""
Connect with us
"
"

Istorie

Cine a fost Pulitzer, omul din spatele premiilor

Publicat

pe

PE SCURT

A dormit pe băncile din parc, a fost gropar și chelner, însă, în scurt timp a devenit unul dintre cei mai citiți jurnaliști din Statele Unite ale Americii. Iar acum, premiul care-i poartă numele este unul dintre cele mai prestigioase aprecieri a muncii jurnaliștilor americani.

Joseph Pulitzer este omul care a dat o nouă valoare jurnalismului de calitate. Chiar și după mai bine de un secol de la moartea lui, fondurile lăsate de Pulitzer continuă să investească în literatură, jurnalism și muzică.

PE LUNG

Joseph Pulitzer se naște la 10 aprilie 1847, în familia unui prosper negustor evreu din Mako, Ungaria. A fost educat în școli private din Budapesta, unde a studiat franceza și germana. După moartea tatălui, negoțul familiei a intrat în faliment și adolescentul a încercat să se înroleze în armata austriacă și în cea britanică, fiind însă respins din cauza vederii slabe și a sănătății precare. După războiul civil ajunge în Statele Unite ale Americii, unde doarme pe băncile din parc, lucrează ca hamal, gropar și ospătar la faimosul restaurant Tony Faust, frecventat de membrii Societății Filozofice, ale căror discuții îl fascinau. Cea mai mare parte a timpului liber și-l petrecea la Biblioteca Mercantilă, unde studia engleza și dreptul, citea cu pasiune și juca șah. Aici a fost remarcat de editorii unui cotidian de limbă germană, Westliche Post, care i-au oferit un post de reporter în 1868. Lucra 16 ore pe zi și a avansat destul de repede: la doar 25 de ani, devenise editor și își construise o reputație de jurnalist neobosit și întreprinzător. Ulterior, a intrat în posesia ziarului St. Louis Dispatch și a competitorului său, St. Louis Post, pe care le-a unit sub numele St. Louis Post-Dispatch. Pulitzer lucra la birou până aproape de miezul nopții, scriind articole de investigație și editoriale prin care ataca corupția din guvern și din sectorul privat. Tactica lui și știrele au avut efect, tirajul a crescut, iar ziarul a devenit prosper. Însă, munca epuizantă i-a deteriorat și mai mult sănătatea. Dar, în loc să-și ia o pauză, cumpără ziarul The New York World. Și aici aplică aceleași tehnici de reflectare a realității, pentru a spori tirajul ziarului, care nu a avut până atunci un succes izbitor. A dus campanii împotriva corupției publice și private, a umplut rubricile cu multe știri senzaționale, a folosit pentru prima oară ilustrațiile. Strategia lui a avut din nou succes, iar The New York World a devenit cel mai cumpărat ziar din țară. Prin intermediul ziarului său, Pulitzer a reușit să organizeze o campanie de strângere de fonduri pentru construirea unui soclu la intrarea în portul New York, făcând astfel posibilă instalarea Statuii Libertății, care atunci mai era în Franța.

Oamenii din anturajul lui îl descriau ca o persoană neînfricată, care nu suporta fărădelegile ce se făceau. El s-a implicat și în politică, însă, iubirea lui pentru totdeauna a fost jurnalismul, chiar și după ce, la vârsta de 43 de ani, în 1890, își pierde complet vederea. Niciun tratament în alte țări nu-l ajută să-și recapete vederea, ceea ce-l face să se retragă din consiliul redacțional al ziarului. A fost nevoit să-și ia un asistent care îi era mereu în preajmă. Îi citea, îi povestea ceea ce se întâmpla pe parcursul zilei și ce vedea în jur. Singurul lucru pe care Pulitzer îl putea face era să asculte și să gândească. Un profil al revistei din 1909 îl descrie pe Pulitzer ca fiind înconjurat de o colecție de picturi splendide și scumpe, dar pe care nu putea să le vadă.

