Connect with us
"
"

Istorie

Anti-semitismul în Moldova: de la pogromuri și Holocaust la o comunitate minusculă, Ilan Șor și un viitor opac

Publicat

pe

PE SCURT

“Кишинев- город жидов, Оргеев- город евреев”

Am auzit zicătoarea asta pentru prima dată pe când aveam vreo 15 ani. Asta în pofida faptului că m-am născut și am copilărit în Orhei. Nu pot să-mi aduc aminte de vreo experiență (decât pe la vreo 16 ani) în care am întâlnit un evreu sau am fost în direct contact cu cultura evreiască. Așa se întâmplă că în Republica Moldova, o rămășiță a provinciei Basarabia, e greu să întâlnești evrei. Paradoxal, Basarabia era una dintre regiunile cu cea mai mare concentrație de evrei nu doar din Europa de Est, dar și din întreaga lume.

Și dacă-i așa, unde-i acea populație concentrată? Odată cu micșorarea acestei comunități, a dispărut și anti-semitismul din Moldova?

PE LUNG

Începând cu secolul 15, negustorii evrei sefardici au început să folosească Basarabia în calitate de traseu comercial între Marea Neagră şi Polonia. Evreii au început să-și stabilească așezări în secolul 16. În secolele 18 şi 19, evreii au început să participe activ la comerțul local, precum și la fabricarea băuturilor alcoolice, după ce au fondat mai multe comunități la hotarele unor târguri.

La începutul secolului 19, populația evreiască constantă în Basarabia era de 20.000 de oameni, numărând atât evrei Așkenazim (care provin din vestul și centrul Europei) cât și Sefardici (ai căror strămoși locuiau în Orientului Apropiat). Regiunea a devenit centrul literaturii în limbile ebraică și idiș, dar și a culturii evreiești est-europene. În anul 1836, populația evreiască a crescut până la 94.045 de oameni, iar către anul 1897 deja număra 228.620 de evrei, locuitori ai Basarabiei (11,8% din toată populația), din cauza migrației multor comunități evreiești din alte regiuni ale Imperiului Rus unde erau aplicate politici antisemite. Către sfârșitul secolului 19, evreii constituiau circa jumătate din populația Chișinăului, în număr de 125.000 oameni.

În prima jumătate a secolului 19, evreii Basarabiei nu au fost supuși acțiunii decretelor dure ale Rusiei, îndreptate împotriva evreilor. Doar către anul 1835, când Basarabia începea treptat să piardă autonomia, legile rusești îndreptate împotriva evreilor s-au aplicat şi asupra evreilor basarabeni. Acțiunile antisemite și atitudinea antisemită nu au încetat nici la începutul secolului 20, când au culminat prin pogromurile din Chișinău care au avut loc în 1903 și 1905.

În timpul guvernării Imperiului Rusesc Țarist, la 6-7 aprilie anul 1903, au fost asasinați 49 de evrei, circa 500 au fost răniți, au fost grav deteriorate sute de case și prăvălii evreiești în timpul pogroamelor petrecute în Chișinău. Circa 2000 de familii evreiești au rămas fără adăpost.

Al doilea pogrom al comunității evreiești a avut loc la 19-20 octombrie 1905, în timpul căruia 19 evrei au fost asasinați și 56 au fost răniți. De această dată, câțiva evrei au organizat detașamente de autoapărare. Atunci mii de evrei basarabeni au emigrat în Statele Unite ale Americii.

Cert e că această comunitate, deja sesizând un mediu periculos în Basarabia, nu a găsit pace nici în perioada interbelică, când România a încercat să dea drepturi universale tuturor cetățenilor ei, chiar și pentru cei din teritoriile unite după Marea Unire. Slăbiciunea instituțiilor democratice în anii 30, acompaniate de răspândirea unei mișcări naziste precum Garda de Fier, a permis dezvoltarea unui nou mediu politic, în care atitudinile și acțiunile antisemitice reprezentau politica de stat.

Asumarea trecutului

Harta lagărelor și ghetourilor din Basarabia și România,
Sursa: Newsmaker.md

O istorie mai detaliată a Ghetto-ului din Chișinău și a sorții evreilor basarabeni poate fi găsită în cartea lui Paul A.Shapiro „Ghetoul din Chișinău 1941-1942. O istorie documentară a Holocaustului în interiorul frontierelor contestate ale României”.

Potrivit unui sondaj desfășurat în 2018 de Institutul Istoriei Orale din Moldova, 53% dintre respondenți au spus că nu cunosc nimic despre fenomenul nimicirii evreilor în Basarabia în perioada 1941-1942, iar 24% dintre aceștia „ceva au auzit, dar nu cunosc detalii”. 21% dintre respondenți consideră că de organizarea Holocaustului în Basarabia sunt vinovate autoritățile URSS.

Atitudinea față de evrei acum

Doar recent, se pare că moldovenii și-au adus aminte că pe teritoriul Moldovei locuiau și locuiesc evrei. De ce și-au amintit? Cauza este apariția pe planul politic a lui Ilan Șor.

Implicarea acestui om de afaceri, născut la Tel-Aviv (Israel), în scheme de concesionare a Aeroportului Chișinău, a rețelei de gări auto și de stoarcere a trei bănci moldovenești prin credite frauduloase a stârnit atât valuri de nemulțumire privind corupția la nivel înalt, cât și un nou val de antisemitism. Sau cel puțin, a dus ura interetnică din Moldova la un nou nivel.

Frustrarea unei majorități covârșitoare privind impunitatea lui Șor în fața justiției a provocat mult mai mult decât proteste îndreptate împotriva fostei guvernări PDM sau a procurorilor sau judecătorilor. Calificativul învechit de „jidan” („jîdan”) apărea la fel de des în discuțiile din timpul protestelor, în bucătăriile și ogrăzile moldovenilor, ca același calificativ de „hoț”. Nu că ar fi prima dată când etnia unei persoane publice e privită drept factor determinant pentru cum „Gura Lumii” judecă și rumegă persoana în cauză. Cazul lui Șor, însă, e semnificativ nu doar prin campaniile sale de dezvoltare a orașului Orhei din surse obscure, ci și prin reacțiile colorate ale politicului moldovenesc la originile și etnia domnului Șor. Un caz proeminent e comentariul unui istoric și actual deputat care l-a condamnat pe Șor pentru că „bea vinul și mănâncă pâinea unei țări care l-a primit generos, ca pe mulți alții”, că „ne înjură în limba rusă și ne consideră o turmă de oi”. Comentariul, la rândul său, a devenit motiv pentru ridicarea unor întrebări prin atitudinea antisemită a moldovenilor, având rezonanță până și în presa din Israel.

