În anul 2021, doi regizori și un activist de mediu din România sunt bătuți într-o pădure. Ei filmau un documentar despre furtul de lemne și tăierile ilegale ale pădurilor în zona Bucovinei. După patru ani de la acel incident, pe marile ecrane, în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania de la Chișinău, are loc proiecția filmului „După Cioate”.
Pentru a afla mai multe despre film, păduri și bătaie, am discutat cu cei doi regizori din România Mihai Dragolea și Radu Constantin Mocanu.
De la ce a pornit ideea filmului?
Radu: În 2021, am decis să facem un film despre activiștii civici, care au sărit să apere pădurile de furturi și tăieri ilegale. Era o problemă prezentă în mediul online. Se discuta și în media. Era o chestie de interes, iar noi urmăream uimiți cum activismul acesta a devenit un adevărat fenomen. Nu mai fusese o astfel de mișcare în România, care să plece cumva de jos în sus. Adică, erau niște cetățeni fără funcții care luptau cu sistemul sau cu oameni sus-puși. Își creau pagini de Facebook, postau live-uri, alergau după hoți… Am filmat mai mulți activiști de mediu ca să ne oprim la Tiberiu Boșutar. El cumva se specializase în identificarea jafurilor forestiere.
Apoi, mă fascina gândul că pădurea în basme este transformată într-o metaforă a inconștientului. Toate basmele au o pădure, un loc pe care nu-l cunoști și de care de multe ori îți este frică… Iar acești activiști păreau să lupte cu o forță mult prea mare, parcă invizibilă, dar ascunsă în aceste păduri ale Bucovinei.
Mihai: Ne-am băgat în chestia asta pentru că păreau niște oameni mici care se luptă cu un sistem mare, în timp ce în România, oficial, nu se recunoșteau poveștile astea cu furturile. Adică, de obicei, se spunea că nu, nu se fură sau că furtul este prea mic și neînsemnat. Și atunci apar niște indivizii care demonstrează că pădurile se taie ilegal, iar lemnul se fură. Așa că am pornit acest film cu gândul de a urmări personajul și lupta lui cu hoții, iar noi doi să observăm totul din spatele camerelor, ca într-un joc video, dar nu a fost să fie…
Enlarge
| În toamna lui 2021, în timp ce regizorii și activistul filmau într-o pădure, un grup de cel puțin 12 persoane i-a atacat cu bâte, topoare și răngi. Printre atacatori era și proprietarul pădurii, dar și un inginer silvic. Mihai a fost lovit și a căzut într-o râpă, de unde a reușit să apeleze la 112 și să cheme poliția.
Radu și Tiberiu s-au refugiat într-o mașină, de unde au fost scoși cu forța și bătuți. După câteva lovituri, Radu nu și-a mai putut aminti despre cele întâmplate. Tiberiu a fost dezbrăcat, insultat și amenințat că va fi ucis. Tot echipamentul de filmare și materialele înregistrate au fost distruse. |
Apoi, apar bărbați cu topoare și ciocane în mâini și vă atacă…
Apar. Și primul gând care-mi trece prin minte este: Noi astăzi vom muri! Mi se părea o moarte atât de banală, pentru că nici măcar nu filmasem cine știe ce furt… Mă întrebam de ce nu am plecat cu o oră înainte cum ne-am propus? Mă întrebam de ce nu ne-am gândit că așa ceva s-ar putea să ni se întâmple, mai ales că mai auzisem despre cazuri cu activiști uciși și aruncați în râpă. Eram supărat pe naivitatea cu care ne-am pornit acolo.
| A fost deschis un dosar penal pentru lovire, violență și distrugere. 11 persoane au fost audiate, iar patru au primit statut de suspecți și plasați sub control judiciar. Deși presa națională și internațională a scris și vorbit despre acest caz, iar Comisia Europeană a condamnat ferm agresiunea, solicitând sancțiuni și protecția jurnaliștilor și activiștilor de mediu în astfel de contexte, totuși dosarul nu s-a mișcat din loc. Cauza a fost suspendată până la 6 septembrie 2025.
Organizațiile de mediu arată că aceste atacuri nu sunt cazuri izolate. În 2019, Greenpeace România și Agent Green estimau că peste 600 de persoane (activiști, jurnaliști, pădurari) au suferit acte de violență severe în legătură cu tăieri ilegale și sabotaj de mediu, șase dintre ei murind ca urmare a acestor violențe. |
Iar această bătaie cumva ne-a forțat să schimbăm parcursul filmului și ne-a transformat și pe noi în personaje, deși nu ne doream acest lucru.
Cum s-a produs schimbarea voastră din observatori în personaje principale ale filmului, iar lupta cu hoții de lemne a devenit una personală ?
Mihai: Documentarul nostru îl avea ca personaj principal pe Tiberiu. El făcea narațiunea. El își manevra bătăliile cu telefonul în mână. Dar lucrurile s-au schimbat. Incidentul ne-a forțat să schimbăm perspectiva și să apărem și noi în fața camerei. Nu a fost deloc ușor. Ne simțeam stângaci. Nu era ceea ce ne-am fi dorit. Dar ne-a forțat puțin să mergem mai departe.
Recent, Tiberiu s-a implicat în politică și vorbește tot mai puțin despre hoții de lemne. Simțiți că asta ar reduce cumva din credibilitatea și gravitatea problemei pe care ați abordat-o în documentar?