Și-a petrecut următoarele două decenii la bordul iahtului său, Liberty, în încăperi antifonate și în „Turnul tăcerii” din casa de vacanță din Bar Harbor, Maine. În toți acești ani, a reușit totuși să păstreze direcția editorială și comercială a publicațiilor sale. De asemenea, Pulitzer a investit mult din avearea sa filantropiei, în principal pentru educație.

„Scopul meu este să-i ajut pe cei săraci, pentru că cei bogați se pot ajuta singuri. Cred în oameni, dar planul meu nu este să-i ajut pe oameni să facă bani. Nu este nevoie de studii universitare pentru asta. Există scopuri mai nobile în viață, iar speranța mea este că aceste burse nu vor face măcelari, brutari, brokeri sau casieri, ci că vor ajuta profesorii, savanții, medicii, scriitorii, jurnaliștii, judecătorii, avocații și oamenii de stat. Cu siguranță ar trebui să crească numărul celor care datorită studiilor se pun pe picioare. Acesta este visul meu din tinerețe”, spunea Pulitzer.

Pulitzer a fost primul care a propus instruirea jurnaliştilor în facultăţi de profil. Asta pentru că era exasperat adesea de textele slabe scrise de jurnaliștii cu care colabora. Tot atunci, a decis să-și scrie testamentul. În testamentul său, Pulitzer propunea înfiinţarea premiilor care îi poartă numele. El a propus decernarea a 13 premii: patru pentru jurnalism, patru pentru literatură, unul pentru educaţie şi patru burse pentru tineri. Însă, în testamentul său Pulitzer a scris că „membrii comisiei pot suspenda sau adăuga premii, în funcţie de schimbările care vin odată cu timpul şi modifică priorităţile din societate”. La 64 de ani, Joseph Pulitzer a murit de insuficiență cardiacă la 29 octombrie 1911, în timp ce se afla la bordul iahtului său în portul Charleston, Carolina de Sud. El a lăsat urmaşilor două milioane de dolari, pentru a înfiinţa o şcoală de jurnalistică şi pentru a fonda o societate care să decerneze premii anuale pentru jurnalism.

La un an de la moartea lui, în 1912, a fost înfiinţată facultatea de jurnalistică „Columbia University”, iar, în 1917, au fost decernate primele premii Pulitzer. Astăzi, se acordă premii Pulitzer pentru jurnalism, literatură şi compoziţie muzicală. În total, 21 de categorii. 20 dintre câştigători primesc un premiu de 15.000 de dolari, iar câştigătorul categoriei „Serviciu public” este decorat cu o medalie de aur.

Cei 17 membri ai Comisiei citesc toate materialele trimise de candidați și fiecare membru alege câte trei materiale preferate. La categoria jurnalism, participanții pot avea orice naționalitate, cu condiția ca lucrările lor să fi apărut în presa americană. La literatură, teatru și muzică se pot înscrie numai persoanele care au cetățenie americană, cu excepția categoriei „Istorie”, unde lucrarea trebuie să trateze o temă legată de istoria Statelor Unite, dar autorul poate avea o altă naționalitate.

Atât nominalizările, cât și premiile sunt ținute în secret câteva zile, până când se anunță public câștigătorii (prin tradiție, în luna mai). În ziua anunțării premiilor, la ora 15, se ține o conferință de presă, în cadrul căreia sunt anunțați câștigătorii. Câștigătorul fiecărei categorii primește o diplomă și suma de $15.000, cu excepția secțiunii „Servicii Publice”, unde premiul este medalia Pulitzer, conferită unei organizații americane de știri (niciodată unei singure persoane). Medalia a fost creată în 1918 de sculptorul Daniel Chester French, cel care a devenit celebru pentru monumentul lui Lincoln din Washington. Pe una din fețele monedei este reprezentat profilul lui Benjamin Franklin, iar pe cealaltă un tipograf la lucru. Medalia nu este din aur masiv, ci din argint placat cu aur de 24 de carate. Anunțarea premiilor este mult mai discretă decât cea a premiului Nobel. Laureații participă la o cină oficială în rotunda bibliotecii universității, alături de membrii familiei. Comitetul Pulitzer a refuzat ofertele de a transforma ceremonia într-o extravaganță televizată.

