Pavel Brăila s-a născut în 1971 la Chișinău. A studiat ingineria mecanică și limbi străine, după care a aplicat la Academia de Arte din Olanda și Academia de Film în Franța. Între timp, participa activ la expoziții și festivaluri internaționale. „Acolo găseai oameni care te înțelegeau, nu râdeau de ceea ce faci și eu știam că doar așa pot să cresc”, își amintește Brăila. Primul mare succes avea să-l obțină în 2002, când filmul său „Shoes for Europe” a fost selectat în cadrul expoziției de artă contemporană „Documenta 11”. Apoi au urmat mai multe expoziții personale în Berlin, Paris, Gent. La bienala „Manifesta 10” din 2014, Pavel vine cu o serie de lucrări și performance-uri desfășurate în spațiile publice din Sankt Petersburg: a mutat ora din oraș cu un ceas mai târziu, prin tragerea unui foc de armă în aer – asa cum era corect după timpul meridianelor; a topit 300 kg de zăpadă artificială de la olimpiada din Soci în fața Palatului de Iarnă; a adus cu trenul Chișinău – Sankt Petersburg vin, sarmale și plăcinte din Moldova și a făcut o masă mare chiar în gara Vitebsk, unde ajunge trenul.
Însă, cea mai memorabilă lucrare a lui Brăila a fost „The Golden Snow of the Sochi Olympics” – 100 de borcănașe umplute cu zăpada folosită la Olimpiada din Soci. „Această olimpiadă a costat 50 de miliarde de dolari, de 5 ori mai mult decât bugetul prevăzut. Banii pensionarilor, învățătorilor, medicilor, oamenilor din Rusia au fost luați și cheltuiți pentru organizarea celei mai scumpe olimpiade de până atunci. Toate astea s-au făcut ca Rusia să-și facă o imagine deosebită pe plan internațional, în timp ce era implicată în războiul din Ucraina… A fost un mesaj pe care am vrut să-l transmit oamenilor și m-am bucurat că mulți s-au apropiat și mi-au zis că au înțeles ce vreau să spun prin asta”, povestește Pavel. Un an mai târziu, realiza conceptul artistic al primului Pavilion al Moldovei la Expoziția Universală în Milano. Cu câteva luni în urmă, împreună cu mai mulți activiști moldoveni a venit cu un performance la Stadionul Republican Chișinău prin care a protestat împotriva vânzării teritoriului ambasadei SUA.
În prezent, Pavel lucrează la mai multe proiecte despre migrație, despre utopia pe care a trăit-o în perioada sovietică și realitățile de acum, precum și la documentarea cronicii orașului Chișinău, care nu se mai face deja din 1986. „Nicăieri în arhivă nu mai sunt înregistrate evenimentele, lucrurile care se petrec în Chișinău, casele care dispar și ce apare în locul lor”, completează artistul. El constată cu tristețe că majoritatea artiștilor s-au transformat în industrii creative pe care îi găsești mai mult la nunți.
Acesta este un fragment din articolul „Arta ca formă de protest. Cine susține artiștii contemporani?”
Abonează-te la newsletter-ul nostru lunar AICI și primește cele mai bune materiale. De asemenea, poți să ne dai follow pe Instagram sau Telegram.
