De I. Sârbu Primul caz de sfidare crasă a intereselor ţării în scopuri personale este cel al întreprinderii “Moldasig” – cea mai eficientă structură economică, controlată de către stat, lider pe piaţa asigurărilor, a fost cumpărată la preţ de nimic drept urmare a unui scenariu bine pus la punct de către un grup criminal, protejat din culoarele Preşedinţiei.
Grup care are tangenţă directă, dacă e să credem documentelor ce au parvenit la redacţie, cu fiul ex-preşedintelui Voronin, şi asta în cazul în care mintea diabolică, ce a gândit acest scenariu, nu aparţine lui Oleg Voronin.
Nu dorim să ne lansăm în speculaţii – urmează ca organele abilitate să se pronunţe asupra celor menţionate mai jos, dar vom reda cu lux de amănunte “afacerea Moldasig” şi implicarea fiului lui Vladimir Voronin în preluarea şi înstrăinarea celei mai profitabile afaceri din domeniul asigurărilor.
La 27 decembrie 2002, „în scopul măririi accesului la piaţa de asigurări a întreprinderilor de stat, guvernarea comunistă fondează compania de asigurări „Moldasig” SRL.
Aceasta este fondată de trei întreprinderi cu capital parţial sau integral de stat: Banca de Economii cu cota de participare de 2.040.000 de lei sau (51%), ÎS „Calea Ferată din Moldova”, cu cota de participare de un milion de lei (25%) şi ÎS „Poşta Moldovei” cu cota de participare 24%.
Imediat după aceea, conducerea comunistă obligă toate instituţiile de stat – şi nu numai – să încheie contracte de asigurare doar cu această companie, antrenând în acest proces ministerele şi administraţia publică locală.
Prin implicarea directă a guvernării comuniste, pentru care legea prezintă doar o modalitate de a controla procesele economice în folos propriu şi de a fabrica dosare penale oponenţilor politici, agenţii economici sunt obligaţi să rezilieze contractele cu alte companii de asigurări. Cu efortul susţinut al statului, compania „Moldasig” devine, în scurt timp, lider pe piaţa de asigurări.
Conform bilanţului pe anul 2007, activele „Moldasig” constituiau 18,3 milioane de dolari, rezervele de asigurare – 12,3 milioane dolari, volumul primelor de asigurare subscrise – 20,9 milioane de dolari, iar despăgubirile – 160 mii de dolari.
În 2008, fiecare leu depus în anul 2002 de fondatori le-a adus acestora un profit net de peste 35 de lei. Oricare altă companie de asigurări putea doar să viseze la o atare rentabilitate, datorată implicării directe a statului. La prima vedere, Preşedinţia şi Guvernul urmăreau scopul întăririi companiei “Moldasig” pe piaţa asigurărilor, deşi imixtiunea guvernării comuniste cădea sub incidenţa legii ce prevede o pedeapsă grea pentru exces de putere.
Cu atât mai surprinzătoare a fost decizia conducerii comuniste de a ceda în 2008 unui investitor străin “Moldasig”-ul. Aşa a început istoria înstrăinării ilegale a unei companii profitabile de stat. Schemă tenebră, bine pusă la punct şi protejată la cel mai înalt nivel din Preşedinţia Republicii Moldova.
Mai târziu avea să devină clar – valoarea de piaţă a “Moldasig”, prin implicarea pârghiilor statului, era crescută vertiginos urmărind un singur scop – înstrăinarea ulterioară a acesteia şi obţinerea dividendelor financiare, care urmau să fie direcţionate în conturile din străinătate ale fiului lui Voronin şi ortacilor săi.
Astfel, pregătind din timp terenul pentru a iniţia o afacere profitabilă, odată cu apariţia pe piaţă a „Moldasig” SRL, de la ministere către structurile din subordine au început să curgă nişte recomandări-dispoziţii de a asigura toate autovehiculele, bunurile, viaţa cetăţenilor şi tot ce poate fi asigurat, exclusiv la compania „Moldasig”.
La indicaţiile cui se virau resursele financiare ale statului în conturile companiei nou-create devine clar, dacă ne reamintim cine anume a condus cu o mână de fier republica în decursul a opt ani de zile.
Fostul ministru de Interne, Gheorghe Papuc, partener fidel în ilegalităţile comise de către ex-preşedintele Voronin şi îngerul păzitor al apropiaţilor fostei guvernări, lansaţi pe larg în comiterea ilegalităţilor, emite la 16 martie 2004 o dispoziţie prin care solicită instituţiilor din subordine să-şi asigure toate autovehiculele din posesie la compania respectivă şi să plaseze reprezentanţii „Moldasig” pe teritoriul posturilor de control ale poliţiei rutiere cu publicitatea acestei companii.
Ministrul Industriei, Mihai Garştea, permiţându-şi aceeaşi imixtiune ilegală, le sugerează agenţilor economici că serviciile „Moldasig” sunt mai avantajoase pentru beneficiari cu circa 30- 40%.