Ziarul New York Times a primit cele mai multe premii Pulitzer – 125. Ei au câștigat primul lor premiu în 1918 pentru acoperirea completă și exactă a Primului Război Mondial. S-a bucurat de Premiul Pulitzer și fostul președinte american John F. Kennedy (în 1957). Alături de Kennedy, pe lista câştigătorilor celebri se află nume ca Ernest Hemingway, William Faulkner sau Robert Frost. Ultimul a cucerit patru premii Pulitzer pentru poezie.

loading...

Istorie

Visul și luptele lui Martin Luther King

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Fost pastor american de culoare, Martin Luther King este cel mai cunoscut luptător pentru drepturile civile ale afro-americanilor. El a organizat și a condus marșuri în favoarea dreptului de vot, pentru desegregare rasială și alte drepturi civice elementare pentru cetățenii de culoare nord-americani.

În timpul unui marș pentru libertate (28 august 1963) a pronunțat unul dintre cele mai celebre discursuri: I have a dream. El a fost cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1964 pentru lupta împotriva segregației rasiale și discriminării rasiale. A depus efortul în lupta împotriva sărăciei. 

PE LUNG

În 1954, pe când avea 25 de ani, Martin Luther King a devenit pastor la biserica baptistă din Dexter Avenue, în Montgomery, Alabama. În 1955, în Montgomery, Alabama, începe o campanie politică și socială împotriva segregării rasiale din transportul public, mai ales în autobuze, de unde și denumirea protestului-maraton, Montgomery Bus BoycottProtestul a fost declanșat de arestarea Rosei Parks, o americancă de culoare care a refuzat să cedeze locul unui alb în autobuz. Aceasta s-a întâmplat pe 1 decembrie 1955. Patru zile mai târziu, Rosa este condamnată și impusă să plătească o amendă. Anume atunci intră în scena socială Martin Luther King. El lansează o campanie de protest care a durat 381 de zile. Perioada a fost foarte tensionată: King a fost arestat iar casa sa a fost bombardată ca represalii. Pe 13 noiembrie 1956, Curtea Supremă este nevoită să declare ca neconstituționale legile de segregare din autobuzele publice din Montgomery.

Victoria a fost atât de răsunătoare, că, în 1957, King a fost ales lider al Southern Christian Leadership Conference. Tot atunci scrie și prima sa carte, Stride Toward Freedom: The Montgomery Story.

Martin Luther King s-a numărat printre liderii așa-numitei organizații pentru drepturile civile ale populației de culoare „Big Six”, care a organizat Marșul spre Washington, care a avut loc în 28 august 1963. Protestatarii au avut revendicări extrem de precise: încetarea segregației rasiale în școlile publice, legi care să interzică discriminarea rasială la angajare, protecția liderilor populației de culoare față de brutalitățile poliției, salariul minim orar de 2 dolari. În ciuda dezacordurilor dintre lideri, marșul a fost un succes, cu peste un sfert de milion de participanți, unul din cele mai impresionante mișcări de protest din epocă. Participanții s-au oprit în fața memorialului Lincoln din Washington DC.

Cu această ocazie, Martin Luther King a ținut un discurs, cunoscut ulterior sub numele de „I Have a Dream” (Am un vis): „Vă spun azi, prieteni – chiar dacă va trebui să dăm piept cu greutățile de azi și de mâine, că am avut un vis. Este un vis cu rădăcini adânci în visul american. Am visat că într-o zi, această națiune se va ridica și va înțelege adevărul cuprins în crezul său: susținem că acesta este evident – toți oamenii se nasc egali. Am visat că într-o zi, pe dealurile roșii din Georgia, copiii foștilor sclavi vor sta la aceeași masă cu copiii foștilor proprietari de sclavi. Am visat ca într-o zi, statul Mississippi însuși, stat în care te simți sugrumat de injustiție. Am visat că cei patru copii ai mei vor trăi într-o zi în mijlocul unei națiuni în care nu vor mai fi judecați după culoarea pielii, ci după calitățile lor”.