Radu: Nu știu în ce măsură a devenit un politician ca alți politicieni. Nu am urmărit parcursul lui politic, mai ales că a ales acest drum după mult timp de la încheierea filmărilor. Nu vreau să îl critic pentru alegerea pe care a făcut-o. Și la prima proiecție a filmului el spunea: «Când eram activist, cei de la Romsilva mă alungau din birou, iar acum se ridică și îmi dau mâna». Adică, pentru el această mișcare este o soluție a problemei și anume de a fi luat în serios… Dar nu știu dacă reîncepe să vorbească despre protejarea pădurilor deja în calitatea lui de politician. Dacă stau acum să mă gândesc, cred că mi-ar fi plăcut să filmez întregul lui parcurs de la activist la membru de partid. (zâmbește)
Enlarge
Ce faci când îți vine să dai mâinile în jos?
Mihai: Nu a fost ușor. Da, am fost cumva dezamăgiți de procesul în care nu ni s-a făcut dreptate, dar agresiunea la care am fost supuși noi a fost una minoră, comparativ cu alte cazuri când oamenii își dau foc la case, se ucid. Polițistul de caz râdea când îi arătam obrazul umflat de la lovitură. «Dar nu v-au ucis, nu?» Îmi spunea el. Cazul nostru a fost pe larg mediatizat. Câteva săptămâni s-a tot vorbit despre asta, apoi s-a așternut liniștea. Așa e la noi, se uită repede totul. Mereu sunt alte probleme mai importante.
Incidentul a avut loc într-o pădure privată. Când spui în România „pădure privată”, la ce te referi?
Mihai: Pădure privată înseamnă că ai primit cândva foarte demult, cu zeci sau chiar sute de ani în urmă, o pădure care deși este a ta, nu poți tăia arborii din ea la nimereală. Trebuie să respecți regulile naționale, iar specialiștii să facă anumite amenajamente. Dacă acolo există bariere, străinii nu au acces cu mașinile, în schimb se pot plimba fără restricții. În secolul trecut, în România era o practică răspândită ca unele păduri să fie „dăruite” anumitor persoane, dar nici până acum mulți nu știu unde se începe pădurea lor și unde se termină.
| România găzduiește peste 500.000 hectare de păduri virgine și primare, cele mai extinse din Uniunea Europeană după Scandinavia. În fiecare an, în România se estimează că s-ar tăia legal în medie circa 1,2 milioane de arbori și cel puțin tot atâția sunt tăiați ilegal. Iar raportul Regiei Naționale a Pădurilor (Romsilva) pentru primele nouă luni din 2024 arată un volum de 14.671 m³ de masă lemnoasă tăiat ilegal în pădurile de stat și alți 8.807 m³ în cele administrate privat, ceea ce reprezintă circa 11,6 mln. de roni (circa 2,2 mln. de euro) pierderi.
Cauzele, spun specialiștii, sunt corupția și implicarea unor pădurari în facilitarea tăierilor ilegale, sisteme de control slabe, iar multe dosare penale sunt clasate, ceea ce încurajează pe cei care încalcă legea să continue. Propunerea de a crea un „DNA al pădurilor” a fost respinsă în 2023. |
În film vedem că ai plantat câteva sute de copaci pe propriul teren. Ai încercat să plantezi o proprie pădure pe care să nu mai vină nimeni să o taie. Arborii au crescut?
Mihai: O parte dintre ei au fost distruși de mașinile agricole care prelucrau pământul din imediata apropiere. Dar după ce l-am îngrădit, copacii au crescut. Cei mai rezistenți sunt stejarii. Pădurea e rezilientă. Acesta este cumva și mesajul: pădurea este răbdătoare. Ne lasă să ne certăm și împăcăm, în tip ce ea rămâne tot acolo. Ne suportă mult, iar când o lăsăm în pace își revine și devine puternică. Și asta mă face să fiu optimist.
Care este situația pădurilor din România?
Radu: Pădurile din România acum sunt în pericol din mai multe puncte de vedere. În primul rând, sunt extrem de afectate de schimbările climatice. Sunt păduri întregi de stejari care încep să se usuce din cauza secetei, în timp ce sunt atacate de niște gândaci care le sug seva din scoarță și tulpină și îi usucă complet din interior. O altă problemă este exploatarea mult prea intensivă a pădurilor, care nu lasă loc speciilor de copaci să devină mai puternici. Parcă nu mai știm să oferim pădurilor timp și spațiu pentru regenerare.
La ce lucrați acum?
Radu: Mi-am luat o pauză. Simt că am nevoie de asta.
Mihai: Lucrez la două proiecte de ficțiune. Am zis că e mult mai ușor să lucrezi cu actori, deși neprofesioniști, decât să faci documentar. Ani la rând mi-am tot ales subiectele documentarilor destul de complicate și mi-a fost greu. Am făcut unul despre video-chat, unul despre un tip care vindea telefoane false în Roma și cu care am stat zece zile în stradă, ca un boschetar și filmam continuu. Era o experiență unică, dar toate m-au consumat. E foarte greu să preiei realitatea personajelor și să trăiești în ea. Am nevoie de o pauză și atunci am decis să trec la ficțiune, dar și acolo lucrez cu un tip din pușcărie… Astfel, aduc elementul acesta de documentar chiar și în ficțiune. Nu vreau să-mi fie simplu (râde).
În acest an, Festivalul Internațional de Film Transilvania s-a desfășurat în perioada 25-27 iulie. Aceasta fiind a cincea ediție. Organizatorii au impresionat publicul cu peste 30 de titluri sonore, premiate la festivaluri internaționale.
