La o margine de Sîngerei, prin iarba deasă și uscată șerpuiește o dungă subțire de apă. Când te apropii de ea, te izbește un miros puternic și greoi, un miros de canalizare. Așa arată râul Ciulucul Mare care curge sau, mai bine zis, încearcă să-și facă loc printre stuf și alge. Acesta izvorăște în raionul Fălești și traversează raioanele Sîngerei și Telenești, după care se revarsă în Ciulucul Mic, apa căruia ajunge în Răut.
Broscuțe și rățuște se bălăcesc în puțina apă a râului, iar algele și nămolul i-au oferit Ciulucului Mare o nobilă culoare verde de mlaștină. Cursul râului este întrerupt de aglomerații de stuf și papură pe alocuri atât de dese, încât acoperă în totalitate apa.
Dincolo de podul mic de fier, albia râului se lățește. Din verdele de mlaștină, apa prinde o culoare brună, iar suprafața ei este acoperită de alge moarte. Nu departe se află și podul proaspăt construit pentru trecerea mașinilor. Prin țevile mari de beton, unde s-au adunat anvelope uzate și deșeuri din construcții, se preling doar câteva firicele de apă.
Tatiana Curchi locuiește în apropierea râului și spune că în ultimii ani acesta este de nerecunoscut. Periodic, râul și izvoarele ce îl alimentează seacă, iar din acest motiv vegetația începe să se dezvolte activ, formând „dopuri” ce blochează cursul apei. O altă locuitoare, Ecaterina, care își paște caprele pe șesul din zona râului, spune că la începutul acestei veri, când ploile nu conteneau, din cauza formațiunilor de vegetație o bună parte din șes a fost inundat, ridicarea apelor de suprafață cauzând și înnămolirea grădinilor caselor din apropiere.
Apă moartă, apă vie
În depărtare, înconjurată de iarba uscată, se observă stația de epurare a apei din Sîngerei. Apa Ciulucului Mare, sau ce mai a rămas din ea, se scurge către stația de epurare pentru a fi curățată împreună cu apele reziduale, iar mai apoi își continuă cursul către Ciulucul Mic în care se revarsă.
Tatiana Curchi privește oglinda apei, în care cerul albastru devine brun. „Vedeți aici spumă, sunt urme de detergenți”, exclamă femeia. Locuitorii de la capătul orașului nu sunt la fel de privilegiați ca și cei din centru – aici, majoritatea caselor nu sunt conectate la sistemul de canalizare. Astfel, nu de puține ori apele uzate din gospodării ajung direct în apa Ciulucului Mare.
„Râul Ciuluc este o prioritate pentru orașul Sîngerei, dar aici intervine problema financiară, nu avem suficienți bani”, spune Arcadie Covaliov, primarul orașului Sîngerei. Acesta zice că știe despre vegetația care blochează cursul râului, însă, cu regret, bani pentru a fi îndepărtată s-ar putea găsi abia anul viitor. Arcadie Covaliov mărturisește că stația de epurare din oraș este depășită și nu mai poate face față nivelului de poluare a râului, iar construirea unei noi stații de epurare a fost pusă pe pauză. „Stația veche trebuia demult închisă”, concluzionează primarul.
Conform ecologiștilor, în condițiile în care multe izvoare ale râurilor mici sunt captate, iar cursul apei este închis de baraje, sistemul de canalizare poate fi de multe ori una din sursele principale ale apei în râu, dacă există stații de epurare eficiente.
Tăiem mâna ce ne adapă
Ciulucul Mare trece și prin satul Bilicenii Vechi din raionul Sîngerei. Aici râul este întretăiat de zeci de baraje construite ilegal din ce le este la îndemână: deșeuri și resturi de materiale de construcție. „Barajele sunt construite de localnici pentru animalele de casă, în special pentru păsări, dar și pentru a-și uda grădinile”, povestește Eugen Guzun, coordonator de proiecte la asociația EcoVisio. „Aceste baraje pot contribui la secarea râului sau la inundații în cazul ploilor abundente. Autoritățile văd asta, dar nu întreprind nimic”, afirmă Eugen.
