În mijlocul Apusenilor se află una din frumoasele mănăstiri ale României – Albac (de maici). Deşi are o istorie relativ nouă, aceasta impresionează şi e vizitată de foarte mulţi creştini. A fost pornită din dorinţa de a chema la rugăciune moţii din zona Arieşului superior, care, până la acea vreme, nu aveau nicio mănăstire din prejmă şi erau nevoiţi să facă drum lung până la Lupşa sau Râmeţ.
Astfel, acum 20 de ani, de Sfântul Ilie (20 iulie, stil nou) a fost pusă piatra de temelie a Mănăstirii Albac. Mai întâi, obştea a slujit, deşi foarte rar, într-un altar improvizat. În 1999, chiar de Marele praznic închinat Proorocului Ilie, biserica era deja ridicată şi acoperită. Peste un an a fost terminat primul corp de chilii, iar în 2002 sfântul locaş e împodobit cu pictură în tehnica fresco. Acum şapte ani, după ce sunt finalizate lucrările la celelalte clădiri şi anexe, la 20 iulie, din nou de Sfântul Ilie are loc slujba de sfinţire.
Colţişorul de rai de la Albac este locul în care ai impresia că toate lucrurile au fost cu migală măsurate, apoi aşezate ca să bucure ochiul, dar şi sufletul creştinului care va trece pe la sfântul locaş din Ţara Moţilor. Deşi e chiar lângă drum, liniştea domneşte mereu aici. Cu certitudine a fost voia Celui de Sus ca Mănăstirea Albac să fie înălţată fără implicarea vreunui arhitect într-un loc de o frumuseţe rară.
Mănăstirea Albac se află în judeţul Alba, la o distanţă de un kilometru de comuna Albac, la 16 km de oraşul Câmpeni, pe DN75. Între Chişinău şi Mănăstirea „Sfântul Ilie” din Ţara Moţilor sunt peste 650 de kilometri.