Comunitatea Evreiască din Republica Moldova a condamnat declarațiile actualului deputat, subliniind că discursul anti-semitic nu poate fi utilizat în scopuri politice. Chiar dacă deputatul în cauză a venit mai târziu cu o notă explicativă (câtuși de puțin apologetică) privind declarația sa, această întâmplare a ridicat mai multe semne de întrebare.

„Șor este evreu doar genetic și atât. El a renovat câteva biserici, dar nicio sinagogă. Nu consider că acest om să fie cândva parte a comunității evreiești.”

Declarația îi aparține lui Shimon Katz, un membru al comunității sinagogii Alte Shul, cea mai veche sinagogă funcțională din Chișinău, celor de la Jewish Telegraphic Agency.

E suficient să ne întrebăm: Mai este loc de anti-semitism renăscut în Moldova, pe lângă tensiunea inter-etnică permanentă?

Potrivit unui studiu desfășurat în 2015 de către Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității din Moldova, evreii nu sunt cel mai urât grup social, dar ar putea suferi din cauza unor stereotipuri pozitive și negative din partea majorității.

Indicele de respingere a evreilor este sub media generală, dar mulți moldoveni ar prefera să nu aibă un membru al familiei, un prieten sau chiar un vecin evreu.

Potrivit unui studiu condus de Pew în 2015 și 2016, aproape 49% de moldoveni ar refuza un evreu/o evreică în calitate de membru al familiei, 21% ar prefera să nu aibă vecini evrei, iar 13% din moldoveni nu acceptă ca evreii să fie cetățenii Republicii Moldova. Doar armenii, georgienii, grecii și românii manifestă un grad mai sporit de respingere a evreilor în societate:

Rejection of Jews relatively low among both Orthodox Christians and Catholics

Ar însemna asta că aproape majoritatea moldovenilor sunt anti-semiți sau, cel puțin, au o fobie de evrei? Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității concluzionează în studiul din 2015 că atitudinile au mult de-a face cu stereotipurile majorității privind grupurile marginalizate, precum evreii din Moldova:

„…cantitatea și negativismul stereotipurilor firesc corelează și cu distanța socială față de grupurile respective”

Chiar dacă circa 50% din respondenți îi consideră pe evrei deștepți, o treime îi consideră vicleni și șmecheri, iar aproape 25%- zgârciți.

Circa 40% dintre respondenți consideră că evreii din RM nu sunt patrioți în țara în care trăiesc, ci tind mereu spre Israel. Cel puțin 22% au sugerat că „evreii se consideră mai superiori decât alte națiuni”.

Potrivit studiului, Consiliul anti-discriminare recomandă susținerea minorităților etnice în promovarea culturii și tradițiilor proprii, desfășurarea activităților care să contribuie la facilitarea și dezvoltarea dialogului inter-etnic și inter-cultural; consolidarea capacităților de implicare activă ale persoanelor și grupurilor de persoane vulnerabile în realizarea și apărarea drepturilor fundamentale, în participare la luare de decizii; dar și promovarea imaginii pozitive a grupurilor marginalizate, prin consolidarea capacităților jurnaliștilor și radiodifuzorilor în vederea îmbunătățirii modului în care sunt prezentate publicului larg.

Unde sunt evreii Moldovei?

Cert e că această comunitate de evrei moldoveni s-a micșorat semnificativ în ultimul secol, și asta nu doar din cauza Holocaustului. O populație de peste 200 de mii de oameni până la cel de-al Doilea Război Mondial a ajuns la circa 80 de mii în anul 1979, 65 de mii în 1989, pentru ca la recensământul populației din 2014 să fie estimată la circa 1600 de persoane. Considerând apartenența la religia iudaică nu doar ar reduce acest număr la un număr și mai infim (584).

„Moldova a pierdut cea mai mare parte din populația evreiască în secolul trecut. Este vorba și de Holocaust, și de represiunile comuniste, și de emigrarea în Israel. Ca urmare, în țara în care, cândva, o treime din populație erau evrei, acum sunt mai puțin de un procent. Se creează impresia că evreii n-au trăit aici niciodată, dar aceasta este o parte importantă a istoriei, pe care trebuie s-o cunoaștem ca să ne putem mișca spre viitor”, susține Shimshon Daniel Izakson, rabinul Comunităţii Evreieşti din Moldova, într-un interviu cu Eugenia Crețu.

Pe de altă parte, același Izakson a declarat într-un interviu că „există o dinamică a revenirii” evreilor în Moldova, în mare măsură datorită celor „peste o mie și jumătate de studenți israelieni”.

„Văd și sunt sigur că un număr foarte mare de evrei revin, fie și pentru o scurtă perioadă, însă revin”, a subliniat Samson Izakson.
În pofida spuselor rabinului, este greu de imaginat o renaștere a comunității evreiești din punct de vedere numeric în Republica Moldova. Ceea ce poate fi făcut este recunoașterea existenței acestei comunități, recunoașterea Holocaustului în România interbelică ca o responsabilitate națională, dar, nu în ultimul rând, și valorificarea patrimoniului evreilor basarabeni. Dacă nu am reușit să păstrăm acea comunitate vibrantă și integră, atunci am putea, cel puțin, să recunoaștem valoarea contribuției evreilor în Moldova, combătând anti-semitismul și ura inter-etnică în mod pro-activ. Această sarcină e posibilă chiar și în pofida anti-semitismului latent din Moldova. Dacă a reușit acest lucru Ungaria, Polonia și Germania, nu trebuie să căutăm motive să nu facem asta în Moldova și în România.

