PE SCURT
“Кишинев- город жидов, Оргеев- город евреев”
Am auzit zicătoarea asta pentru prima dată pe când aveam vreo 15 ani. Asta în pofida faptului că m-am născut și am copilărit în Orhei. Nu pot să-mi aduc aminte de vreo experiență (decât pe la vreo 16 ani) în care am întâlnit un evreu sau am fost în direct contact cu cultura evreiască. Așa se întâmplă că în Republica Moldova, o rămășiță a provinciei Basarabia, e greu să întâlnești evrei. Paradoxal, Basarabia era una dintre regiunile cu cea mai mare concentrație de evrei nu doar din Europa de Est, dar și din întreaga lume.
Și dacă-i așa, unde-i acea populație concentrată? Odată cu micșorarea acestei comunități, a dispărut și anti-semitismul din Moldova?
PE LUNG
Începând cu secolul 15, negustorii evrei sefardici au început să folosească Basarabia în calitate de traseu comercial între Marea Neagră şi Polonia. Evreii au început să-și stabilească așezări în secolul 16. În secolele 18 şi 19, evreii au început să participe activ la comerțul local, precum și la fabricarea băuturilor alcoolice, după ce au fondat mai multe comunități la hotarele unor târguri.
La începutul secolului 19, populația evreiască constantă în Basarabia era de 20.000 de oameni, numărând atât evrei Așkenazim (care provin din vestul și centrul Europei) cât și Sefardici (ai căror strămoși locuiau în Orientului Apropiat). Regiunea a devenit centrul literaturii în limbile ebraică și idiș, dar și a culturii evreiești est-europene. În anul 1836, populația evreiască a crescut până la 94.045 de oameni, iar către anul 1897 deja număra 228.620 de evrei, locuitori ai Basarabiei (11,8% din toată populația), din cauza migrației multor comunități evreiești din alte regiuni ale Imperiului Rus unde erau aplicate politici antisemite. Către sfârșitul secolului 19, evreii constituiau circa jumătate din populația Chișinăului, în număr de 125.000 oameni.
În prima jumătate a secolului 19, evreii Basarabiei nu au fost supuși acțiunii decretelor dure ale Rusiei, îndreptate împotriva evreilor. Doar către anul 1835, când Basarabia începea treptat să piardă autonomia, legile rusești îndreptate împotriva evreilor s-au aplicat şi asupra evreilor basarabeni. Acțiunile antisemite și atitudinea antisemită nu au încetat nici la începutul secolului 20, când au culminat prin pogromurile din Chișinău care au avut loc în 1903 și 1905.
În timpul guvernării Imperiului Rusesc Țarist, la 6-7 aprilie anul 1903, au fost asasinați 49 de evrei, circa 500 au fost răniți, au fost grav deteriorate sute de case și prăvălii evreiești în timpul pogroamelor petrecute în Chișinău. Circa 2000 de familii evreiești au rămas fără adăpost.
Al doilea pogrom al comunității evreiești a avut loc la 19-20 octombrie 1905, în timpul căruia 19 evrei au fost asasinați și 56 au fost răniți. De această dată, câțiva evrei au organizat detașamente de autoapărare. Atunci mii de evrei basarabeni au emigrat în Statele Unite ale Americii.
Cert e că această comunitate, deja sesizând un mediu periculos în Basarabia, nu a găsit pace nici în perioada interbelică, când România a încercat să dea drepturi universale tuturor cetățenilor ei, chiar și pentru cei din teritoriile unite după Marea Unire. Slăbiciunea instituțiilor democratice în anii 30, acompaniate de răspândirea unei mișcări naziste precum Garda de Fier, a permis dezvoltarea unui nou mediu politic, în care atitudinile și acțiunile antisemitice reprezentau politica de stat.
Sursa: Newsmaker.md
O istorie mai detaliată a Ghetto-ului din Chișinău și a sorții evreilor basarabeni poate fi găsită în cartea lui Paul A.Shapiro „Ghetoul din Chișinău 1941-1942. O istorie documentară a Holocaustului în interiorul frontierelor contestate ale României”.
Potrivit unui sondaj desfășurat în 2018 de Institutul Istoriei Orale din Moldova, 53% dintre respondenți au spus că nu cunosc nimic despre fenomenul nimicirii evreilor în Basarabia în perioada 1941-1942, iar 24% dintre aceștia „ceva au auzit, dar nu cunosc detalii”. 21% dintre respondenți consideră că de organizarea Holocaustului în Basarabia sunt vinovate autoritățile URSS.
Atitudinea față de evrei acum
Doar recent, se pare că moldovenii și-au adus aminte că pe teritoriul Moldovei locuiau și locuiesc evrei. De ce și-au amintit? Cauza este apariția pe planul politic a lui Ilan Șor.
Implicarea acestui om de afaceri, născut la Tel-Aviv (Israel), în scheme de concesionare a Aeroportului Chișinău, a rețelei de gări auto și de stoarcere a trei bănci moldovenești prin credite frauduloase a stârnit atât valuri de nemulțumire privind corupția la nivel înalt, cât și un nou val de antisemitism. Sau cel puțin, a dus ura interetnică din Moldova la un nou nivel.
