De Sorina Ştefârţă
Surcelele nu sar departe de trunchi, iar cei care ies din pisică, şoareci mănâncă… Să nu credeţi cumva că am intrat… în mintea proverbelor. Pur şi simplu, nu există caracterizare mai bună pentru „evoluţia” de ieri a lui Oleg Voronin la CCCEC – una batjocoritoare la adresa societăţii prin aroganţa şi cinismul afişate, dar mai ales prin lipsa totală de explicaţii, pe care le aşteptăm de atâta timp cu toţii.
Să ne mire oare această atitudine, care „descinde” dintr-o tradiţie de familie veche de cel puţin opt ani? Doar Oleg Voronin n-a făcut decât să urmeze exemplul tatălui-ex-preşedinte-comunist – care, la întrebarea despre milioanele cheltuite de fiul-încă-businessman, răspunde cu un comentariu privind rochia jurnalistei… La fel şi fiul, rugat să spună „de unde a luat atâţia bani?”, pe care i-a cheltuit pe aiurea prin Europa, vine cu o întrebare-ameninţare de răspuns: „Voi întreba Procuratura Generală de unde are ziarul TIMPUL informaţii despre cheltuielile efectuate!…”.
Aşadar, iarăşi şi din nou e de vină presa. Pentru – până mai ieri – cel mai misterios reprezentant al fostei familii prezidenţiale, problema nu constă în faptul că el a cheltuit într-o zi cât alţii nu visează nici într-un an. („Oleg Voronin, un („biet”) copil de milioane (de dolari)”). Problema lui CEA MARE e că un nesuferit de ziar s-a încumetat să le publice! („Bietul Oleg” aruncă milioane pentru „Bulgari” şi „Vouitton”). După care, informaţia despre preferinţele în materie de lux ale fiului fostului preşedinte comunist a făcut înconjurul lumii…
Am mai spus: în toată această poveste, lucrul care ne interesează este provenienţa veniturilor cetăţeanului Oleg Voronin. Societatea este în drept să ştie dacă aceşti bani au fost raportaţi în declaraţia lui pe venit sau dacă asistăm la o evaziune fiscală de proporţii deosebit de mari. Şi, oricât ar întoarce Voronin Jr. „bumerangul” împotriva presei, adevărul rămâne adevăr: sumele cu care a operat el, la nivel de cheltuieli, sunt mai mult decât fantastice – doar în 16 luni (22 ianuarie 2008 – 29 mai 2009) a plătit, de pe cardurile personale, achiziţii în valoare de peste opt milioane de dolari. Cum să nu te gândeşti că bunăstarea promisă de tatăl-preşedinte pentru toată cea-mai-săracă-ţară-din-Europa s-a aciuat în buzunarul (conturile bancare) unui singur fecior?
Astăzi, în loc să răspundă, Oleg Voronin a ameninţat presa. Mai exact, TIMPUL. A făcut-o în stilul tatălui său, care n-a pregetat să tot insulte ziariştii de-a lungul celor două mandate… În stilul lui Ion Muruianu, care i-a numit pe gazetari „câini turbaţi”, fapt pentru care acelaşi „tată” l-a prezentat ca „cel mai cinstit şi inteligent judecător din RM”. Să fie aceasta doar o reminiscenţă de haită comunistă? Ori să ne aşteptăm la atacuri mai concrete? Şi va tăcea, oare, breasla şi de această dată?
P.S. În materialele video plasate pe diferite portaluri de ştiri, la toate întrebările reporterilor, Oleg Voronin a avut un singur răspuns: „Întrebaţi-i pe cei de la TIMPUL”. De aceea, mare ne-a fost mirarea când, în reportajele pe acest subiect de pe Jurnal.md şi Stireazilei.md., referirea la TIMPUL a fost omisă cu mare grijă. S-o fi făcut din raţiuni de concurenţă? Dar cum rămâne cu deontologia? Dacă noi, cei de la TIMPUL, ne-am asumat riscul de a publica descifrările cardurilor bancare ale lui Oleg Voronin, fapt ce le-a dat de lucru şi celor de la portalurile vizate, de ce n-au avut curajul să redea cel puţin declaraţiile în care se face referire la TIMPUL?