La solicitarea celor ce-şi pregăteau încă o schemă criminală de îmbogăţire rapidă, indicaţii similare semnează fostul premier Vasile Tarlev, Zinaida Greceanâi ş.a.
„Crearea unui regim preferenţial de activitate pentru „Moldasig” era însoţită de încălcări crase ale normelor de concurenţă loială, dar şi de lezarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor”, opinează Ion Câşlaru, director al Departamentului Marketing de la compania „ASITO”, care anterior dezvăluise în presă implicarea guvernării în creşterea rapidă a cotei de piaţă a “Moldasig”.
În baza unui contract de exclusivitate, încheiat între această companie şi unul dintre fondatorii săi, întreprinderea de stat „Calea Ferată a Moldovei”, ultima a început să includă automat în costul biletelor de călătorie cheltuielile de perfectare a poliţelor de asigurare ale „Moldasig” când fiecare pasager achita suplimentar la costul biletului de călătorie câte 25, 50 de lei.
În timp ce, conform legislaţiei în vigoare, în cadrul asigurării obligatorii de răspundere a transportatorilor faţă de călători, fiecare călător este asigurat deja la o sumă de 10 mii de lei.
Anterior, în declaraţiile sale pentru presa republicană, Valeriu Tanasiev, manager general adjunct în cadrul Companiei Internaţionale de Asigurări “ASITO” informa opinia publică că, în urma presiunilor făcute de conducerea comunistă asupra conducătorilor întreprinderilor, compania dată a pierdut în 2003–2004 circa 40 milioane de lei, prime de asigurare pe contractele de asigurare reziliate şi transferate ulterior către Compania „Moldasig”.
În anii următori, această cifră s-a majorat în urma implicării în acest proces a Ministerului Afacerilor Interne şi Întreprinderii de Stat „Registru”, care, la rândul lor, orientau conducătorii de întreprinderi şi persoanele fizice exclusiv spre această companie. Pierderi esenţiale în urma susţinerii de către conducerea comunistă a concurenţei neloiale a suportat majoritatea companiilor de asigurări, printre care „Moldova Astrovaz”, „Artas” etc.
Astfel, prin implicarea directă a aparatului statului, Vladimir Voronin şi Guvernul Republicii Moldova creaseră din “Moldasig” o companie de succes. Fructul fiind copt, iar conturile bancare ale companiei respective fiind doldora de bani bugetari, a urmat următoarea etapă – preluarea afacerii “Moldasig” de către familia Voronin.
Achiziţionarea celei mai mari companii de pe piaţă s-a realizat nu prin cumpărarea cotei-părţi de acţiuni de la foştii deţinători, dar prin majorarea capitalului social. De facto, având în vedere că fondatorii “Moldasig” SRL sunt companii de stat, a avut loc privatizarea acesteia şi, respectiv, urma să fie respectată procedura prevăzută de lege. Dar în acea perioadă în Moldova legea era oarbă şi mută.
La 17 iunie 2008, în cadrul Adunării extraordinare a fondatorilor „Moldasig” a fost luată decizia de a include în lista fondatorilor compania „Linekers Investments Limited” din Cipru, cu un capital de 48 milioane de lei.
Şi – atenţie! – director şi coproprietar al acestei companii este nimeni altul decât Oleg Voronin, care, peste noapte, din simplu producător al “creioanelor” contra ploşniţelor a devenit lider al mai multor segmente de piaţă.
Deja la 22 şi 23 iulie 2008, “Linekers Investments Limited”, cu destinaţia majorarea capitalului social, a transferat în contul valutar al “Moldasig” suma totală de circa 4.900.000 dolari SUA, echivalentul sumei de 48.002.731 lei. La 25.11.2008, “Moldasig” plasează mijloacele financiare în valoare de 4.966.810 dolari SUA în contul de depozit deschis la BC “Eximbank-Gruppo Veneto Banca” şi BC “Victoriabank”.
De remarcat faptul că deşi majorarea capitalului social a fost determinată de necesitatea efectuării investiţiilor de către noul asociat (“Linekers Investments Limited”) ce îl avea ca director şi cofondator pe Oleg Voronin (conform procesului-verbal Nr. 25 din 11.04.2008 al Adunării extraordinare a asociaţilor SNA “Moldasig” SRL), în perioada supusă controlului compania “Linekers Investments Limited” nu a acordat investiţii pentru “Moldasig”.
Mai mult, suma de circa 5 milioane dolari SUA, transferată în conturile “Moldasig”, mai târziu, prin realizarea procesului de reasigurare, revenise înapoi în posesia lui Oleg Voronin. Practic, afacerea “Moldasig” nu îl costase pe fiul ex-preşedintelui nimic.
Prin majorarea capitalului social, compania cipriotă capătă dreptul de a deţine 80 la sută din capitalul social al SRL „Moldasig” şi de a gestiona în calitate de fondator toate activele companiei.
După înregistrarea acestei tranzacţii, cotele părţi ale întreprinderilor de stat fondatoare au scăzut de circa 5 ori, Banca de Economii de la 51% scade până la 10, 2 %, ÎS „Calea Ferată a Moldovei” deţine ca rezultat 5%, iar ÎS „Poşta Moldovei” – 4,8 %. În acest mod, offshore-ul lui Oleg Voronin intră în posesia “Moldasig”, cu susţinerea tacită a statului.
