Nu mai există nicio îndoială. Există un proiect politic al Rusiei pentru Moldova în general şi pentru Transnistria în special. Moscova, de bună seamă, îi cere lui Smirnov şi compania să bată palma cu Voronin pentru a crea de la Prut până dincolo de Nistru un stat federal sau confederal comun.
Kremlinul nici nu ascunde, de altfel, că şi-ar dori în anumite condiţii o soluţionare a conflictului. Este adevărat că ruşii, precum se ştie, nu întotdeauna trebuie crezuţi pe cuvânt. Adesea ei spun una şi fumează alta. Dar tot atât de adevărat este faptul că interesul lor pentru constituirea pe ambele maluri ale Nistrului a unui stat anti-NATO şi, deci, în principiu, antioccidental, îl confirmă influenţi transnistreni şi experţi independenţi de la Moscova. Cunoscutul deputat de la Tiraspol, Vladimir Bodnar, a declarat, deunăzi, că Rusia exercită presiuni asupra Tiraspolului pentru a-l convinge să se unească până la urmă cu malul drept.
Aşadar, oricât ar părea de incredibil, Moscova vrea reîntregirea teritorială a Republicii Moldova. Dar de ce nimeni nu cade pe spate de bucurie? De ce n-a ieşit, ca pe vremuri, vreun ansamblu folcloric de dansatori în Piaţa Marii Adunări Naţionale, ca să sărbătorim pe cinste apropiata împăcare? De ce chiar Vladimir Voronin, încă mai ieri euforic şi încrezător în rezolvarea grabnică a diferendului, se arată acum sceptic în ce priveşte posibilitatea unui dialog cu Tiraspolul? De ce, de cealaltă parte, directorul adjunct al Centrului de politică de conjunctură a Rusiei, Aleksandr Şatilov, spune ca ţării sale ii vine tot mai greu sa comunice cu autorităţile de la Chişinau? Pentru că Moscova nu are de gând, fireşte, să cedeze Transnistria pe gratis. Ruşii acceptă reglementarea conflictului, dar cu o condiţie obligatorie. Ei vor să bage pe gât Chişinăului Legea Omertei a mafioţilor sicilieni. Nici mai mult, nici mai puţin.
Aşa cum boss-ul unui clan de gangsteri îi dă în căsătorie unui subaltern de care are tare nevoie propria fiică, pentru a-l ţine legat pe veci, tot aşa Putin cu Medvedev ni-i oferă acum pe Smirnov şi Şevciuc, pentru a fi siguri că Voronin şi urmaşii lui vor rămâne pentru totdeauna devotaţi Kremlinului şi ostili Occidentului. Iar codul sicilian impune supunere oarbă şi tăcere absolută. Încălcarea Omertei este pedepsită cu moartea. Desfacerea căsătoriei este posibilă doar prin lichidarea soţului infidel.
Ruşii în astfel de condiţii nu pierd nimic. Dacă planul lor va fi pus în aplicare, Republica Moldova va deveni un cap de pod al Kremlinului în operaţiunea acestuia de stăvilire a extinderii nord-atlantice spre Est. În cazul în care, după un anumit timp, experimentul eşuează, Transnistria devine stat independent cu acte în regulă. În consecinţă, Occidentul se pomeneşte cu o enclavă rusească legitimată în spatele Ucrainei, iar Republica Moldova dispare de pe harta geografică. Cui convine asta? Nimănui, în afară de Moscova care, oricum ai suci-o, va trage un loz câştigător.
Dar cel mai mult vor avea de pierdut ortacii lui Voronin. Pentru că Omerta se aplică fără restricţii şi celor care trădează cauza, şi celor care nu au fost în stare să-şi onoreze obligaţiile. Nu e de mirare că liderul comunist ezită. Le revendică ruşilor, probabil, clemenţă şi azil politic în cazul unui fiasco. Pentru că îl ameninţă un pericol dublu. În afară de răzbunarea Omertei, va trebui să dea socoteală şi în propria ţară. Voronin pare indecis, pentru că se zvârcoleşte între ciocan şi nicovală. //www.jurnal.md