„I Have a Dream” este considerat astăzi unul din cele mai bune discursuri din istoria Americii. Marșul ce a urmat, dar în special discursul emoționant al lui King, au contribuit din plin la promulgarea Civil Rights Act în 1964.

În 1965, a avut loc marșul de la Selma, statul Alabama, organizat pentru dreptul la vot la minorităților. Marșul a fost oprit cu brutalitate de poliție și a intrat în istoria mișcării pentru drepturi civice sub numele de „Duminica sîngeroasă”. Este considerat momentul care a dat o amploare națională acestei lupte pentru drepturi egale. În 1965, la scurt timp după marșul de la Selma, Congresul a adoptat legea privind dreptul la vot, care făcea imposibil aproape în state precum Alabama să mai împiedice, prin violență și intimidare, cetățenii de culoare să se încrie pe liste de votanți.

În anul 2014, a apărut filmul istoric „Selma” regizat de Ava DuVernay și scris de Paul Webb. Filmul se bazează pe marșurile drepturilor de vot din Selma tdin 1965, conduse și de Martin Luther King.

King a fost asasinat pe data de 4 aprilie 1968, în Memphis, Tennessee. Deși în vârstă de doar 39 de ani, la autopsie medicii au constatat că avea inima unei persoane de 60 de ani, posibil acest lucru se întâmpla din cauza stresului din ultimii 10 ani de luptă pentru drepturile civile ale populației de culoare. După moartea sa i s-a acordat Medalia prezidențială pentru libertate în 1977 și Medalia de Aur în 2004; În 1986 ziua lui Martin Luther King a fost declarată zi federală în Statele Unite.

loading...

Citește mai departe

Istorie

Moartea fraților Kennedy. Rolul Mafiei în toată această istorie

Publicat

pe

De către

PE SCURT

John F. Kennedy și fratele lui Robert Kennedy au avut vieți aproape similare. Ambii s-au implicat activ în politică și în timp ce John a devenit președintele Statelor Unite ale Americii, Robert ocupa funcția importantă de procuror general.

Mai mult, ambii frați au fost îndrăgostiți de frumoasa Marilyn Monroe și tot amândoi au fost asasinați în circumstanțe nelămurite pe deplin nici astăzi, provocând și mai mult presa americană să vorbească despre „blestemul Kennedy”.  

PE LUNG 

John Fitzgerald Kennedy, născut la 29 mai 1917, este cunoscut și ca John F. Kennedy sau „Jack Kennedy”. El a fost cel de-al treizeci și cincilea președinte al Statelor Unite ale Americii. A servit din 1961 până la asasinarea sa survenită în ziua de 22 noiembrie 1963, la Dallas, Texas. A fost unul dintre membrii cei mai proeminenți ai familiei Kennedy implicați în politică, fiind totodată considerat un stindard al liberalismului american.

Jack era un copil foarte bolnăvicios, motiv pentru care își petrecea cea mai mare parte a timpului stând pe pat. Atunci, el s-a îndrăgostit de cărți, în special cele de aventură și autobiografii. În 1936 s-a înscris la Universitatea Harvard. John vine dintr-o familie cu nouă copii. Mama sa, Rose, era fiica fostului primar al Bostonului. Tatăl său, Joseph, era om ambițios de afaceri, care căuta să-și sporească averea. A reușit să obțină profituri din tranzacții imobiliare și din piața de acțiuni, iar în perioada prohibiției a susținut utilizarea alcoolului în scopuri medicale, importând whisky. În timpul celui de-al doilea război mondial, a devenit ambasador.

În 1940, Jack a absolvit Universitatea, iar situația mondială inspira multă neliniște în timpul celui de-al doilea război mondial. În 1941, fratele său mai mare, Joe, în care tatăl său își pusese speranțele pentru un mandat la președinția SUA, s-a înrolat în Marina Militară, fiind instruit ca pilot. Din același motiv al ambiției, Jack s-a oferit și el ca voluntar la marină și la infanterie, dar nu a fost acceptat din probleme de sănătate. Nu a renunțat și cu ajutorul tatălui său, care i-a falsificat fișa medicală, și fără să treacă examenul medical, a fost acceptat la Centrul de Informații navale din Washington, care urmărea mișcările flotelor inamice. Tot cu ajutorul tatălui său, a fost transferat pe o altă navă, care a fost ulterior atacată. Toți membrii echipajului au fost aruncați în mare, dar Jack s-a ridicat la suprafață, și-a adunat echipajul pe o scândură ruptă și a înotat până i-a scos pe uscat pe cea mai apropiată insulă. Au fost salvați 10 din cei 12 membrii ai echipajului. Fapta eroică a lui Jack a ajuns pe prima pagină în New York Times.