Acest articol a fost scris în cadrul turului de studiu Elie Wiesel, organizat de Consiliile Americane din România și Republica Moldova, cu suportul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”, Ambasadei SUA în Moldova și România, precum și al Ambasadei Israelului în României. Acest articol nu reflectă în nicio formă pozițiile oficiale ale instituțiilor vizate, iar opiniile menționate în text aparțin în totalitate autorului articolului.

Istorie

Cine este Anne Frank, tânăra care a povestit despre terorile Holocaustului

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Anne Frank este tânăra care a povestit întregii lumi despre terorile Holocaustului prin jurnalul ei. S-a ascuns de germani, a trăit timp de doi ani într-o cameră secretă, a fost găsită, dusă în lagărul de concentrare Bergen-Belsen și cu toate acestea, credea că oamenii nu pot fi răi. 

Jurnalul ei a fost o sursă veridică despre ceea ce s-a întâmplat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dezastrul, coșmarul clădit cu cadavre și sânge de către liderul nazist Adolf Hitler și dorința lui obsesivă de a nimici evreii, a fost povestită diferit și foarte mult, dar mai puțin Holocaustul a trecut prin trăirile unei adolescente care nu înțelegea de ce într-o zi, ea și mulți oameni dragi ei au devenit „o piedică, un lucru în plus de care germanii trebuie să scape”.

PE LUNG

Anne Frank s-a născut în 1929, într-o familie de evrei reformați. Ei îi plăcea foarte mult să citească, să învețe și să se joace cu prietenii. Însă, copilăria i-a fost zdrunciunată de venirea naziștilor la putere în Germania. Atunci, tatăl ei, Otto Frank, a decis să deschidă o filială a firmei pe care o avea, Opekta, în Olanda. Cele două fiici și soția l-au urmat abia peste un an. Acolo aveau impresia că sunt în siguranță și lucrurile începeau să funcționeze. Tatăl Annei a mai deschis un magazin de mirodenii, însă, în mai 1940 Olanda a fost ocupată de Germania nazistă, rezultatul fiind că regina Wilhelmina a plecat la Londra în exil, Olanda capitulând.

La început, naziștii au fost mai puțin agresivi față de evreii din Olanda, dar acest lucru nu a durat mult timp. Treptat, au apărut legi care le interzicea evreilor să meargă la cinematograf. Acest lucru a durut-o foarte mult pe micuța Anne care adora acel loc absolut magic, unde putea să urmărească jocul actoricesc și cum oamenii pot fi fericiți și deschiși. Totodată a fost nevoită să se transfere la o școală pentru evrei, iar puțin mai târziu toți evreii au fost obligați să poarte steaua lui David. Pentru a ocroti firmele de controlul strict nazist, Otto a predat pro forma conducerea lor colaboratorilor săi arieni și a pregătit o ascunzătoare în spatele oficiului firmei lui. Ascunzătoarea avea o suprafață de circa 50 m², a cărei intrare era camuflată cu o bibliotecă. Prognozele a ceea ce va urma nu-l lăsau nopțile să doarmă și înțelegea că trebuie să fie pregătit de ce e mai rău.

Pe data de 12 iunie 1942, cu ocazia aniversării vârstei de 13 ani, Anne a primit un jurnal cu carouri alb-roșii, cu cheie. În el, făcea confidențe unei prietene imaginare, Kitty, pe teme de religie, dragoste și sexualitate.

Pe data de 5 iulie 1942, Margot, sora mai mare a Annei, a primit o înștiințare că va fi trimisă într-un lagăr de muncă. În caz de neprezentare, toată familia Frank urma să fie arestată. De aceea, familia Frank s-a hotărât să se ascundă mai repede decât planificaseră inițial. Pentru a deruta autoritățile, și-au lăsat locuința în dezordine, cu un bilet care crea impresia că ar fi fugit în Elveția. După o săptămână, li s-a alăturat în ascunzătoare familia van Pels, iar în noiembrie 1942 Fritz Pfeffer. Cei ascunși au locuit mai bine de doi ani în ascunzătoare. În acest timp nu au putut ieși afară și trebuiau să aibă grijă să nu atragă atenția asupra ascunzătorii prin zgomote, lumină etc. Iar colegii de serviciu a lui Otto îi asigurau cu alimente și produsele de care aveau nevoie.

Anne scria în jurnalul ei că uneori îi era frică: „Trebuie să nu producem niciun zgomot, ca să nu ne găsească. Uneori, am impresia că aici e atât de puțin spațiu, încât simt că mă sufoc”.

Timp de doi ani, tânăra a scrie în jurnal tot ce se întâmplă și ce simte. Într-o zi, ea aude la radio cum autoritățile olandeze îndeamnă oamenii să păstreze notițele despre fărădelegile comise de germani. Atunci, Anne decide să-și redacteze înscrierile și să le dea o formă de povestire pe care o numește „Ascunzătoarea”. Însă, ea nu reușește să finalizeze redactarea, pentru că la 4 august 1944, naziștii au venit la locuința din Prinsengracht după ce cineva îi trădase sunând Gestapo-ul. Cei ascunși au fost trimiși la Auschwitz, cel mai mare lagăr de exterminare nazist, unde cel puțin 1,1 milioane de persoane au fost omorâte prin înfometare, împușcați sau sufocați în camerele de gazare, ascunse sub forma unor dușuri.

Pe 3 septembrie 1944 a plecat ultimul tren spre Auschwitz (cu 1.019 evrei), unde a ajuns după două zile. La rampă, femeile și bărbații s-au văzut pentru ultima oară. Anne împlinise 15 ani cu trei luni înainte de sosirea la Auschwitz, scăpând astfel de o moarte imediată, deoarece 549 de pasageri, inclusiv toți cei sub vârsta de 15 ani, au fost trimiși direct în camerele de gazare. Peste o lună, Anne, sora și mama ei au fost transferate în lagărul de concentrare Bergen-Belsen. În martie 1945, în lagăr a izbucnit o epidemie de tifos, care a omorât mii de oameni, printre care era și Anne, iar peste mai puțin de o lună, trupele britanice au eliberat lagărul de concentrare.

