Criza carburanților din Transnistria deschide oportunități pentru autoritățile constituționale în vederea unei tentative de soluționare a diferendului transnistrean. 12 campanii transnistrene ce aveau ca activitate importul de combustibil în regiunea transnistreană și-au suspendat activitatea din cauza exigențelor cu privire la importul în regiune. În același timp, firma TRISTAR, fondatorii căreia sunt cetățeni domiciliați în municipiul Chișinău desfășoară activitatea de import în regiune a combustibilului, fără careva obstacole și conformându-se procedurilor stabilite de legislația Republicii Moldova și Ucraina.
La moment, TRISTAR este singura companie ce importă în regiune combustibil, care, ulterior este comercializat prin intermediul stațiilor PECO „ALMAR-SVET”. Importul îl realizează din luna mai 2016, iar taxele de licență și TVA-ul sunt achitate în bugetul de stat al Republicii Moldova.
Potrivit lui Iurie Ceban, adjunctul Uniunii întreprinzătorilor din Transnistria, compania TRISTAR este favorizată atât de Tiraspol, cât și de Chișinău. Este singura companie tânără, care a prevăzut criza carburanților, ceea ce trezește dubii, susține respectivul.
La 16 iunie 2016 liderul de la Tiraspol emite un decret prin care micșorează accizele pentru importul combustibilului de circa 2 ori. Decretul se răsfrânge asupra tuturor importatorilor din regiune, doar că este în favoarea firmei TRISTAR, cea care, de facto, importă. În așa mod, deși înregistrează venituri, compania respectivă achită mai puțin în bugetul regiunii. Alte stații PECO din regiune și-au suspendat activitatea.
Importatorii locali bat alarma. Însă, executivul aruncă pietrele în procesul de negocieri. Pavel Procudin, șeful executivului local, recomandă unor importatori să nu procure licențe de import a combustibilului de la Chișinău, ci să aștepte rezultatele negocierilor în formatul 5+2 pe problema respectivă.
Precedentul TRISTAR creează pretext pentru restul agenților economici din regiune să respecte legislația Republicii Moldova, în scopul desfășurării legale a activității de import-export. Relațiile economice cu malul drept sunt inevitabile. Pe lângă toate aspectele, criza valutară, la fel înaintează. Atât banca transnistreană, cât și agenții economici mari dezvoltă relații comerciale în valuta națională, adică leul moldovenesc, pentru a nu pierde la dublul sau triplul schimb sau convertire. Treptat, pe piața locală își va face apariția leul moldovenesc, sunt de părere întreprinzătorii locali.
Pe de o parte, această stare conduce la pierderea suveranității tinerei republici, consideră primii pseudo-deputați. La una din ședințele sovietului suprem local, aceștia au acuzat executivul de „cedarea pozițiilor” în favoarea Chișinăului și au lansat ideea de crearea a unui „comitet al grevei”. Pe de altă parte, situația economică, dar și socială critică din regiune, ar putea aduce un plus de valoare Guvernului de la Chișinău, astfel încât să-și extindă influența mai întâi economică, după care și politică asupra regiunii transnistrene.
