Modul în care se formează cuplurile în Republica Moldova se schimbă rapid, iar mediul online joacă un rol tot mai important. Cercetările arată că aproximativ 26% dintre cei aflați în cupluri și-au întâlnit partenerul online, prin rețele sociale, aplicații sau alte platforme digitale.
Informațiile provin din studiul longitudinal „Generații și Gen”, care a urmărit evoluția relațiilor de cuplu și a familiei în timp. În 2020, au fost intervievate peste 10.000 de persoane cu vârste între 15 și 79 de ani, iar în 2024 peste 5.500 de respondenți din 153 de localități au fost intervievați din nou.
Datele colectate arată nu doar cum și unde se formează cuplurile, ci și stabilitatea și evoluția relațiilor de familie. Iată câteva concluzii principale.
Online-ul câștigă teren în fața rudelor și vecinilor
Deși tot mai mulți oameni își întâlnesc partenerul online, prietenii și cercul social rămân printre cele mai importante modalități de formare a cuplurilor. Aproape un sfert dintre participanții la acest studiu au declarat că și-au cunoscut partenerul prin intermediul prietenilor.
Locul de muncă continuă să fie un spațiu important pentru inițierea relațiilor, mai ales în rândul tinerilor, ceea ce arată că mediile profesionale pot oferi oportunități naturale de apropiere și cunoaștere.
În schimb, tot mai puține persoane declară că și-au întâlnit partenerul prin intermediul rudelor, vecinilor sau în contexte comunitare. Spațiile tradiționale pierd teren, în timp ce mediul online și evenimentele sociale devin tot mai relevante.
Mai mult, cercetarea arată că modul în care partenerii se cunosc influențează semnificativ probabilitatea ca relația să se transforme în căsătorie.
„Cuplurile care s-au întâlnit online sau într-un local de distracție prezintă rate mai ridicate de căsătorie comparativ cu cele care s-au cunoscut prin intermediul unor contexte sociale mai tradiționale”, se arată în studiu.
Potrivit cercetării, platformele digitale și aplicațiile de dating oferă oportunități de a interacționa cu persoane din medii sociale diferite, facilitând identificarea unui partener cu așteptări și interese similare. Această compatibilitate crește probabilitatea ca relația să se formalizeze prin căsătorie.
Intențiile prezic, dar nu garantează căsătoria
Doar o treime (33%) dintre cei care și-au propus ferm în 2020 să se căsătorească au reușit să facă acest pas până în 2024. Studiul arată că intențiile de căsătorie cresc probabilitatea ca relația să se formalizeze, însă nu o garantează. Divergența dintre intenție și rezultat sugerează că mai mulți factori pot influența realizarea căsătoriei, precum situația economică, condițiile de locuire, dinamica de gen și sprijinul social.
„Insecuritatea economică pare să funcționeze ca o barieră semnificativă în calea realizării căsătoriei. Chiar și atunci când relațiile sunt stabile și există intenții, stresul financiar poate întârzia sau împiedica formalizarea”, se arată în studiu.
Durata relației joacă, de asemenea, un rol important în modul în care evoluează cuplurile. Relațiile mai lungi nu se transformă întotdeauna mai ușor în căsătorie; timpul îndelungat nu garantează automat un pas formal. „Cei care intenționează să se căsătorească au cele mai mari șanse să fi făcut acest pas în interval de 5–6 ani de la începutul relației”, se mai spune în cercetare. În același timp, faptul că o relație nu ajunge la căsătorie nu înseamnă neapărat că se va destrăma. Angajamentul și investițiile comune realizate de-a lungul timpului contează, însă există întotdeauna un risc ca unele relații de lungă durată să se încheie fără a ajunge la altar.
Viața de familie începe înainte de 30 de ani
Cercetarea arată că majoritatea femeilor și bărbaților din Moldova își încep viața de familie înainte de 30 de ani. Femeile fac acest pas cel mai des între 18 și 24 de ani, în timp ce bărbații inițiază viața în comun ceva mai târziu, de regulă între 22 și 27 de ani. În mediul rural, începutul vieții comune se concentrează mai mult în jurul vârstei de 20-22 de ani, în timp ce în urban debutul este ușor decalat și mai dispersat, cu mai multe cazuri după 25 de ani.
„Atât în sate, cât și în orașe, viața de cuplu atinge punctul de maximă stabilitate între 30 și 49 de ani, perioadă în care cele mai multe persoane locuiesc împreună cu partenerul”, arată cercetarea.
După vârsta de 50 de ani, proporția cuplurilor care locuiesc împreună începe să scadă treptat, atât în mediul urban, cât și în cel rural. Totuși, în sate valorile rămân constant mai ridicate, reflectând un model de familie mai tradițional, în care coabitarea la vârste înaintate este mai frecventă.
În grupa de vârstă 80+ ani, doar aproximativ o cincime dintre persoanele din mediul urban mai locuiesc cu partenerul, în timp ce în mediul rural această pondere este semnificativ mai mare. Diferența se explică prin speranța de viață mai ridicată a femeilor, prin diferențele de vârstă dintre soți, dar și prin rolul mai puternic al familiei extinse și al solidarității comunitare, care sprijină continuarea vieții în comun chiar și la vârste avansate.