Frustrarea unei majorități covârșitoare privind impunitatea lui Șor în fața justiției a provocat mult mai mult decât proteste îndreptate împotriva fostei guvernări PDM sau a procurorilor sau judecătorilor. Calificativul învechit de „jidan” („jîdan”) apărea la fel de des în discuțiile din timpul protestelor, în bucătăriile și ogrăzile moldovenilor, ca același calificativ de „hoț”. Nu că ar fi prima dată când etnia unei persoane publice e privită drept factor determinant pentru cum „Gura Lumii” judecă și rumegă persoana în cauză. Cazul lui Șor, însă, e semnificativ nu doar prin campaniile sale de dezvoltare a orașului Orhei din surse obscure, ci și prin reacțiile colorate ale politicului moldovenesc la originile și etnia domnului Șor. Un caz proeminent e comentariul unui istoric și actual deputat care l-a condamnat pe Șor pentru că „bea vinul și mănâncă pâinea unei țări care l-a primit generos, ca pe mulți alții”, că „ne înjură în limba rusă și ne consideră o turmă de oi”. Comentariul, la rândul său, a devenit motiv pentru ridicarea unor întrebări prin atitudinea antisemită a moldovenilor, având rezonanță până și în presa din Israel.
Comunitatea Evreiască din Republica Moldova a condamnat declarațiile actualului deputat, subliniind că discursul anti-semitic nu poate fi utilizat în scopuri politice. Chiar dacă deputatul în cauză a venit mai târziu cu o notă explicativă (câtuși de puțin apologetică) privind declarația sa, această întâmplare a ridicat mai multe semne de întrebare.
„Șor este evreu doar genetic și atât. El a renovat câteva biserici, dar nicio sinagogă. Nu consider că acest om să fie cândva parte a comunității evreiești.”
Declarația îi aparține lui Shimon Katz, un membru al comunității sinagogii Alte Shul, cea mai veche sinagogă funcțională din Chișinău, celor de la Jewish Telegraphic Agency.
E suficient să ne întrebăm: Mai este loc de anti-semitism renăscut în Moldova, pe lângă tensiunea inter-etnică permanentă?
Potrivit unui studiu desfășurat în 2015 de către Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității din Moldova, evreii nu sunt cel mai urât grup social, dar ar putea suferi din cauza unor stereotipuri pozitive și negative din partea majorității.
Potrivit unui studiu condus de Pew în 2015 și 2016, aproape 49% de moldoveni ar refuza un evreu/o evreică în calitate de membru al familiei, 21% ar prefera să nu aibă vecini evrei, iar 13% din moldoveni nu acceptă ca evreii să fie cetățenii Republicii Moldova. Doar armenii, georgienii, grecii și românii manifestă un grad mai sporit de respingere a evreilor în societate:
Ar însemna asta că aproape majoritatea moldovenilor sunt anti-semiți sau, cel puțin, au o fobie de evrei? Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității concluzionează în studiul din 2015 că atitudinile au mult de-a face cu stereotipurile majorității privind grupurile marginalizate, precum evreii din Moldova:
„…cantitatea și negativismul stereotipurilor firesc corelează și cu distanța socială față de grupurile respective”
Potrivit studiului, Consiliul anti-discriminare recomandă susținerea minorităților etnice în promovarea culturii și tradițiilor proprii, desfășurarea activităților care să contribuie la facilitarea și dezvoltarea dialogului inter-etnic și inter-cultural; consolidarea capacităților de implicare activă ale persoanelor și grupurilor de persoane vulnerabile în realizarea și apărarea drepturilor fundamentale, în participare la luare de decizii; dar și promovarea imaginii pozitive a grupurilor marginalizate, prin consolidarea capacităților jurnaliștilor și radiodifuzorilor în vederea îmbunătățirii modului în care sunt prezentate publicului larg.
Unde sunt evreii Moldovei?
Cert e că această comunitate de evrei moldoveni s-a micșorat semnificativ în ultimul secol, și asta nu doar din cauza Holocaustului. O populație de peste 200 de mii de oameni până la cel de-al Doilea Război Mondial a ajuns la circa 80 de mii în anul 1979, 65 de mii în 1989, pentru ca la recensământul populației din 2014 să fie estimată la circa 1600 de persoane. Considerând apartenența la religia iudaică nu doar ar reduce acest număr la un număr și mai infim (584).
„Moldova a pierdut cea mai mare parte din populația evreiască în secolul trecut. Este vorba și de Holocaust, și de represiunile comuniste, și de emigrarea în Israel. Ca urmare, în țara în care, cândva, o treime din populație erau evrei, acum sunt mai puțin de un procent. Se creează impresia că evreii n-au trăit aici niciodată, dar aceasta este o parte importantă a istoriei, pe care trebuie s-o cunoaștem ca să ne putem mișca spre viitor”, susține Shimshon Daniel Izakson, rabinul Comunităţii Evreieşti din Moldova, într-un interviu cu Eugenia Crețu.
Pe de altă parte, același Izakson a declarat într-un interviu că „există o dinamică a revenirii” evreilor în Moldova, în mare măsură datorită celor „peste o mie și jumătate de studenți israelieni”.
„Văd și sunt sigur că un număr foarte mare de evrei revin, fie și pentru o scurtă perioadă, însă revin”, a subliniat Samson Izakson.
Acest articol a fost scris în cadrul turului de studiu Elie Wiesel, organizat de Consiliile Americane din România și Republica Moldova, cu suportul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”, Ambasadei SUA în Moldova și România, precum și al Ambasadei Israelului în României. Acest articol nu reflectă în nicio formă pozițiile oficiale ale instituțiilor vizate, iar opiniile menționate în text aparțin în totalitate autorului articolului.