Otto Frank, tatăl Annei, a fost singurul care a supraviețuit dintre cei care se ascunseseră în Prinsengracht 263. După eliberare, el a mers l aunul dintre cei mai buni prieteni ai familiei care a păstrat jurnalul Annei. Otto este surprins și profund marcat de notițele făcute de fiică. Se dovedește că fiica lui visa să devină scriitoare sau jurnalist și a vrut să-și publice poveștile despre viața pe care a petrecut-o în acest adăpost. Prietenii lui Otto îl conving să publice jurnalul. Pe 25 iunie 1947, cartea este publicată într-un tiraj de 3.000 de exemplare. Și acesta este doar începutul: cartea este tradusă în 70 de limbi și servește ca material pentru filme și spectacole. Oamenii din întreaga lume fac cunoștință cu povestea Annei, iar în 1960 adăpostul se transformă în muzeul Anne Frank House. Otto, până la moartea sa în 1980, continuă să participe activ la activitățile Muzeului și Fundației Anne Frank, în speranța că cititorii jurnalului fiicei sale vor putea recunoaște pericolele asociate cu discriminarea, rasismul și ura față de evrei.

Citește mai departe

Alegeri

Am inventat un candidat la Primăria Chișinău. Ce soluții propune pentru ambuteiaje

Publicat

pe

De către

Eu sunt candidatul/a inventat/ă de Moldova.org și vreau să lupt pentru funcția de primar al orașului Chișinău, iar sloganul meu este „Soluții mici pentru probleme mari!”. Vreau un oraș curat, prietenos pietonilor, bicicliștilor, fără câini vagabonzi, ambuteiaje și cu drumuri calitative. Voi încerca să demonstrez prin exemple concrete soluții la problemele care fac viața grea locuitorilor capitalei. Problemele cu care ne confruntăm au fost soluționate de ani buni în orașe mari ale lumii, iar ceea ce îmi propun este să aplicăm și să adaptăm acestea soluții la realitățile noastre. Așadar, prin intermediul meu, echipa Moldova.ORG și-a propus să creeze spațiu pentru dezbatere asupra soluțiilor candidaților la funcția de primar al capitalei.

Enlarge

candidat

ilustrații de irina cleșcenco

În ultimii ani, locuitorii capitalei se plâng că principalul oraș al țării nu corespunde nivelului unei capitale europene. Societatea civilă atenționează asupra problemelor, politicienii promit că vor remedia situația și vor implementa standarde europene, oamenii pretind să îi creadă. Totuși, la un anumit capitol, nu cel mai fericit, cred că orașul Chișinău poate de acum concura cu unele orașe europene. Este vorba despre ambuteiajele, care toacă nervii concitadinilor cel puțin de două ori pe zi -dimineața și seara, în orele de vârf.

Situația actuală

În municipalitate nu există practic nicio zi fără blocaje de trafic, nu există suficiente parcări, precum lipsesc și locurile de parcare, trotuarele, contrar ideilor, sunt utilizate pentru parcarea mașinilor, iar acest lucru are loc cu permisiunea autorităților municipale, nu există un concept pentru dezvoltarea zonelor pietonale etc. Șoferii se plâng pe ambuteiaje în locuri unde foarte rar poate fi văzut asta. Astfel, locuitorii capitalei care circulă cu transportul public oftează și transpiră, rugându-se în gând să ajungă la timp la serviciu, proprietarii de mașini scrâșnesc din dinți încercând să-și parcheze automobilele, fără ca să fie amendați.

Modelul Barcelona

Se pare că Barcelona ar putea avea o soluție a acestei probleme. În 2014, orașul s-a confruntat cu probleme serioase ale poluării aerului. Barcelona și cele 35 de municipalități din jurul acesteia au eșuat constant în a atinge scopurile UE privind calitatea aerului.

Studiile au arătat că poluarea aerului din regiune este cauza a 3500 morți premature în fiecare an. Așa că orașul a dezvoltat un „Plan de mobilitate urbană” în speranța că acesta va reduce traficul rutier cu 21%. Partea cea mai interesantă este ceea ce au numit autoritățile orașului „superilles” – în traducere: „superblocuri” sau „supercartiere”. Acest concept urban a fost creat cu intenția de a minimaliza prezența automobilelor în interiorul orașului.

Iată cum funcționează. Traficul din interiorul a nouă cartiere a fost interzis. Autobuzele, camioanele cu încărcătură mare sau oricare alte vehicule care doresc să treacă dintr-o parte a orașului în cealaltă, trebuie să circule în jurul perimetrului acestor cartiere. În interiorul „superblocurilor”, viteza maximă a fost stabilită  de 10 km/oră și au fost interzise parcările.

Acest fapt a însemnat  spațiu pentru piețe, jocuri în aer liber și alte evenimente. În acest perimetru s-a stabilit un peisaj stradal foarte plăcut, unde oamenii se pot plimba fără teama constantă a mașinilor din preajmă. Conceptul a fost testat în mai multe vecinătăți, iar acum, scopul final este de a transforma aproximativ 70% din spațiul stradal al Barcelonei în zone destinate oamenilor.

În principalul supercartier din centrul orașului, spațiul pietonal a crescut de la 45% din suprafața totală la 74%, iar zgomotul din zonă a scăzut de la 66.5 dBA la 61 dBA. Însă cel mai impresionant lucru este că emisiile de oxid de azot au scăzut cu 42% și poluarea particulelor au fost reduse cu 38% în această zonă. Pe lângă toate acestea, au crescut profiturile.

Când sunt prioritizați oamenii, și nu mașinile a fost observat faptul că există și o creștere economică. Ca rezultat, oamenii și cicliștii merg mult mai încet, se opresc mai des, sprijinind diversele afaceri, iar socializarea crește. Multe orașe din lume au zone comerciale și rezidențiale. Însă Barcelona le combină pe cele două și declară spațiile fără automobile un drept pentru fiecare, ceea ce face planul orașului diferit de multe altele. Și totuși apare întrebarea: supercartierele ar putea fi utilizate și în alte orașe din lume? Chiar dacă Barcelona are unele avantaje unice (planul simplu al orașului, forma de grilă, etc.), designerii superblocurilor insistă că orașele nu au nevoie de exact aceleași lucruri. Poate funcționa oriunde. Într-un fel sau altul, trebuie găsite moduri prin care oamenii să locuiască aproape unii de alții fără a fi nevoie de mașini.