Acest lucru i-a fost de mare folos în timpul campaniei electorale, în care s-a lansat după moartea unuia dintre frații săi.

Din culise, tatăl său se ocupa cu administrarea economică și canalizarea sumelor uriașe în mai multe direcții pentru a asigura susținătorii fiului său. În mai 1946 câștigă investitura Partidului Democrat și în alegerile din decembrie este ales pentru prima dată în Congres. În 1952 și-a îndreptat atenția spre Senat, campania electorală fiind condusă de fratele său mai mic, Robert Kennedy și având baza de operațiuni statul Massachusets. Cu ajutorul fratelui său, a obținut un loc în Senat.

În 1956, din cauza problemelor cronice cu coloana vertebrală, Kennedy a fost supus la multiple intervenții chirurgicale, iar în timpul covalescenței, a scris o carte istorică – „Profiles in Courage”, care a câștigat premiul Pulitzer.

În ianuarie 1960, Kennedy și-a anunțat candidatura la președinția SUA. Atenția sa s-a îndreptat către mass-media, făcând apel direct către poporul american. Rezultatul a fost o victorie zdrobitoare împotriva adversarilor săi. Pe 8 noiembrie 1960, Kennedy a fost ales al 35-lea președinte al SUA.

La data de 20 noiembrie 1962, Kennedy a semnat Ordinul care interzicea discriminarea rasială în instituțiile sociale ale țării. De asemenea, el a luptat împotriva mafiei. Ministul justiției, Robert Kennedy s-a ocupat cu strictețe și dinamism pentru îndeplinirea voinței fratelui său, declanșând urmărirea penală împotriva a 228 de membri ai crimei organizate.

El a fost căsătorit cu fotojurnalista Jacqueline la 12 septembrie 1953 cu care a avut patru copii. Cu toate acestea, Kennedy a avut o serie de aventuri amoroase, printre care și cu actrița Marilyn Monroe.

La 22 noiembrie 1963, John F. Kennedy efectua un tur al orașului într-o mașină decapotabilă alături de soția sa Jacqueline. La ora 12:30, în Piața Dealey din orașul Dallas, statul Texas, s-au auzit trei focuri de armă. Primul și-a ratat ținta, toată lumea crezând că sunetul a fost provocat de o petardă. Al doilea l-a nimerit pe președinte în spate și a ieșit prin gât. Următoarea lovitură a fost cea fatală, Kennedy fiind împușcat în cap.

J.F. Kennedy a fost transportat de urgență la spital, dar rănile erau prea grave și el a fost declarat mort cu jumătate de oră mai târziu.

Presupusul asasin, Lee Harvey Oswald, a fost prins imediat, în mai puțin de o oră și jumătate de la comiterea crimei și a rămas autorul oficial. Ancheta ulterioară a confirmat că el era vinovat de moartea președintelui, dar adevărul nu s-a aflat niciodată, deoarece a fost ucis două zile mai târziu și nu a apucat să le spună anchetatorilor ce s-a întâmplat.

Robert Francis Kennedy, născut la 20 noiembrie 1925, a fost un om politic american, procuror general și apoi senator al Statelor Unite ale Americii. Robert Kennedy este fratele mai mic al președintelui american John F. Kennedy. El i-a fost consilier pe durata mandatului prezidențial. Vreme de nouă luni după asasinarea lui John Kennedy, Robert F. a rămas procuror general sub noul președinte american, Lyndon B. Johnson. În septembrie 1964, Kennedy se retrage din funcție, urmărind să intre în Senat.