Acum patru ani, asociația a inițiat proiectul ActiveCiuluc, pentru a reabilita starea ecologică a râului Ciulucul Mic și afluenții săi – Ciulucul Mare și Ciulucul Mijlociu. În cadrul proiectului, activiștii au colindat localitățile traversate de Ciuluc pentru a evalua starea râului și au descoperit o apă extrem de poluată, zone în care râul a secat și baraje ilegale ce întrerup cursul râului. Deseori, în apa râului ajung și cadavrele animalelor domestice, dar și deșeuri menajere.
Barajele ilegale pe râul Ciulucul Mare (2018, 2019)
„Impactul construirii barajelor pe râurile mici este dezastruos, astfel distrugem râurile mai mari, care se alimentează din ele”, spune ecologistul Vladimir Garaba. Barajele ilegale sunt o problemă comună pentru localitățile din centrul țării, care nu au acces la apele din Prut sau Nistru și exploatează resursele de apă mai mici. Ecologistul afirmă că barajele sunt deseori construite chiar lângă izvoarele principale ale râurilor, astfel, în loc să ajungă în albia râurilor, apa se varsă în bazinele construite artificial.
În rezultatul unui studiu efectuat de Institutul de Ecologie și Geografie privind impactul ecosistemelor urbane asupra apelor din bazinul râului Răut, s-a constatat că gradul de poluare este extrem de mare. Conform datelor din 2019, probele de apă prelevate din râul Ciuluc în toate zonele de cercetare aveau un conținut ridicat de nitriți, corespunzând gradului V de poluare (foarte poluată). Apele din râul Ciulucul Mic, cât și apele reziduale din stațiile de epurare biologică, reprezintă o sursă majoră de poluare a apelor râului Răut, în zona de confluență gradul de poluare fiind foarte înalt.
Picătură cu picătură
În prezent, în Moldova nu există un cadru legal pentru gestionarea, protecția și folosința eficientă a apelor râurilor mici. În consecință, responsabilitatea de monitorizare a stării acestora cade pe umerii autorităților locale, care, de cele multe ori, nu dispun de resursele, pârghiile și uneori chiar și cunoștințele necesare. Astfel, ecosistemele celor peste 3600 de râuri și râulețe sunt distruse de scurgerile de ape menajere, gunoiștile neautorizate și barajele construite ilegal. Situația e și mai gravă în contextul în care aceste râuri sunt sursele de alimentare pentru Prut și Nistru, dar și surse de apă pentru localitățile rurale.
În lipsa unui cadru legal, soluția rămâne crearea unor comitete subbazinele ale râurilor mici și mijlocii. În conformitate cu Legea apelor, comitetul unui bazin hidrologic este un organ consultativ și coordonator pentru teritoriul unui district hidrografic. Acesta se formează pentru categorii hidrografice mari, Nistru și bazinul hidrografic Dunărea-Prut și Marea Neagră. Legea nu definește un statut juridic al comitetelor subbazinale pentru râurile mici. Totuși, aceste comitete au drepturi și funcții similare cu cele ale comitetelor districtelor de bazin.
Pentru a remedia starea râului Ciulucul Mic și al afluenților săi, acum trei ani, în cadrul proiectului ActiveCiuluc, a fost creat un Comitet subbazinal reunind reprezentanții Consiliilor Raionale Telenești, Sîngerei și Fălești, precum și primarii din mai multe localități prin care traversează râul. Scopul de bază era conștientizarea problemelor majore pe care le are râul și implicarea localnicilor pentru gestionarea acestora. S-a încercat curățarea malurilor și plantarea unor fâșii forestiere pentru a reabilita ecosistemele râului. Însă aceste acțiuni nu sunt suficiente, iar comitetul subbazinul creat, având rol consultativ, nu dispune de pârghiile juridice și resursele suficiente pentru a îmbunătăți starea râului.
Citește și: „Cum ar putea copacii să ne salveze râurile”
„În lipsa unor acțiuni la nivel de țară pentru remedierea stării râurilor mici, acestea riscă să repete soarta râului Bîc, aproape secat și cu un grad avansat de poluare a apei”, concluzionează ecologistul Vladimir Garaba.
Fotografii de Ecaterina Buruiană, EcoVisio