Ce propun candidații la funcția de primar de Chișinău

„Timp de 4 ani va fi renovat și dezvoltat parcul de troleibuze și autobuze cu unități dotate pentru confortul pasagerilor. Vor fi create benzi speciale, destinate transportului public, iar acesta va circula în strictă conformitate cu orarul. În termen de 3 ani vor fi construite parcări la toate intrările în oraș cu acces la transportul public. În termen de 4 ani vor fi construite parcări multietajate în fiecare sector.  V a fi definitivat proiectul Centurii Chișinăului și vor începe lucrările. Va fi elaborat un plan de extindere a străzilor MiorițaGrenoble, Studenților, Doina, Muncești, Transnistriei –Industrială pentru circulația transportului extraurban.Timp de 4 ani va fi reconstruită strada Albișoara cu prelungire la strada Mesager și ieșire la șoseaua Balcani. Va fi elaborată o schemă de restricție a circulației prin oraș a camioanelor de mare tonaj”.


„Promovez ideea pe cale revoluționară de a construi două artere skayway. În felul acesta în municipalitate va fi utilizat mult mai puțin mașini pentru că populația va utiliza acest transport rapid care se numește skayway – cale ferată suspendată. Al doilea moment pe care îl promovăm este construcția centurii de ocolire a orașului. Al treilea moment – transportul care vine din centrele raionale și suburbii să se oprească în parcările de la intrările din oraș, iar de acolo cetățenii vor putea utiliza transportul public sau cel ecologic. Vrem să promovăm mai multe tipuri de transport ecologic – biciclete, trotinete, iar pentru aceasta vom construi 100 kilometri de benzi pentru acest tip de transport. Și nu în ultimul rând,  trebuie să fie identificată banda specială pentru transportul municipal ”.


„Problema ambuteiajelor există în toate orașele mari ale lumii. Știm că orașul Chișinău a fost proiectat pe timpul când primar al orașului era Carol Schmidt,  de aceea el nu corespunde cerințelor unui oraș modern din punct de vedere al problemei de transport.  Ce ne propunem? Pe străzile magistrale trebuie atribuite benzi separate pentru transportul public. Ce vom obține? Vom obține un grafic exact al transportului public. Iar când cetățeanul va conștientiza că transportul public va circula conform graficului stabilit și va ști că va ajunge în timpul exact la destinație, el nu va vrea să-și ia automobilul propriu. Nu va vrea să stea în ambuteiaje și să-și facă probleme unde să-și parcheze automobilul. Locuitorii capitalei trebuie transferați în transportul public. Desigur, autobuzele și troleibuzele să fie dotate cu climatizatoare. trebuie să fie curate. Al doilea aspect: problema parcărilor, care poate fi soluționată pentru început în sectorul Râșcani. De ce acolo? Pentru că galeriile minei de unde s-a extras piatră calcar pot fi utilizate ca și parcări subterane. Unele galerii sunt inundate cu apă, dar pot fi utilizate sisteme drenaj și de ventilare, de asfaltat drumurile de acces și de amenajat parcări subterane.  Astfel, va fi rezolvată problema mașinilor parcate neregulamentar. De asemenea, acolo pot fi parcate mașinile celor care vin din raioanele țării. Cât privește centrul capitalei, nu există o altă soluție decât construcția parcărilor multi în schița de proiect trebuie să dispună și de suficiente spații de parcare etajate”.


„Este o chestiune complexă, ce va fi rezolvată prin modernizarea transportului public, care trebuie să fie în special electric, prietenos mediului, încurajând astfel oamenii să circule la serviciu în special cu transportul public, descurajând astfel folosirea în masă a autoturismelor personale, care sunt tot mai multe în oraș. Parcări multe și de diferite categorii și amplasamente – în curți de blocuri, la periferiile orașului, în centru și sectoare, subterane și supra-etajate, din contul spațiilor municipale neutilizate, parcări private. Poliție locală, care ar dirija traficul și ar veghea la parcarea ilegală, care blochează traficul”.


„Ambuteiajele și congestiile de trafic sunt o consecință a imposibilității de deplasare pe jos. În fiecare an, tot mai mulți chișinăuieni își cumpără automobile și le folosesc tot mai des. Pentru a stimula orășenii să meargă mai mult pe jos este necesară reparația tuturor trotuarelor, securizarea tuturor trecerilor pietonale din oraș prin construcția de insulițe de refugiu, a trecerilor denivelate, iluminare nocturnă și dublarea la suprafață a trecerilor pietonale subterane. Pentru a reduce utilizarea automobilelor private, este necesară promovarea transportului alternativ – biciclete, trotinete electrice, segway-uri prin crearea pistelor pentru biciclete, calmarea traficului și organizarea punctelor de închiriere a transportului alternativ. Fluidizarea traficului poate fi realizată prin implementarea sistemului de semaforizare adaptivă a tuturor intersecțiilor din oraș și prin crearea Centrului Municipal de Monitorizare și Control al Traficului care ar putea monitoriza și interveni în regim real în traficul din oraș”.


„În primul rând trebuie să oferim transport public confortabil, ca să fie o alternativă pentru posesorii de automobile. Aici vorbim despre autovehicule confortabile cu climatizatoare, și despre banda dedicată pentru transport public, și despre eliberarea parcărilor neregulamentare din partea dreapta a carosabilului, și despre respectarea graficului pentru transportul public. Atunci el va fi mai preferabil decât automobilele proprii.  Vorbim despre divizarea traficului pentru diferite instituții: când instituțiile de stat încep activitatea la ora 7:00  și termină la 16:00, iar companiile comerciale încep la 9:00 și finalizează la 18:00 sau instituțiile de educație încep la 8:00 și termină 17:00”. 


„Problema ambuteiajelor trebuie abordată în mod complex, în sensul în care trebuie fluidizat traficul prin implementarea unui sistem de semafoare inteligente. Doi, pe anumite străzi cu intensitatea mare de circulație trebuie interzisă parcarea. O altă chestiune, trebuie construite parcări etajate. Trebuie evaluate anumite zone pentru eventual de a schimba direcția de circulație străzii, pentru că  în urma acesteia cred că orașul ar putea câștiga 15-30 minute din trafic. Și desigur educația șoferilor, pentru că șoferii nu cedează, sunt agresivi și grăbiți”.