La începutul lui 1968, Kennedy decide să candideze pentru președinția Statelor Unite, căutând să fie nominalizat de către Partidul Democrat. La scurt timp, el a câștigat alegerile în California. După asta, Robert a ținut un discurs în fața suporterilor săi pe 5 iunie 1968, în sala de bal a Hotelului Ambassador. După discurs, părăsind sala de bal, el a fost împușcat de Sirhan Sirhan, un iordanian cu origini palestiniene în vârstă de 24 de ani. Acesta și-a motivat acțiunea spunând că s-a simțit trădat din cauza sprijinului pe care Kennedy l-a acordat Israleului în Războiul de Șase zile. Robert F. Kennedy a murit din cauza rănilor în dimineața următoare. La 9 iunie, președintele Johnson declară zi de doliu național, în memoria lui Kennedy.

După mai mulți ani de la moartea lui Robert, soția lui Ethel a povestit că lui Robert îi era frică de Mafie, că aceasta ar putea să îi orbească pe cei 11 copii, într-un atac cu acid, ca răzbunare pentru investigaţiile sale privind activităţile mafiote. Această dezvăluire făcută alimentează teoria conspiraţiei potrivit căreia Mafia ar fi fost autoarea asasinării lui Kennedy.

De-a lungul anilor, presa americană a scris mult despre așa-zisul „blestem Kennedy”, pentru că mai mulți membri ai acestei familii cunoscute au murit în urma unor incidente suspecte.

loading...

Citește mai departe

Istorie

Un pic din viața femeii care a apărut pe prima copertă a revistei Playboy

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Marilyn Monroe a fost actriță, model și un adevărat sex symbol al Americii în secolul XX. Ea a cucerit inimile celor mai bogați și renumiți bărbați din acele timpuri, dar a suferit mult din cauza singurătății și a dragostei.

Cum a trăit și cum a murit femeia care a cucerit inima președintelui american, aflăm din cartea lui Jakob Van Eriksson  „Secolul XX. 20 de mistere esențiale. De la Marlyn la Angela Merkel. Femeile fascinante care au schimbat lumea”.

PE LUNG

Pe 19 mai 1962, a avut loc gala dedicată împlinirii de către John Kennedy a vârstei de 45 de ani. Festivitatea, transmisă în direct de mai multe televiziuni, a beneficiat de prezența a peste 11.000 de oameni. Momentul de senzație al spectacolului l-a constituit Marilyn Monroe, una dintre amantele Președintelui (încă din 1957), care a cântat celebrul „Happy Birthday, Mr. President”. Aflând că Marilyn Monroe va cânta la petrecere, Jacqueline Bouvier-Kennedy, soția președintelui american, decide să lipsească de la petrecere și să meargă la o cursă de călărie în Virginia.

Cârcotașii spun că spre dimineață, la finele petrecerii, Monroe și John Kennedy au luat un ascensor privat, care i-a dus la subsolul clădirii. De aici, printr-un labirint de tunele, au ajuns, grație unui alt ascensor privat, în apartamentul prezidențial de la Hotelul Carlyle. Acesta nu este singurul incident de acest fel. Însă, relația lor a fost întreruptă după ce Edgar Hoover, șef FBI, i-a spus lui Kennedy că psihiatrul actriței ar putea fi un agent de spionaj sovietic. Atunci, președintele SUA a decis să întrerupă brusc relația cu Marilyn. Despre înreruperea relației cu John Kennedy, Marilyn a fost anunțată de către fratele președintelui Robert, care ocupa funcția de ministru al Justiției. Atunci și s-a început relația dintre cei doi, deși el avea o soție și șapte copii. Marea iubire s-a curmat brusc, la fel ca prima, în iulie 1962. Apăruseră în peisaj două personaje interlope – Sam „Momo” Giancana și Jimmy Hoffa, dușmani înverșunați ai noii administrații de la Washington. Robert Kennedy, încolțit de Mafie, este obligat să rupă orice relație cu Marilyn Monroe. De data asta, ruptura a afectat-o profund pe actriță, împingând-o într-o mare depresie.

