De Vlad Lupan
Pentru cei carora le plac glumele inclusiv cele mai cu putin gust, voi mentiona ca a REinceput circulatia unui banc (caz real, de altfel!) – un fost presedinte de colhoz a venit la o ambasada si a spus – pai daca am condus un colhoz cu 500 vaci, cat ii sa conduc o ambasada de 5 oameni…
Poate nu e nimic absolut nou, insa totusi acum, cand se tot discuta posturile de ambasadori, iar "algoritmul" a revenit in zvonurile pe marginea acestui proces si multi "necunoscuti" publicului si cei departati de cele ale diplomatiei, care au "dormitat" pana acum si nu s-au facut observati in anul electoral 2009, ravnesc la aceste posturi, aceasta postare este cat se poate de valabila. Sa vedem daca vor prevala interesele de partid, prieteniile personale sau totusi profesionalismul si dedicatia democratiei. Naiv?
Pentru expertii de politica externa din societatea civila, care sunt interesati in europenizarea Republicii Moldova, relatiile internationale au fost un subiect de importanta deosebita in anul 2009. Pornind de la intelegerea ca Republica Moldova este un stat mic, care trebuie sa fie activ in plan international pentru a atrage atentia si sustinerea cuvenita, o serie de experti au contribuit in proportie de peste 80 la suta la programul de guvernare actual, care corespunde viziunilor de europenizare a societatii. Insa, in acelasi timp, reprezentantii societatii civile ramam atenti la implementarea acestor prioritati, la care tin foarte mult, acestea reprezentand in opinia noastra interesele a unei bune parti ai populatiei pro-europene si nu doar a partielor politice.
Astfel, prioritatile pentru anul 2010 ar trebui sa corespunda celor 5 prioriati din programul de guvernare pe relatiile – UE, Romania, Ucraina, SUA si Rusia.
…[In acest context], un element extrem de important pentru o metodologie de succes a promovarii relatiilor externe va fi felul in care vor fi desemnati viitorii ambasadori ai Republicii Moldova. Daca pana acum acestia au fost neprofesionisti, pe care i-a multumit PCRM cu o "pensie de onoare" peste hotarele tarii, ceea ce a dus la ambasade slabe, atunci acum aceste nominalizari trebuie facute in baza unor criterii profesionale clare – ar trebui sa fie numiti profesionisti in domeniu, cu experienta anterioara, prin metoada selectarii acestora si aprobarii, asa cum se face in Europa, prin MAEIE, iar ulterior prin Comisia pentru politica externa a Parlamentului, pentru o examinarea minutioasa a cunoasterii subiectului, limbii tarii unde pleaca, etc. O astfel de practica ar duce la o crestere a profesionalismului in domemiul diplomatic si ar schimba politica externa a RM, acum cand inca mai avem o deschidere in Occident, dar care nu va dura foarte mult. In acelasi context vom mentiona si faptul ca fiecare din ambasadorii numiti va avea un rol important pentru Republica Moldova, deoarece, [de exemplu], politica UE se face in capitalele statelor membre – astfel, doar un corp diplomatic bine pregatit, care sa corespunda criteriilor prfesionale mentionate mai sus, va putea infleuta cateodata decisiv deciziile intregii organizatii. Putem presupune ca societatea civila va urmari cu mare atentie acest proces…