„Vedem câteva momente de la care putem porni. Începem, de la  de la periferia orașului și venim spre centrul. La periferie trebuie construite patru parcări multietajate în așa mod ca oamenii care vin din afara capitalei să-și poată parca mașinile acolo. Doi.  Facem ca transportul public să fie accesibil și confortabil și pentru locuitorii capitalei dar și pentru cei care vin din suburbii.  Astfel încât cetățenii să-și dorească să lase mașinile proprii și să treacă la transportul public. Și trei. Construim centura de ocolire a orașului, în așa mod ca mașinile de mare tonaj să nu intre în oraș. Nu în ultimul rând, optez pentru un sistem nou de reglare a semafoarelor. Sunt câteva acțiuni primordiale care trebuie implementare pentru a fluidiza traficul”.


„La o primă etapă, alături de cei mai buni specialiști de la noi, dar și din România și Europa, vom realiza un studiu aprofundat de trafic, Vom formula foarte rapid un raport și soluții care vor aplicate. Vom implementa soluții inteligente de semaforizare și vom evalua întreaga infrastructură rutieră.  Soluțiile vor fi înserate într-un plan complex, într-o strategie. Tot aici vorbim despre regimul parcărilor, infrastructură rutieră, transport public, iarăși semaforizare. Vorbim despre centura orașului, lucrările de construcție ale căreia trebuie demarate  în colaborare cu Guvernul Republicii Moldova. Este cel puțin neserios din partea oricărui candidat să formuleze soluții, fără definirea profesionistă a problemei. Ca să înțelegem complexitatea problemei voi spune că vechiul plan urbanistic general  a fost gândit în momentul când numărul vehiculelor din Chișinău era de foarte multe ori mai mic decât cel de astăzi. Iată de ce soluțiile corecte pot fi identificate doar în urma unei evaluări cu adevărat profesioniste. Nu putem să impovizăm, a trecut timpul când Chișinăul trebuie supus la diferite experimente. Sunt modele, sunt practici care trebuie preluate și implementate”.


„În primul rând trebuie reglate semafoarele pentru că o mare parte a problemei cu ambuteiajele sunt  semafoarele. Reglajul semafoarele este prost. Aceasta este ceea ce putem face imediat. În plus, la intrările în oraș trebuie identificate terenuri unde vor fi construite parcări.  Trebuie verificate autobuzele și troleibuzele pentru a vedea în stare sunt și vedem câte unități mai sunt necesare. Astfel, adăugăm transport public pe rute. În plus, vom face ședință cu operatorii de maxi-taxi pentru a vedea problemele lor majore, iar după consultări, vom revizui rutele. Aceasta pentru ca oamenii să nu stea să aștepte. Facem o analiză a traficului rutier, vedem bugetul, facem calcul economic”.


„Soluții sunt multiple, dar implementare simultan pot rezolva problema. În primul rând,  este vorba de construcția din fiecare parte a orașului pe traseele principale a unor parcări mari, unde oamenii  care vin din afara capitalei vor putea să-și parcheze mașinile pe parcursul zilei. Iar în acele puncte trebuie să fie stații terminus de transport public care va asigura transportarea cetățenilor în toate sectoarele capitalei. În al doilea rând,  asigurarea transportului municipal pentru suburbii. Mulți oameni din suburbii muncesc în capitală, din cauză că nu există transport public suficient, cetățenii optează pentru automobilele proprii. În cazul în care vom asigura suburbiile cu transport public calitativ, care va circula conform unui grafic bine stabilit, vă asigur că numărul automobilelor o să scadă. O altă soluție,ar fi cea aplicată în Cluj Napoca, unde s-a optat după modelul american,  și s-au procurat autobuzele școlare. La Cluj Napoca au fost alocați bani pentru procurarea a mai multor unități de transport dedicat transportului pentru elevi  și aceasta a ajutat ca să scoată din centrul capitalei circa 500 de automobile. În orașul Chișinău cred că sunt necesare cred că 25 de astfel de autobuze școlare, care vor circula după un orar prestabilit. O altă problemă care trebuie soluționată sunt lipsa parcărilor. Exemplu este strada Alba Iulia, unde s-au construit foarte multe blocuri. Deci, numărul populației din sectorul Buiucani a crescu, drumuri de acces spre alte sectoare sunt doar prin centrul capitalei. Sunt două străzi importante – strada Ion Creangă și Vasile Lupu. Strada Ion Creangă este într-o stare deplorabilă și sunt ambuteiaje pe tot parcursul zilei. Strada Vasile Lupu este plină în orele de vârf.  Soluția pentru acestei situații este reabilitarea calitativă a străzii Ion Creangă ca să ofere o alternativă pentru strada Vasile Lupu, care este  într-o stare acceptabilă.  În plus,  este necesar ca în schița de proiect pentru fiecare construcție multietajată,  aprobată de Primărie, să fie prevăzute și spații pentru parcări”.


„Pentru ambuteiaje soluția de bază este centura de ocolire a orașului, pentru ca mașinile care circulă de la Cahul la Briceni să nu treacă prin centrul orașului Chișinău. Dezvoltarea transportului electric, redirecționarea maxi-taxiurilor pe străzile adiacente”.


