Coperta cărții mi-a sărit în față în reprizele mele de căscat gura pe Instagram, iar în următoarele minute, din click în click, am ajuns să-i cunosc povestea. Dar nu suficient cât să-mi potolesc curiozitatea. Cine e Elena? Ce a făcut-o să se apuce de scris? O fi fiind de vină imigrarea? Cum a fost colaborarea cu ilustratoarea Aliona Bereghici la distanță? Am vorbit cu Elena Mihailov, autoarea cărții pentru copii „Ella and the lost Teddy” și vă invit și pe voi să-i cunoașteți povestea.
Un om care își schimbă locul de trai e ca un pom replantat – sau prinde rădăcini și începe a da roade, sau se usucă
Înainte de a emigra în Canada, Elena era eleva Liceului Teoretic cu profil de Artă „Elena Alistar” din Chișinău. Încă din primul an școlar mama sa a hotărât să o înscrie în clasa cu profil teatral și, spune ea, aceasta a fost una din cele mai bune alegeri făcute de dânsa. Fiind mereu înconjurată de profesori talentați din domeniu artei și expusă la tot felul de evenimente din aceeași sferă – spectacole, concerte, concursuri muzicale, a învățat de la o vârstă fragedă să iubească arta, teatrul, dansul și muzica.
Elena îmi povestește că din ziua în care a ajuns în Canada, destinul său s-a schimbat la 180 degrade.
„Aici a început adevărata mea viața de adult cu toate bucuriile și încercările ei. Am trecut printr-o perioadă lungă de adaptare care m-a călit și m-a ajutat să mă dezvolt. Aici mi-am crescut familia, am devenit mamă a 3 copii, am evoluat ca fotografă, am redescoperit plăcerea de a scrie, mi-am făcut prieteni noi și am început să-i apreciez și mai mult pe cei vechi. Un om care își schimbă locul de trai e ca un pom replantat – sau prinde rădăcini și începe a da roade, sau se usucă”, spune ea.
Prima carte publicată în perioada liceului
Pasiunea sa pentru scris pornește din copilărie, iar de pe masa sa de elevă nu lipseau niciodată revistele pentru copii. Mai mult, Elena era suficient de curajoasă să-și trimită creațiile la revistele „Florile dalbe” sau „Alunelul”, iar deseori găsea în paginile lor poeziile sale. Nu se gândea însă că scrisul i-ar putea deveni o profesie, deși mama sa îi zicea deseori că va ajunge să scrie o carte. Sau mai multe.
„Dacă mi-ar fi spus cineva în anii de liceu că voi ajunge să public o carte pentru copii scrisă în limba engleză, cred că l-aș fi luat în râs. Engleza mi se părea complicată și recunosc că îi invidiam în taină pe acei colegi care reușeau să o învețe cu ușurință”, zâmbește Elena.
În 2017 a apărut prima sa carte în limba română. Volumul de poezii „Dacă iubim”, pe care l-a dedicat părinților săi. „Multe din poeziile incluse în ea au fost inspirate din dorul de casă și de părinți. În prezent, scriu poezii doar atunci când îmi vine inspirația sau când am vreo stare de care vreau să mă eliberez. Adevărul e că scrisul necesită singurătate și concentrare, ceea ce este un lux atunci când ai copii mici”, mărturisește Elena.
Aceasta îmi zice că a scrie poezii despre propriile trăiri și a le împărtăși cu un public mai larg e ca și cum te-ai dezgoli în văzul lumii. De asta, probabil, a ajuns la literatura pentru copii, care o face să se simtă mai puțin vulnerabilă.
„Dar nu a fost o alegere planificată, ci mai degrabă o concluzie la care am ajuns în urma unor circumstanțe. În clipa în care am înțeles că pot combina plăcerea de a scrie cu plăcerea de a lucra, cu și pentru copii, am simțit cum s-au aranjat toate la locul lor și că asta e ceea ce vreau să fac la moment”, completează Elena.
Povestea din copilărie transformată în carte
Scrisul pentru copii, zice Elena, în comparație cu cel pentru adulți, reușește să o rupă de grijile cotidiene, o face să uite de problemele societății și o transpune pe tărâmul copilăriei. „De multe ori, când văd tot ce se petrece în lume, mai ales în ultima perioadă, mă gândesc cât de norocoasă sunt să am lumea mea imaginară, în care totul e așa cum îmi doresc eu și în care am puterea de a schimba cursul evenimentelor. Vreau ca poveștile mele să aducă bucurie în viața copiilor și să le facă copilăria mai frumoasă”, adaugă ea.