Acest lucru a enervat-o la culme. Era furioasă că e tratată ca un obiect. De aceea, a amenințat că va face mai multe dezvăluiri incomode.

În dimineața zilei de 5 august 1962, America este zguduită de știrea despre moartea lui Marilyn Monroe. Verdictul oficial a fost sinucidere cu barbiturice.

Cu câteva zile înainte de sinucidere, Marilyn anunță presa că va organiza o conferință de presă în care să dezvăluie relația sa cu cei doi frați Kennedy. Îngrijorat, Robert merge să o convingă să renunțe la declarații. Asta, chiar cu o zi înainte de sinucidere. Dezvăluiri făcute la mult timp după moartea celor doi frați arată că Robert a vizitat-o și în noaptea sinuciderii. Mai mult, în noaptea respectivă, persoane necunoscute au pătruns în apartamentul actriței și au răscolit totul, în căutarea carnețelului roșu în care Monroe își înșira gândurile și aventurile amoroase.

Însă, povestea ei nu se încheie aici. Dimpotrivă, posteritatea îi va transforma legenda în mitul celei mai senzuale femei a secolului XX. Deși mai mult timp dădea târcoale industriei filmului, celebritatea ei s-a datorat unei apariții într-o revistă neconvențională. În decembrie 1953, Marilyn Monroe apare pe prima ediție a revistei fondată de Hugh Hefner – „Playboy”.

Cea mai însemnată parte a filmelor ei au fost făcute pentru 20th Century Fox, unde și-a luat și numele care a făcut-o celebră. În primele sale 6 luni la 20th Century Fox, lui Monroe nu i-a fost oferit nici măcar un rol. În schimb ea a învățat despre coafură, machiaj, costume, actorie, dans și iluminarea scenică. După șase luni, Fox a decis să îi reînnoiască contractul, și, în următoarele 6 luni i-au fost date roluri secundare neînsemnate în două filme: Scudda Hoo! Scudda Hay! și Dangerous Years. Ambele au fost lansate în 1947 și au fost niște eșecuri din punct de vedere al încasărilor, așa că Fox a decis să nu îi mai reînnoiască contractul. Monroe s-a reîntors astfel la modeling și a început să își extindă rețeaua de cunoștințe din Hollywood.

În 1948, o colaborare de 6 luni cu Columbia Pictures a făcut-o să apară în alt film, Ladies of the Chorus, dar și acest musical cu buget redus a fost un eșec, ceea ce a dus la concedierea lui Monroe încă o dată. Mai apoi, ea l-a cunoscut pe unul dintre cei mai vestiți agenți ai Hollywood-ului, Johnny Hyde, care i-a facilitat un nou contract cu Fox. Datorită insistenței lui Hyde, Monroe primește roluri secundare în All About Eve și The Asphalt Jungle. Atunci spectatorii au remarcat-o și Monroe a început să primească mai multe scrisori de la admiratori decât mulți dintre actorii celebri ai timpului.

În pofida succesului în carieră, viața personală a lui Monroe nu a fost cea mai dulce. A fost căsătorită de trei ori. Prima dată s-a căsătorit la vârsta de 16 ani cu un vecin de al ei Jim Dougherty. Asta pentru a nu mai ajunge încă o dată la orfelinat, pentru că mama ei care suferea de schizofrenie, a fost decăzută din drepturile părintești. Ulterior, s-a căsătorit cu Joseph Paul, un cunoscut jucător de baseball din SUA. S-a căsătorit cu Marilyn din pasiune adevărată, însă a divorțat de aceasta din cauza celebrei ședințe foto, în care rochia modelului era ridicată de curentul de aer.

Dramaturgul evreu Arthur Miller – cel de-al treilea soț oficial al modelului. S-au căsătorit la 29 iunie 1956. Arthur a fost bărbatul, a cărui inteligență era căutată de mult timp de către actriță. În plus, era dramaturg și i-a oferit atâtea oportunități. Pe lângă cele trei căsnicii, Monroe a avut mai multe aventuri amoroase cu persoane renumite, însă, toate acestea se încheiau trist și o făcea pe Monroe să se simtă tot mai singuratică și depresivă. Motiv pentru care mergea foarte des la psiholog și lua sedative. Tot sedativele au fost presupusul motiv al morții actriței.

loading...