„Este o problemă complexă care necesită parțial investiții. Noi vom aborda lucrurile în felul în care vom curăța drumurile de mașinile parcate ilegal, incorect. Sunt suficiente spații pe care pot fi amenajate parcări la prima etapă. După care vom lansa proiecte privind construcția parcărilor multietajate. Astfel, vom elibera străzile, dar aceasta este una din soluțiile parțiale. Al doilea moment, vom revedea rețeaua de transport public și o vom ajusta-o la necesitățile reale ale cetățenilor. Inclusiv vom revedea numărul și tipul unităților de transport, pentru că în locul a două-trei maxi-taxiuri poate să se deplaseze o unitate de transport cu o capacitate mai mare. Vom dedica o bandă transportului public. Ordonând acest lucru va fi mai simplu și celorlalți șoferi. Dar desigur este necesar ca să lărgim, iar în unele cazuri să extindem anumite străzi. În plus, străzile care ar urma să atragă parțial traficul din zona centrului ar urma să fie reparate. Aici ne referim la strada Albișoara, care urmează a fi extinsă și reparată și la o soluție pentru acel nod rutier din zona Calea Basarabiei, și la străzi precum strada Mesagerului, care urmează a fi prelungită și la Mircea cel Bătrân și la repararea străzii Meșterul Manole, pentru că e o stradă largă, dar cu un trafic nu atât de intens pentru că e deteriorată.  Este o problemă mare dacă ne uităm în perspectivă, orașul se extinde, numărul de transport este în creștere, De aceea trebuie să intervenim acum și să nu amânăm”.


„Ambuteiajele reprezintă o problemă pentru care există soluții complexe.  Și intervențiile pornesc de la consolidarea transportului public până la crearea de alternative în sensul de noi artere care să decongestioneze traficul în intersecțiile importante. Și cel mai la îndemână exemplu renovarea străzii Albișoara, prelungirea ei până după fabrica Zorile, ca să se facă conexiune cu Calea Ieșilor pe linie dreaptă. Astfel, încât cetățenii care circulă dinspre Botanica spre Calea Ieșilor sau spre Buiucani să nu fie nevoiți să treacă prin centru și mai ales prin rondul de la Universitatea Ion Creangă, unde blocajele sunt permanente. Soluții sunt foarte multe. De exemplu, dacă s-ar face piste pentru bicicliști, atunci 5 la sută dintre cetățeni și-ar lăsa mașinile acasă. Se știe că autoturismele au devenit mai multe. 350 mii în anul 2013 și 500 mii în 2019, din cauză că transportul urban nu a răspuns nevoilor. Este nevoie ca să găsim argumente pentru cetățeni, pentru ca măcar unii dintre ei să-și lase mașinile acasă. Dar este soluția care ne este oferită și de centura de ocolire a Chișinăului. Pe hârtie ea arată foarte frumos – 61 de kilometri , 200 de milioane de euro pentru ea. Un asemenea plan se află la Direcția transporturi  și trebuie de făcut încetul cu încetul, pentru ca mașinile care vin de la nord și merg spre exemplu spre Hâncești să nu meargă prin Chișinău”.


Amintesc, eu sunt candidatul/a inventat/ă de Moldova.org și vreau să lupt pentru funcția de primar al orașului Chișinău, iar sloganul meu este:

„Soluții mici pentru probleme mari!”

Urmărește-mi campania electorală, iar pe 20 octombrie ne vedem la vot!

Citește mai departe

Cultură

Câteva lucruri pe care trebuie să le știi despre Chișinău

Publicat

pe

De către

Astăzi, după cum știi, chișinăuienii sărbătoresc Hramul orașului. Primăria municipiului organizează tradițional diverse festivități cu această ocazie. Manifestări cu denumiri inspirate precum „Chișinău – primăvara copilăriei”, „ODĂ CHIȘINĂULUI…” , „HORA CHIȘINĂULUI”, „TE SALUT, CHIȘINĂU!”, și multe altele care conving locuitorii orașului să iasă din casă într-o zi de sărbătoare.

Cu această ocazie, Moldova.org a colectat câteva curiozități despre Capitala Republicii Moldova, pe care ar fi bine să le cunoaștem cu toții:

1. De când hrămuim

În anul 1994, când Serafim Urecheanu  a fost numit primar de Chişinău, acesta s-a gândit că n-ar fi rău să se revină la o sărbătoare a oraşului, iar în 1995 s-a decis ca aceasta să aibă loc în prima duminică a lunii octombrie. Până în anul 2001, Chișinăul își sărbătorea „Ziua Orașului” după tradiția setată de Urechanu, chiar dacă tehnic vorbit ziua orașului ar trebui sărbătorită în iulie. Unii numeau, totuși, sărbătoarea Hram. Situația s-a schimbat din cauza unui decret semnat de Vladimir Voronin, președinte de țară pe atunci, prin care în prima duminică a lunii octombrie s-a decis organizarea „Zilei Vinului”. Astfel, municipalitatea a fost nevoită să găsească o soluție pentru a separa cele două sărbători. Momentul a coincis în mod fericit cu darea în exploatare, după renovare, a Catedralei Mitropolitane, „Naşterea Domnului”, pe 14 octombrie 2001, când creștinii sărbătoresc Acoperământul Maicii Domnului.

Așa am ajuns să sărbătorim Hramul Chișinăului pe 14 octombrie. Respectiv, această sărbătoare religioasă a fost aleasă din calendarul bisericii ortodoxe de stil vechi.

* Hramul Chișinăului coincide cu Hramul orașelor Iași și Tiraspol.

2. Când ar trebui să sărbătorim, de fapt

Adevărata „zi a orașului” ar trebui marcată cu fast pe 17 iulie, când datează prima atestarea documentară a Chișinăului. Hrisovul, întocmit pe 17 iulie 1436 la Vaslui, reprezintă cea mai veche mențiune identificată deocamdată de istorici a Chişinăului și este emis de domnitorii Ilie și Ștefan pentru Oancea-logofăt. Prin acest act, domnii Ţăr

ii Moldovei Ilie şi Ştefan au dat şi i-au întărit lui Oancea-logofăt pentru credincioasa slujbă mai multe sate pe Răuţ, între care Procopinti, Macicauti şi Cozărăuți.

Privitor la stabilirea hotarelor acestor sate, în documentul menţionat, între altele, se precizează:

„…și la Bâc, de cealaltă parte, pe valea ce cade în dreptul Cheșenăului lui Acbas, la izvorul unde este Seliştea Tătărească în dreptul păduricii.”

Potrivit tradiției, izvorul amintit în hrisov curgea la poalele Colinei Mazarachi. Lângă apele naturale din preajma Colinei Mazarachi s-au construit și primele case ale Chișinăului.

3. Numele „Chișinău” ar avea origini maghiare

Există două ipoteze despre etimologia numelui.