Chiar dacă au existat voci care doreau să se pronunţe contra unei asemenea decizii criminale, acestea se auzeau doar în surdină, în bucătăriile celor care erau obligaţi de către sistemul lui Voronin să facă parte integrantă din maşinăria criminală a PCRM.
Mai târziu, într-o notă informativă, serviciile speciale anunţau Preşedinţia Republicii Moldova că decizia adunării generale a fost luată cu ignorarea legislaţiei şi în detrimentul intereselor statului.
Deşi reprezentanţii Băncii de Economii au votat unanim pentru aprobarea hotărârii menţionate, aceştia nu aveau acordul Ministerului Finanţelor şi Agenţiei Patrimoniului Public. În mod cert, angajaţii structurilor speciale ale statului ştiau cine stă în spatele schemei de preluare a “Moldasig” şi erau conştienţi de faptul că Voronin la Voronin nu-şi scoate ochii, dar au urmat procedura legală de a informa despre fărădelegile comise de şeful statului.
Nu cred că se aşteptau la vreo reacţie din moment ce tatăl proteja interesele fiului.
Diminuarea cotei părţi a statului s-a produs şi cu concursul conducerii ÎS „Calea Ferată a Moldovei”, ÎS „Poşta Moldovei”, Ministerului Transportului şi Gospodăriei Drumurilor şi Ministerului Dezvoltării Informaţionale.
Mai târziu reprezentanţii „Moldasig” motivau că noul investitor aparţine grupului de companii „Rossgostrah”, încerând să-l pună în “umbră” pe Oleg Voronin. Însă orice decizie luată lasă şi urme.
Potrivit informaţiilor serviciilor operative, unul dintre fondatorii „Linkers Investments Limited” este Serghei Haceaturov, persoană juridică privată din Federaţia Rusă, deţinător al cotei de 80%. 20 la sută din „Linkers Investments Limited”, conform aceloraşi surse, aparţin lui Oleg Voronin.
Fratele deţinătorului pachetului majoritar al „Linkers Investments Limited”, Daniil Haceaturov, este director general al companiei „Rossgostrah”. Investigaţiile operative au stabilit că „Linekers Investment Limited” este specializată în cumpărarea, deţinerea şi vânzarea acţiunilor, precum şi acordarea împrumuturilor. Mai târziu însă apare o procură, eliberată la 1 octombrie 2008, pe numele domnului Zaiaţ Andrei, IDNO 2000004083539, semnată din partea “Linekers Investment Limited” de către “…
Directorii Dl Oleg Voronin şi Dna Demetra Stavrinou”, care demonstrează prin propriile lor semnături apartenenţa la “Linekers Investment Limited”. Astfel, încercarea reprezentanţilor “Moldasig” de a ascunde identitatea noilor stăpâni s-a soldat cu insucces.
De remarcat că, conform datelor oficiale ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, în 2008, din suma totală a încasărilor de prime de 249,8 mil. de lei aproape jumătate – 104,7 mil. de lei – a fost orientată la reasigurare. Aceasta este de două ori mai mult faţă de anul 2007.
În cadrul reasigurării, o parte din prima de asigurare se transferă companiei-partener. Şi aceasta presupune participarea proporţională a acesteia la despăgubirea cazurilor de asigurare, la producerea lor. „Secretul” constă în aceea că în rapoartele oficiale participarea reasiguratorului la despăgubire nu se specifică, aceasta fiind o schemă foarte convenabilă pentru scoaterea banilor din ţară.
Cu atât mai mult, jurisdicţia offshore permite efectuarea acestor acţiuni fără niciun fel de complicaţii.
Astfel devenise clar motivul implicării lui Oleg Voronin, în mod deschis, în afacerea “Moldasig” – apăruse o modalitate practic legală de a scoate din ţară sume considerabile, fără a achita nimic în bugetul ţării.
Investigaţia privind ilegalitatea înstrăinării către Oleg Voronin şi, ulterior, către “Rossgostrah” a activelor celei mai de succes companii din segmentul asigurărilor va urma în viitorul apropiat.
Până atunci, sperăm ca Procuratura Generală să se autosesizeze pe marginea celor expuse. Prin preluarea activelor “Moldasig”, Oleg Voronin, investind mai puţin de 5 mil. dolari SUA, a preluat o afacere ce echivala la acel moment cu 50 mil. dolari SUA.
Imperativul legii este de a-i pedepsi pe cei ce atentează la bunul public şi privat, în scopuri personale. Justiţia ar trebui să demonstreze că Legea are impact asupra tuturor, fii tu fecior de simplu agricultor, fii tu fecior de preşedinte de ţară.
Cei culpabili în schema de preluare a “Moldasig” trebuie să răspundă în faţa justiţiei, iar bunul public, dacă nu este deja prea târziu, să fie restituit statului. Citeşte – “fiecăruia dintre noi”.
