Autor: Alexadru Gamanjii, Epert-Grup
In scopul imbunatatirii administrarii fiscale, recent, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat in prima lectura modificari la art. 225 al Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997. Astfel, in unitatile economice din industria extractiva, comert, alimentatia publica, servicii de transport si comunicatii si servicii hoteliere, vor activa posturi fiscale pe o perioada nu mai putin de 30 de zile, iar diferenta intre perioadele de activitate nu va fi mai mica de 60 de zile. Luand in calcul opiniile contradictorii ale legiuitorilor, vom analiza continutul acestor modificari si eficienta lor, adica obtinerea unor performante inalte prin alocarea unui volum determinat de resurse financiare din bugetul statului.
Care este mecanismul propus si experienta activitatii posturilor fiscale in Republica Moldova?
Sporirea veniturilor la bugetul de stat a suscitat in organele Serviciului Fiscal un potential creativ enorm. Noile reglementari au ca obiectiv diminuarea evaziunii fiscale prin intermediul posturilor fiscale. In esenta, postul fiscal reprezinta un control fiscal la fata locului, nelimitat in timp, un instrument de presiune morala asupra contribuabililor. Aceasta nu contravine legislatiei in vigoare. Corespunzator, inspectorii fiscali vor putea urmari dinamica cifrei de afaceri a unitatii economice pe parcursul zilei, saptamanii si lunii.
Conform art. 146 al Codului Fiscal, decizia despre crearea si amplasarea posturilor fiscale pe teritoriul intreprinderilor apartine Inspectoratului Principal de Stat, in comun cu organele de resort. Mai mult, administratia unitatii economice este obligata sa asigure inspectorilor fiscali accesul si conditiile necesare pentru exercitarea atributiilor de serviciu. Desigur ca in centrul atentiei fisc-ului se afla, de regula, companiile care, conform informatiilor disponibile, ar putea desfasura activitati economice, cu incalcarea legislatiei in vigoare.
In continuare, intreprinderea activeaza sub supravegherea nemijlocita a inspectorului fiscal. Pe parcursul zilei sunt cronometrate toate datele despre volumul de marfa vanduta sau servicii prestate, care, ulterior se compara cu indicatorii volumului cifrei de afaceri ai contribuabilului pentru perioada anterioara activitatii postului fiscal. In majoritatea cazurilor, datele nu coincid. Rezultatele cronometrajului se indica intr-un proces verbal, in prezenta platitorului de impozite. Ulterior, se decide sanctionarea contribuabililor care si-au subestimat vanzarile prin reducerea livrarilor sau prestarilor de servicii cu pana la 75 la suta fata de livrarile in mediu pe zi inregistrate in perioada functionarii posturilor fiscale. Diferenta inregistrata va fi supusa impozitarii la cota de 15%.
Initial, posturi fiscale in cadrul diferitelor unitati economice au fost introduse in anul 2006. Printre companiile verificate au fost depozitele angro, restaurantele si companiile petroliere „Petrom”, „Valiexchim” si „Derang-Plus”. Inspectorii fiscali activau cate opt ore pe zi in regim non-stop.
Figura 1. Evoluţia numărului companiilor din ramurile in care vor fi introduse posturi fiscale Sursa: Elaborat de Expert-Grup în baza datelor BNS |
Conform informatiilor oferite de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, selectarea intreprinderilor in care au fost introduse posturi fiscale a fost efectuata in baza urmatoarelor criterii: caracterul sezonier al activitatii; existenta spatiilor mari de pastrare, de comert si de producere raportat la un numar foarte mic (insuficient) de angajati; numarul mare sau mediu de angajati, salariile carora au fost declarate foarte mici; trecerea permanenta in cont a TVA, fara achitarea ulterioara la buget; atribuirea la decontari cu bugetul a TVA de la intreprinderile „de o zi”; cifra mare de afaceri in raport cu sumele mici ale impozitelor achitate la buget.
Daca analizam totusi numarul intreprinderilor care activeaza in domeniile, specificate ca prioritare pentru introducerea posturilor fiscale, nu este cel putin clar cum functionarii fiscali vor putea sa activeze in toate concomitent (fig. 1).
Astfel, in anul 2006, existau circa 7763 de unitati economice in ramurile mentionate in proiectul de lege. Daca luam in calcul si firmele de transport auto intern si comunicatii, cafenelele, barurile etc., evident ca numarul actual de inspectori fiscali este enorm de mic.
Practica mondiala vizavi de posturile fiscale mobile
Practica mondiala confirma utilizarea modesta a posturilor fiscale. In SUA Internal Revenue Service (IRS) – organul public abilitat cu reglementarea fiscala si colectarea impozitelor, dispune de posturi fiscale speciale doar in companiile mari. De exemplu, in oficiul central al companiei „Coca Cola”, inspectorii fiscali au un birou, in care activeaza permanent si monitorizeaza legalitatea afacerilor companiei. O situatie similara este si in companiile petroliere gigante – Shell, Mobil etc.
