Veșnica dezbatere: Vaccinare sau anti-vaccinare?

În secolul XXI, o asemenea întrebare pare să nu își găsească locul. Progresul medicinei, vaccinarea și antibioticele au redus substanțial mortalitatea infantilă și au ajutat la creșterea duratei medii de viață. Cu toate acestea, un curent anti-vaccinare convinge din ce în ce mai mulți părinți să nu își vaccineze copiii sau să renunțe la o parte din schema recomandată.
Nu este pentru prima dată când vaccinurile sunt întâmpinate cu rezistență, despre primul vaccin împotriva variolei spunându-se că va transforma oamenii în vaci. Între timp, datorită campaniei mondiale de vaccinare, variola a fost eradicată fără ca vreun pacient să capete însușiri bovine.
Acum, vaccinurile sunt acuzate să provoace autism, epilepsie, paralizie, alergii și o mulțime de alte efecte secundare, toate mediatizate intensiv și transformate în povești „virale” prin simpla „distribuire” pe site-urile de socializare fără măcar a verifica sumar credibilitatea unei știri vechi de câțiva ani. De-a lungul istoriei, neînțelegerea modului în care funcționează lumea în care trăim ne-a făcut să ne temem de tunete, eclipse, comete și alte fenomene naturale pe care nu le puteam explica. În timp, cercetând și punând întrebări, umanitatea a ajuns să la un nivel de cunoaștere care îi permite să explice o mare parte din lumea care ne înconjoară. Mai avem însă multe de învățat, iar vaccinurile par să necesite în continuare o explicație pe înțelesul tuturor. Așadar,

Ce sunt vaccinurile?

Prezentate simplu, vaccinurile sunt modul în care putem furniza sistemului imunitar un mod de a identifica virușii, astfel încât organismul să își poată pune în mișcare mecanismele naturale de protecție. De obicei, un vaccin conține o versiune slăbită sau inactivă a unui virus, prin introducerea sa în organism, pe cale orală sau injectabil, sistemul imunitar primind informațiile de care are nevoie pentru a se apăra de adevăratele infecții.
Desigur, pe lângă virus, o doză de vaccin mai conține și alte substanțe necesare pentru prezervare, iar acestea au fost blamate pentru o serie de efecte secundare. În principiu, un vaccin conține poate conține:
  • săruri de aluminiu pentru doza eliberarea ingredientului activ și a îmbunătăți răspunsul sistemului imunitar;
  • thiomersal (thimerosal) pentru a preveni dezvoltarea unor bacterii periculoase în vaccin;
  • gelatină purificată pentru a proteja componenta activă de variațiile de temperatură;
  • albumină folosită drept stabilizator;
  • formaldehidă pentru a inactiva viruși sau bacterii;
  • regulatori de aciditate pentru a păstra un pH neutru;
  • antibiotice.
Deși unele substanțe au denumiri care par capabile să sperie și un chimist, în realitate nu sunt monștrii de care ar trebui să ne temem. Thiomersalul conține mercur, dar organismul uman îl descompune în etilmercur, un compus care este ulterior eliminat. Oricum, majoritatea vaccinurilor actuale nu mai folosesc thiomersalul drept conservant.
Formaldehida, cunoscută ca formol în formă de soluție apoasă, este produsă în mod natural de metabolismul uman. Se estimează că un bebeluș de două luni are aproximativ 1,1 miligrame de formaldehidă în sânge, de 10 ori mai mult decât cantitatea maximă dintr-un vaccin. Iar o pară conține de 50 de ori mai multă formaldehidă decât un vaccin.
Diversele săruri de aluminiu folosite conțin mai puțin de un miligram de aluminiu, iar acesta este eliminat de organism în câteva zile. Deși un metal, aluminiul poate fi regăsit în mod natural în alimente, inclusiv în laptele matern.
Despre antibiotice discuția este mult mai amplă, dar oricum cantitățile dintr-un vaccin sunt infim mai mici decât cele prescrise, uneori prea des, copiilor.

Care sunt efectele secundare ale vaccinurilor?

Toate vaccinurile au menționate efectele secundare în prospect, majoritatea enumerând febra, înroșirea locului în care s-a făcut injecția și o durere ușoară. Unele persoane pot avea reacții mai puternice, în general febră, dar acestea sunt foarte rare. Pentru a preveni posibila asocierea între vaccinare și simptomele unor boli, nu este recomandată vaccinarea celor care au deja stări febrile din diverse motive sau o afecțiune severă.
În general, se consideră că vaccinarea poate fi realizată chiar dacă persoana are o răceală ușoară, rinită alergică sau ale manifestări alergice, astm sau urmează un tratament cu antibiotice. Orice posibile contraindicații, cum ar fi reacțiile alergice severe la o anumită componentă a vaccinului, trebuie discutate cu medicul de familie sau medicul pediatru.

