Duminica e tocmai ziua potrivită de a cunoaște perlele spirituale ale neamului. Călătoria prin Chișinăului spiritual pornită la începutul acestei primăveri continuă, după cum v-am promis. Astăzi, în Duminica Sfintei Maria Egipteanca, vă îndemn să mergeți la adresa bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, 190. Aici se află una din bisericile de seamă ale Chișinăului, care are mai bine de un secol. Aceasta îl are drept patron spiritual pe Sfântul Ierarh Nicolae.
Aflată pe artera principală a Chișinăului, Biserica “Sfântul Nicolae”, cu ușile mereu deschise, atrage chiar și pe cei mai grăbiți călători. Mulți din cei care intră doar pentru câteva clipe rămân minute în șir să admire frumusețea din interiorul sfântului locaș. Cred că la Biserica “Sfântul Nicolae” timpul are o cu totul altă noțiune decât cea cunoscută. Aici, poate că unora le pare patetic ceea ce scriu, te simți mai altfel, mai liniștit și, cu certitudine, mai aproape de Cel de Sus.
Ori de câte ori am intrat în Biserica “Sfântul Nicolae” am rămas uluit de picturi, de icoane, de corul cu voci nemaipomenit de frumoase și de mulțimea de creștini care trece pragul sfântului locaș. Apoi… gândul mă duce la istoria plină de pagini de glorie, dar și pagini negre, despre care am început afla acum cel mult două decenii. În timpul puterii sovietice, la ușa adevărului stătea un lacăt mare, iar nouă ni se spuneau fel de fel de povești fabricate de satrapii comuniști.
Nici Biserica “Sfântul Nicolae”, ridicată la 1901, nu a scăpat de tăvălugul ateilor. Aflat în văzul tuturor, la 1940 este închis. Astfel, după venirea sovieticilor, sfântul locaș de pe artera principală a Chișinăului devine Casa de cultură a Institutului de Medicină. După mai bine de cinci decenii de tăcere și întuneric spiritual, clopotele Bisericii “Sfântul Nicolae” cheamă din nou la rugăciune (1992).
La Biserica "Sfântul Nicolae" punem punct călătoriei de primăvară prin Chişinăul spiritual. Însă, vom reveni în luna iulie, pentru a admira alte frumoase perle ale spiritualităţii din inima Moldovei.