Așa a luat naștere și cartea Ella and the Lost Teddy. Când era mică, a găsit o jucărie de pluș pe care a luat-o acasă și de care se atașase foarte mult. Ideea cărții însă a apărut după o ședință foto pe care i-a făcut-o fiicei sale, iar inspirația pentru ședință a luat-o chiar din acea întâmplare din copilăria sa. „Chiar dacă textul pare scurt, mi-a luat mult timp și efort până când am ajuns la varianta lui finală, mai ales pentru că engleza nu este limba mea maternă. Unele strofe le-am scris dintr-o răsuflare, în timp ce altele mi-au dat bătaie de cap. Tot proiectul, de la idee până la rezultatul final, a durat un pic mai mult de un an”, îmi explică Elena.
A fost o perioadă în care a învățat o sumedenie de lucruri. Inițial, a luat un curs în care a învățat care sunt pașii pentru a publica o carte pentru copii, începând de la idei și tehnici de a scrie până la alegerea de a lucra cu o editură sau a publica cartea pe cont propriu. În final, a ales să realizeze acest proiect de una singură.
Colaborarea cu Aliona Bereghici
Urmărește aici un interviu realizat de Moldova.org cu Aliona Bereghici în 2018.
Elena urmărea activitatea Alionei Bereghici de ceva timp și era încântată de lucrările sale. Așa că, atunci când a hotărât să facă această carte, și-a luat inima în dinți și a contactat-o. „Experiența pe care am avut-o cu ea a fost una de vis și îi voi fi mereu recunoscătoare pentru faptul că a acceptat să lucreze cu mine, pentru că a fost răbdătoare, știind că asta e prima mea carte pentru copii, pentru că mi-a dat sfaturi utile și, cel mai important, pentru că a întruchipat poemul meu într-un mod atât de frumos. Atunci când mi-a trimis pentru prima dată stereotipul Ellei, adică acel prim desen al personajului, mi-au dat ochii în lacrimi. Nu-mi venea a crede că visul meu începe să prindă forme. Am reușit să găsim limbă comună, indiferent de distanță și de diferența fusului orar”, povestește Elena.
Se obișnuise deja să se trezească în fiecare dimineață cu un mesaj sau o nouă ilustrație de la Aliona. „Găsisem un farmec în asta. Iar atunci când terminase de făcut toate desenele pentru carte, chiar i-am spus că îmi va fi dor de această rutină care se crease. Dar sunt sigură că nu e ultima noastră colaborare”, adaugă Elena.
Cursuri de scriere creativă la Universitatea din Toronto
În timp ce lucra asupra cărții, a simțit nevoia de a-și lărgi orizonturile și a decis să ia câteva cursuri de scriere creativă la Universitatea din Toronto. Acolo, spune Elena, i s-a deschis o lume absolut nouă.
Până acum a reușit să finalizeze 3 cursuri și urmează să mai facă încă 3, plus lucrarea de licență pentru a putea obține certificatul de Creative Writing (Scriere creativă). A rămas surprinsă când și-a cunoscut colegii din primul curs „Writing for Children” (Scrieri pentru copii). Erau oameni de toate vârstele și din toate domeniile: un funcționar de poliție, câțiva profesori ieșiți la pensie, o soră medicală, mama unui copil cu un sindrom foarte rar care își dorea să scrie o carte despre băiatul ei, lucrători bancari, o pictoră și mulți alții. A impresionat-o faptul că, indiferent de profesiile pe care le aveau, îi lega aceeași pasiune și dorință de a scrie pentru copii și a înțeles că niciodată nu e prea târziu să înveți.
Munca post-publicare e un alt capitol care necesită mult timp și dedicație, mai ales în cazul în care nu ești o persoană publică, îmi explică Elena. „Trebuie să ai curajul de a-ți promova cartea pe toate căile posibile. Eu am avut norocul de a primi un sprijin colosal din partea comunității în care trăiesc și a prietenilor. Cel mai mult m-au impresionat încurajările și susținerea din partea oamenilor absolut străini, care au avut încrederea și dorința de a cumpăra cartea mea. Unii din ei s-au întors pentru a lua și a doua, și a treia, și a patra carte, pentru a o face cadou celor dragi. Și asta pentru că le-a plăcut textul, ilustrațiile și morala cărții”, povestește ea.
Se bucură enorm să primească poze cu micii săi cititori și mesaje de la părinții care îi scriu cât de mult le-a plăcut cartea copiilor și că aceasta are un loc special pe rafturile lor.
Una dintre mămici i-a scris că deja știe poemul pe de rost pentru că fetița ei de 4 ani vrea să citească cartea în fiecare zi. „Toate acestea și multe alte comentarii primite de la părinți îmi confirmă că ceea ce am făcut nu este în zadar și că nu trebuie să mă opresc aici. Așa că îmi voi urma în continuare visele și voi lucra pentru realizarea lor, spre folosul tuturor copiilor”, mi-a zis Elena în încheierea discuției noastre.
Cartea poate fi comandată pe magazinul Alionei Bereghici pentru cei din Moldova, pe Amazon sau în magazinul Galerie Moldave pentru cei din Europa.