In Uniunea Europeana nu sunt raspandite posturile fiscale in cadrul companiilor. Conform legislatiei in domeniu , inspectorii fiscali sunt abilitati cu dreptul de a lua decizii, in baza principiului: daca incalcarile sunt minime, intreprinderea este anuntata in scris despre cunoastea reala a situatiei de catre fisc. Ulterior, contribuabilii, ca regula, se disciplineaza.
In cazul unor incalcari majore, exista doua optiuni: contribuabilul este supus unei amenzi simbolice sau acesta trebuie sa achite nota de plata pentru impozitele neplatite. Se considera ca pana in momentul in care nu va fi demonstrata eschivarea constienta a platitorului de impozite, fata de acesta nu va fi aplicata nici o sanctiune. In cazul repetarii incalcarii, sanctionarea este inevitabila. Regula de aur a functionarilor fiscali din UE este: orice suspiciune in domeniul platii impozitelor este explicata in favoarea contribuabilului.
Exista metode mai performante de eficientizare a administrarii fiscale?
Evident ca inspectorii fiscali, avand suspiciuni in privinta corectitudinii calcularii si achitarii impozitelor conform legislatiei in vigoare, pot estima baza impozabila independent, utilizand informatia atat de la contribuabil, cat si din alte surse.
In practica europeana, cu toate ca inspectorii fiscali nu erau practic vazuti pe teritoriul intreprinderilor, ei cunosteau absolut toata informatia despre activitatea acestora. In plus, daca era depistata eschivarea de la plata impozitelor, inspectorii fiscali imediat se deplasau la companiile respective, inarmati cu informatii compromitatoare. De exemplu, un patron de brutarie din Olanda a dorit sa achite impozite din contul unui volum mai mic de productie fabricata, in baza achizitionarii ingredientelor din Germania. Insa a fost depistat in baza informatiei privind cantitatea de sare utilizata din Olanda: aceasta era mai mare, decat necesarul pentru volumul de paine produs oficial. Inspectorul fiscal a recomandat patronului sa nu se mai ocupe cu „filantropia” si pentru a nu plati o amenda usturatoare, sa efectueze o activitate economica transparenta.
Metodele indirecte de calculare a bazei impozabile sunt pe larg utilizate in lume, pe cand in Republica Moldova, aceasta practica este in faza embrionara.
Minimizarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor in conditiile contabilitatii duble este posibila in situatia, cand in contabilitate operatiile economice nu sunt reflectate integral. Adica este diminuat atat debitul, cat si creditul acestora. De regula, scopul actiunii date este reducerea bazei impozabile nu doar asupra impozitului pe venit, dar si a altor impozite.
Pentru verificarea calcularii corecte a impozitelor, poate fi aplicata analiza proportiei resurselor utilizate.
Procesul de productie, presupune o anumita tehnologie. Astfel, pentru fabricarea unei unitati de productie, se consuma un volum concret de resurse. In baza volumului resurselor consumate, poate fi determinat volumul productiei fabricate. In plus, resursele se utilizeaza in anumite proportii. Daca proportia deviaza substantial, se poate de concluzionat: o parte a productiei fabricate nu este reflectata in contabilitate sau partea resurselor date este realizata. In acest scop este suficient de identificat acele resurse, care au o pondere inalta in procesul tehnologic.
Informatia despre resursele consumate poate fi obtinuta de inspectorul fiscal din ministerele de resort sau utilizand datele despre normele de consum a resurselor din companiile cu activitati similare. In particular, volumul resurselor energetice poate fi calculat cu ajutorul aparatelor de masurare sau solicitarea acestor informatii de la furnizorii de energie. Informatia despre volumul serviciilor comunale poate fi obtinuta de la organizatiile de deservire comunala.
Alte surse fiabile de informatie pot fi organele vamale si de graniceri, furnizorii de materie prima, lucrari sau servicii, organele de certificare si licentiere.
Pot fi analizate si datele despre furnizarea valorilor materiale in adresa companiei. Daca prestarile sunt de peste hotare, este necesar de analizat datele declaratiilor despre volumul si valoarea marfurilor furnizate, respectiv, compararea acestora cu datele despre volumul realizarilor.
Si in concluzie…
In opinia noastra posturile fiscale pot constitui unul din instrumentele de disciplinare a contribuabililor care activeaza in sectoare „riscante”. In acelasi timp, este imposibil de creat posturi fiscale in cadrul tuturor companiilor si ramurilor economice. Sa nu uitam ca exista si riscul coruperii inspectorilor fiscali care se vor afla pe teritoriul companiilor si vor deveni „angajatii” acestora. De aceea, posturile fiscale pot fi introduse in special, in intreprinderile de comert, care adeseori utilizeaza bani in numerar. In restul ramurilor economice, pot fi aplicate pe larg si metodele indirecte de evaluare a corectitudinii calcularii si achitarii impozitelor.