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Sănătate11 ore în urmă

Cum un arhitect a inventat „plămâni artificiali” pentru planetă

PE SCURT Inovațiile inspiră și schimbă lumea. De data aceasta, vom vorbi despre pădurile verticale care pot salva orașele contaminate...

Opinii13 ore în urmă

Cum a fost discutată căderea Guvernului Maia Sandu pe Facebook

PE SCURT Guvernul condus de Maia Sandu a fost demis astăzi în urma unei moțiuni de cenzură înaintate de Partidul...

Politică14 ore în urmă

Guvernul Sandu a picat. Povestim pe scurt ce s-a întâmplat în Parlament

PE SCURT Guvernul condus de Maia Sandu a fost demis astăzi în urma unei moțiuni de cenzură înaintate de Partidul...

Cultură14 ore în urmă

Cum un grup de tineri belaruși încearcă să-și convingă concetățenii să-și vorbească limba

PE SCURT Limba belarusă este considerată inferioară în Belarus, de rând cu alte simboluri de stat. Această desconsiderare are o...

Educație16 ore în urmă

Cum Universitatea de Medicină a fost la un pas de a normaliza xenofobia

PE SCURT După ce autoritățile au destructurat o grupare specializată în producerea și comercializarea drogurilor din care făceau parte studenți...

Cultură17 ore în urmă

5 filme poloneze pe care să le vezi în următoarele zile la Chișinău

PE SCURT Cele mai interesante filme poloneze vor fi prezentate la Chișinău în cadrul Festivalului de Film Polonez CinePOLSKA. Evenimentul...

PoliticăO zi în urmă

Sandu vs PSRM. O nouă încercare de compromis a eșuat

PE SCURT Prim-ministra Maia Sandu a lansat astăzi o soluție de compromis Partidului Socialiștilor, care a înaintat moțiune de cenzură Executivului....

Advertisement

Politică

Politică2 zile în urmă

Maia Sandu spune că lui Dodon nu-i convine curățarea RM de scheme de corupție. Despre ce ar putea fi vorba

PE SCURT „Am văzut cum arată justiție politizată. Ceea ce îmi doresc este o justiție liberă. Ceea ce se invocă...

Partidul Acțiune și Solidaritate4 zile în urmă

Câte guverne din R.Moldova au căzut în urma moțiunii de cenzură. Va urma Guvernul Maia Sandu?

PE SCURT Deputații socialiști au înaintat astăzi moțiune de cenzură Guvernului condus de Maia Sandu. Aceasta după ce Executivul și-a...

Politică4 zile în urmă

10 lucruri pe care le spun protestatarii din fața Parlamentului

PE SCURT Un grup de persoane s-au adunat astăzi în afara clădirii Parlamentului pentru a sprijini Guvernul Maia Sandu, care...

Politică5 zile în urmă

La ce ar putea duce o eventuală moțiune de cenzură împotriva Guvernului

PE SCURT Incertitudine pe scena politică din Republica Moldova. După ce Guvernul și-a asumat răspunderea asupra proiectului de lege pentru...

Politică7 zile în urmă

Fiul este primar, iar mama – consilieră. Este sau nu conflict de interese?

PE SCURT În urma scrutinului din 3 noiembrie, se aud tot mai multe voci care vorbesc despre un eventual conflict...

PoliticăO săptămână în urmă

Cine este Ion Ceban și cât costă programul său de patru ani?

PE SCURT Este membru al Partidului Socialiștilor (dar declară că își va suspenda activitatea de partid după validarea mandatului), susține...

AlegeriO săptămână în urmă

Ceban a învins. Cum ar afecta asta parteneriatul dintre Sandu și Năstase

PE SCURT Analiștii politici se arată convinși că rezultate alegerilor locale din Capitală nu se vor lăsa fără supărări. Potrivit...

Advertisement

Opinii

noiembrie 2019
L Ma Mi J V S D
« oct.    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930