1. Ipoteza populară:

Cercetătorii sovietici, în schimb, au convins autoritatea de pe atunci, că numele orașului ar veni din suprapunerea cuvântului românesc „nouă” peste cuvântul tătar „kâșla” (iernut), respectiv „Câșla-Nouă”. Această ipoteză ignoră existența toponimiei cu prefixul Chiș- în zone nelocuite de tătari, precum Chișineu-Criș, Chișcău și altele.

2. Ipoteza nepopulară

Iorgu Iordan, un lingvist și filolog român, comunist, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române și fost ambasador al României la Moscova (1945 – 1947) spunea că numele orașului ar veni din limba maghiară Kis + Jenö („micul Eugen” sau „mica latură”) pronunțat Chișienău, trăgându-se de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei îi stabiliseră aici în drumul tătarilor, care stăpâniseră ținutul între 1224 și 1359. Această ipoteză a fost susținută și de cercetătorii Ștefan Ciobanu, A. V. Sava, Al. Boldur, Al. Graur, Anatol Eremia și alții.

4. De când Chișinău e Capitală?

Chișinău a devenit Capitală prin decizia Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni şi a senatorului, în 1818. Pe atunci, Chișinău avea active în jur de 22 de tăbăcării, cinci fabrici de saftian, 18 de lumânări, 4 de săpun și patru vopsitorii.

5. Chișinău a fost un oraș închis

Între anii 1905- 1917, Chișinău interbelic a fost centrul mișcării de emancipare națională a întregii Basarabii și cel de al doilea mare oraș al României. În acest timp s-au efectuat lucrări de restaurare în zona centrală și s-au ridicat locuințe în partea „Centrului de sus”. În 1928, cu ocazia aniversării a 10-a de la Unirea Basarabiei cu România, a fost inaugurat monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt în Grădina Publică.

În urma anexării Basarabiei de către URSS, la 28 iunie 1940, Chișinău este ocupat de către administrația rusească, perioadă în care cel mai grav a fost afectat centrul orașului: blocul Primăriei, Catedrala, Gara Feroviară. În urma operațiunii Iaşi-Chişinău, august-septembrie 1944, Armata Roșie din nou pune stăpânirea asupra oraşului, acesta devenind centrul-capitală a RSSM. „Pe parcursul a aproape a două decenii orașul are un statut special de „oraș închis”, neputând fi vizitat de turiști străini”, a spus istorica Maria Danilov.

Foto de Maxim Ciumash

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Ecologie5 ore în urmă

Se bate alarma! Râurile sunt extrem de poluate din cauza apelor canalizate

PE SCURT Râurile noastre sunt extrem de poluate din cauza apelor canalizate care sunt deversate în râurile noastre și care...

Social20 de ore în urmă

Pandemia în Germania: „Statul a avut grijă de toți”

Pandemia de COVID-19 a pus autoritățile din toate statele lumii într-o situație dificilă și a influențat puternic și echilibrul politic...

IstorieO zi în urmă

Panglica Sfântului Gheorghe nu are nimic în comun cu cel de-al Doilea Război Mondial. Alte mituri promovate de Rusia

PE SCURT Panglica Sfântului Gheorghe a fost inventată în 2005 în Federația Rusă și este inspirată din Primul Război Mondial....

LifestyleO zi în urmă

Pandemia ne-a mutat la sat

PE SCURT Chiar și pâna la pandemia de coronavirus mulți dintre locuitorii marilor orașe din întreaga lume se gândeau că...

SocialO zi în urmă

29 mai 2020. COVID-19, PE SCURT: 171 cazuri noi de infecție. Bilanțul deceselor ajunge la 288

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Social2 zile în urmă

Ce este al doilea val al pandemiei și când să-l așteptăm?

În multe țări numărul persoanelor infectate cu COVID-19 a scăzut, în unele nu se mai înregistrează cazuri noi, iar de...

Economie2 zile în urmă

Vinul Moldovei în cifre

Republica Moldova este tot mai cunoscută la nivel mondial, datorită Vinului Moldovei – produs al mândriei naționale, ambasador al țării...

Advertisement

Politică

Politică5 zile în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Tiraspolul atacă Chișinăul: „Deficit de conștiință și rațiune”

PE SCURT Așa-zisele autorități din regiunea transnistreană redeschid treptat afacerile și instituțiile. 143 de beneficiari și angajați ai internatului psihoneurologic...

Politică2 săptămâni în urmă

De la nostalgie până la tușonkă și hrișcă. Timpuri, pandemie și elite politice

COVID-19 a bulversat întreaga lume, ne-a închis hotarele, ne-a limitat drepturile, ne-a blocat accesul și ne-a îndemnat să stăm acasă....

Politică2 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Primul caz de re-infectare, focar major în internatul din Bender și acuzații politice 

PE SCURT Săptămâna 11-17 mai a fost marcată de câteva evenimente în regiunea transnistreană și în relația dintre Chișinău-Tiraspol. Există...

Politică3 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană: sate blocate și ședințe ratate

PE SCURT Săptămâna trecută a fost marcată de câteva evenimente în relația Chișinăului cu regiunea transnistreană. De mâine se relaxează...

Politică4 săptămâni în urmă

COVID-19 în Transnistria. Noi acuzații la adresa Chișinăului. Despre împrumutul rusesc: „forțele pro-occidentale și pro-române controlează Curtea Constituțională”

PE SCURT Săptămâna 27 aprilie – 3 mai s-a dovedit a fi mai intensă pe linia politică Chișinău – Tiraspol....

Politică1 lună în urmă

COVID-19 în Transnistria/ Autoritățile separatiste vorbesc despre „provocări existente în relațiile cu Republica Moldova”

PE SCURT După ce săptămâna trecută la Tiraspol se tiraja mesajul „Chișinăul își deghizează cinic fraudele diplomatice și birocratice prin...

Externe1 lună în urmă

Cum un oraș din Polonia a scăpat de publicitate și ce face Chișinăul

PE SCURT Jurnalistul polonez Dawid Krawczyk povestește cum orașul Nałęczów din Polonia a scăpat de publicitate și a obținut reputația...

Advertisement

Opinii

mai 2020
L Ma Mi J V S D
« apr.    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031