A zăcut în uitare din 1944, mai bine de şase decenii. După ce i-au închis uşile ateii mişei, sfântul locaş de lemn de la Palanca, raionul Călăraşi, cu anii a început să se ruineze. Deşi considerată una din cele mai vechi biserici de acest fel din Basarabia (ridicată pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea), aceasta, chiar şi cu venirea la putere a forţelor democratice a fost lăsată să ajungă la o stare jalnică. În 2005, când am trecut pe la Palanca, am fost şocat la vederea acestei perle basarabene. Atunci chiar nici nu găseam cuvintele potrivite pentru a descrie situaţia, pentru a-i cataloga pe cei care au permis ca biserica de aici să ajungă pe butuci. Nici nu mai credeam că va fi readusă în circuitul spiritual, dar şi turistic. Totuşi, acum vreo cinci ani, când realizam emisiuni la un post de radio, doi invitaţi – arhitectul Eugen Bâzgu şi preşedintele ANTREC, Svetlana Lazăr, m-au asigurat că biserica de lemn de la Palanca îşi va redeschide uşile atât pentru oamenii satului, cât şi pentru turişti.
Ceea ce s-a şi întâmplat, doar că aceasta a fost strămutată, deşi mai multă lume a insistat ca sfântul locaş să rămână pe locul vechi, adică lângă cimitirul satului.
Lângă vechea biserică de lemn se află un loc de poveste, un loc ce cheamă tot mai multă lume să vină la Palanca, un loc a cărui denumire este destul de provocatoare – „Casa Părintească”. Aici e atmosfera adevărată a satului basarabean de odinioară. Aproape 12 ani în urmă, neobosita meşteriţă Tatiana Popa a inaugurat, chiar în casa părintească, un Muzeu. Am fost de nenumărate ori la „Casa Părintească” a Tatianei Popa şi de fiecare dată am avut senzaţia că sunt chiar acasă.
Aici, eşti primit într-un mod cu totul şi cu totul deosebit. Pentru că se ţine la tradiţia locului, oaspeţilor li se dă dulceaţă de fructe sau pomuşoare şi apă rece.
La Palanca, la „Casa Părintească” fiecare poate trăi emoţii, amintiri. Cele mai mari şi mai multe trăiri le are, însă, Tatiana Popa. Or, aici şi-au depănat dorurile şi durerile buneii şi părinţii dânsei. Amfitrioana a locuit aici doar trei ani. Casa le-a fost luată de autorităţile sovietice, după ce tatăl Tatianei Popa a fost deportat. După ani buni de căutare a adevărului şi dorinţa ca să revină la Casa Părintească, Tatianei Popa i-a fost retrocedată averea care a aparţinut buneilor şi părinţilor. Devenită muzeu, aceasta adună vestigiile trecutului, obiecte rare, piese vestimentare care au aparţinut familiei, mobilier etc.
Datorită Tatianei Popa în această zonă a Călăraşilor se desfăşoară Festivalul Sărbătorilor de Iarnă, iar de Sânziene (7 iulie, stil vechi) fetele se adună la schimbatul cununilor. De Sfântul Ilie (2 august, stil vechi), aici este organizat un Festivalul Vărzarelor.
Multumesc Centrului de Pelerinaj “Emaus” (emaus.md) al Mitropoliei Basarabiei pentru susţinere.
