție, era aproape oarbă. Toți cei 18 martori au zis că au auzit trei focuri de armă, iar de la locul atentatului au fost ridicate patru tuburi goale și un pistol aruncat pe jos.
Enlarge
În 1963, când s-a încercat o redeschidere a dosarului de cercetare a tentativei de asasinat, paginile 11, 84, 87, 90 și 94 lipseau. Nu s-a făcut însă nicio încercare serioasă de cercetare a cazului.
Sănătatea lui Lenin era deja deteriorată în mod serios în urma eforturilor sale făcute în Revoluție și în război. Tentativa de asasinat a mai adăugat o problemă la multele probleme de sănătate pe care le-a avut. În mai 1922, Lenin a demisionat din funcțiile politice. În martie 1923, a suferit al treilea atac, a rămas țintuit la pat și incapabil să mai vorbească. Suferea de o scleroză a vaselor sanguine din creier, moștenită, pare-se, ereditar și accentuată de efectele unui sifilis terțiar. Boala l-a paralizat și i-a afectat serios vorbirea. În clipele de luciditate, Lenin l-a obligat pe Stalin să-i promită că îl va scăpa de agonie otrăvindu-l cu cianură. Lucru acceptat inițial de Stalin, dar care nu s-a întâmplat niciodată. În urma unei serii de atacuri cerebrale, Lenin a murit la 21 ianuarie 1924.
La puțin timp după deces, au început să circule zvonuri potrivit cărora ar fi suferit de sifilis. Cauza oficială a morții lui Lenin a fost ateroscleroza cerebrală sau al patrulea atac cerebral, dar din cei 27 de medici care l-au tratat numai 8 au fost de acord cu concluziile raportului de autopsie. Din acest motiv, s-au făcut mai multe supoziții privind cauzele morții lui Lenin. Documente declasificate după căderea URSS, alături de memoriile medicilor lui Lenin, sugerează că liderul bolșevic a fost tratat de sifilis încă din 1895. Documentele sugerează, de asemenea, că anatomo-patologului Alexi Abrikosov, care era însărcinat cu autopsia, i s-a ordonat să demonstreze că Lenin nu a murit de sifilis.
Abrikosov nu a menționat această boală în raportul de autopsie, dar distrugerile vaselor de sânge, paralizia și alte incapacități pe care le-a citat sunt tipice pentru această boală. La un al doilea raport de autopsie niciun organ, arteră importantă sau zone ale creierului, afectate în mod obișnuit de sifilis, nu au fost menționate. În 1923, doctorii lui Lenin l-au tratat pe acesta cu salvarsan, singurul medicament care la acea vreme era folosit în mod special pentru tratarea sifilisului, dar și cu iodură de potasiu care era, de asemenea, folosită, în mod obișnuit, la tratarea acestei boli.