De ce se spune că vaccinurile provoacă autism?

Tulburările din spectrul autismului par să apară cu o frecvența crescută la copii, iar vaccinurile au fost bănuite să aibă o legătură. Totul a pornit de la coincidența dintre vârsta la care se administrează vaccinurile și vârsta la care sunt observate comportamente ce pot indica tulburări din spectrul autismului. Dar, cercetări recente sugerează că autismul își poate avea originea încă din perioada intrauterină, înainte de orice vaccinare. Deși nu s-au stabilit cu certitudine cauzele autismului, cea mai elaborată cercetare susține că un exces de sinapse în creier ar putea fi la originea tulburărilor din spectrul autismului, fără a evidenția vreo legătură cu vaccinarea.
În anul 1998, medicul britanic Andrew Wakefield a susținut că a descoperit o conexiune între vaccinul ROR (rujeolă, oreion, rubeolă) și autism, dar studiul său a fost dovedit a fi fals și a fost retras. Numeroase studii ulterioare nu au găsit nicio conexiune între vaccinarea de orice fel și autism. În luna iunie 2014, studiul „Vaccines are not associated with autism: An evidence-based meta-analysis of case-control and cohort studies”, realizat pe baza datelor medicale a peste 1.200.000 copii, nu a găsit nicio asociere între tulburările din spectrul autismului și vaccinare, vaccinul ROR, thiomersal sau expunerea la mercur.
Niciun alt studiu științific, indiferent unde în lume a fost realizat, nu a găsit vreo legătură între vaccinuri și autism. Dacă ar fi existat, până acum poate am fi avut deja un leac pentru autism. Între timp, cea mai bună soluție pentru prevenirea și tratarea autismului pare să fie intervenția timpurie, în special prin interacțiunea intensă dintre părinți și copiii care manifestă posibile simptome ale unor tulburări din spectrul autismului.

Vaccinul antipoliomielitic provoacă poliomielită?

Poliomielita a fost o problemă majoră a secolului trecut, în 1988 afectând un număr estimat de 350.000 persoane. În medie, una din 200 de persoane infectate era paralizată ireversibil, un procent cuprins între 5 și 10% dintre cei paralizați decedând. Datorită campaniei globale de vaccinare, în prezent doar în regiuni din trei țări mai există focare de poliomielită.
La începuturile vaccinării antipoliomielitice și în cazul administrării orale, exista posibilitatea redusă ca vaccinul să declanșeze poliomielita. Între timp, majoritatea statelor au renunțat la vaccinul oral și au optat pentru cel injectabil, care nu poate avea un astfel de efect deoarece conține tulpini inactivate de poliovirus (VPI).
În România și în alte state precum Franța, Canada sau Japonia, este utilizat și vaccinul injectabil IMOVAX POLIO produs de Sanofi Pasteur. În literatura de specialitate nu există date care să sugereze posibile efecte secundare grave, singurele reacții fiind cele obișnuite (febră și dureri moderate) și dispărând în câteva zile.
Cât privește infectarea cu „virusul SV 40 din rinichiul maimuței verde din Africa”, acest aspect se referă la o parte din vaccinurile produse în anii ’60, nu la cele folosite în prezent.

Care sunt riscurile antivaccinării?

Unul dintre argumentele celor care militează împotriva vaccinării este eradicarea bolilor precum poliomielita din țările civilizate. Totuși, o vacanță într-o locație exotică sau un pelerinaj pot aduce persoane nevaccinate în contact cu viruși încă activi în țări în care nu s-a reușit imunizarea completă. Ulterior, o singură persoană infectată este suficientă pentru a provoca o epidemie în rândul celor care au refuzat să se vaccineze.
Un alt argument folosit frecvent susține că „rujeola (pojarul), oreionul și rubeola sunt bolile copilăriei” și nu sunt periculoase. Dar aceste boli pot avea și complicații grave, în special dacă se declanșează la maturitate.

Concluzii

Ca orice medicament, un vaccin poate avea efecte adverse, dar acestea sunt rare sau minore. Pe ansamblu, vaccinurile de acum sunt cât se poate de sigure și, în mod cert, mult mai sigure decât în urmă cu 20 – 30 de ani. Raportat la severitatea bolilor prevenite, vaccinarea este un risc minor pe care trebuie să ni-l asumăm. În caz contrar, pot reizbucni epidemii ale unor boli care ar fi trebuit să dispară demult.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.

Subiecte similare