Prevalează modelul familiei cu doi copii
În Republica Moldova, modelul familial cel mai întâlnit rămâne cel al familiilor cu doi copii, o tendință care se păstrează de la o generație la alta. Între 2020 și 2024, doar 41% dintre femeile care și-au propus să aibă un copil în următorii trei ani au reușit să își ducă planul la îndeplinire.
Această diferență dintre intenții și realitate arată că există multiple obstacole – economice, sociale sau legate de contextul de viață – care împiedică transformarea dorinței de a avea copii în fapte concrete. Deși majoritatea nașterilor au fost planificate, aproximativ o treime s-au produs în afara planurilor anterioare, ceea ce sugerează că fertilitatea în Moldova rămâne, într-o anumită măsură, neplanificată și influențată de circumstanțe externe.
Pe de altă parte, analiza pe sexe arată diferențe importante: aproximativ 40% dintre femei și doar 30% dintre bărbați au reușit să își realizeze intențiile de a avea copii. Aceasta reflectă, pe de o parte, urgența biologică mai mare a femeilor și, pe de altă parte, condițiile sociale și dinamica relațiilor de cuplu care influențează decizia de a deveni părinți.
În ceea ce privește ordinea nașterilor, intenția de a avea un al doilea copil a fost cea mai ușor de realizat (46%), urmată de intenția de a avea primul copil (31%), în timp ce șansele pentru al treilea copil sau pentru mai mulți au rămas scăzute. Aceste date arată că familiile care au deja un copil tind să fie mai stabile și mai deschise să-și extindă familia, în timp ce tinerii amână mai des debutul parentalității.
Paradox în ceea ce privește relațiile de gen
Republica Moldova se confruntă cu un paradox în ceea ce privește relațiile de gen: pe de o parte, societatea susține clar implicarea femeilor în educație, muncă și politică; pe de altă parte, tradițiile persistă puternic- peste 9 din 10 respondenți cred că realizările unei femei se leagă în mod esențial de rolul ei de mamă.
Cercetarea arată că femeile continuă să fie principalele responsabile pentru gătit, curățenie și spălat/călcat haine. Totuși, între 2020 și 2024 s-a înregistrat o reducere a ponderii femeilor care își asumă exclusiv aceste responsabilități: pregătirea hranei, de exemplu, este realizată singure de 71% dintre femei în 2024, față de 82,6% în 2020. În același timp, implicarea bărbaților rămâne redusă, cu doar 3,2% dintre ei preluând singuri această sarcină. Însă între 2020 și 2024 s-a observat o ușoară îmbunătățire: sarcinile împărțite între parteneri au crescut semnificativ, de exemplu, pregătirea hranei realizată împreună a crescut de la 12,7% la 25,8%.
Tendințe similare se observă și în cazul sarcinilor de curățenie și spălat/călcat haine. Acestea rămân în continuare în mare parte responsabilitatea femeilor, însă se remarcă o scădere a ponderii lor (cu 12 p.p. în cazul sarcinii de a face curățenie prin casă și de 6,5 p.p. pentru spălatul și călcatul hainelor) și o creștere semnificativă (aproape o dublare) a numărului de familii care împart aceste activități.
În schimb, lucrările de reparație continuă să fie asumate preponderent de bărbați. „Această polarizare a responsabilităților casnice relevă persistența unor tipare tradiționale, în care bărbații se implică mai ales în sarcini ocazionale și tehnice, iar femeile în activități repetitive și zilnice”, se arată în studiu.
Mamele, responsabile pentru îngrijirea copiilor în familie
Activitățile de rutină, precum îmbrăcarea copilului, continuă să fie realizate predominant de femei (57,4% în 2025), fără modificări majore față de 2020. În mediul rural, implicarea femeilor este mai pronunțată, iar vârsta copilului nu influențează distribuirea acestei sarcini.
În cazul îngrijirii copilului bolnav, se observă o creștere a responsabilității femeilor, de la 67,7% în 2020 la 72,7% în 2024, în timp ce ponderea familiilor care împart această responsabilitate scade (de la 29,7% la 24,9%). În familiile urbane, crește implicarea ambilor părinți, în timp ce în mediul rural femeile rămân preponderent responsabile. La copiii mai mici, sarcina revine mai frecvent femeilor, în timp ce la vârste mai mari există o implicare mai echilibrată a ambilor părinți.
O excepție notabilă este joaca cu copilul, care este realizată preponderent împreună de ambii părinți (73,7% în 2025), mai ales în mediul urban, sugerând o implicare mai vizibilă a tatălui în activitățile recreative. În ceea ce privește ajutorul la realizarea temelor pentru acasă, se înregistrează o creștere a implicării femeilor (55,7% în 2025 față de 51% în 2020) și o scădere a responsabilității comune (40,4% în 2025).
„În contextul social actual în care îngrijirea copilului este atribuită în special femeilor, datele studiului din 2024 arată că un număr de 51 de bărbați au beneficiat de concediu paternal sau de concediu de îngrijire a copilului, preponderent fiind din mediul urban, cu vârsta sub 39 de ani și cu studii superioare”, mai arată studiul.
