Inteligența artificială ne face curioși. Ea se combină armonios cu viețile noastre, ne ajută, dar și, de foarte multe ori, ne sperie, mai ales după ce privim vreun film despre invazia roboților care îi domină și supune pe oameni. Pentru a spulbera aceste frici sau poate pentru a înțelege mai bine unele lucruri, John Brockman, scriitor specializat în literatura științifică, a descusut teoriile prezentate de 25 de oameni de știință. Aceștia au vorbit despre felul în care funcționează inteligența artificială, pe ce piloni se ține și ce viitor ni se clădește.
 Acest articol face parte din rubrica „O carte pe săptămână”, realizată în colaborare cu Librăria Cărturești. Ne propunem să citim săptămânal câte o carte și să alegem special pentru tine un fragment din aceasta, să te inspirăm, informăm și să-ți facem poftă de lectură. Descoperim lumea cărților împreună!Cartea din această săptămână se numește „Minți posibile”, de John Brockman, editura Vellant. O găsești la Cărturești la prețul de 185 de lei. |
Aici îți propunem un fragment curios din această carte, unde vei mai putea citi și despre riscul ca inteligența artificială să ne ia locul de muncă și să promoveze apariția „meseriilor de rahat”. Despre ce este vorba, aflați în acest volum ușor de citit și foarte informativ.
„Ca om de știință, ce mă deranjează pe mine este posibilitatea de a pierde înțelegerea. Acum acumulăm date la o rată incredibilă. Doar în laboratorul meu, un experiment generează mai mult de un terabyte de date pe zi. Aceste date sunt transformate în mesaje, analizate și reduse până când ajungem la un rezultat interpretabil. Dar în toată această analiză de date, credem că știm ce se întâmplă. Știm ce fac programele, pentru că noi suntem cei care am proiectat algoritmi de la zero. Prin urmare, când computerele noastre generează un rezultat, simțim că îl înțelegem intelectual.
Noile programe de învățare automată sunt diferite. Recunoscând tiparele prin intermediul rețelelor neuronale profunde, generează concluzii și nu știm exact cum. Când descoperă relații, noi nu le înțelegem în același fel ca și cum am fi dedus acele relații noi înșine, utilizând un cadru teoretic subiacent. Pe măsură ce seturile de date devin mai mari, nu le vom putea analiza noi înșine, chiar și cu ajutorul computerelor; mai degrabă ne vom bizui în întregime pe computere să facă analiza pentru noi. Așadar, dacă cineva întreabă cum știm ceva, vom spune pur și simplu că mașina a analizat datele și a produs concluzia.
Într-o bună zi, un computer poate prezenta un rezultat cu totul nou – de exemplu, o teoremă matematică a cărei demonstrație sau chiar a cărei ipoteză nu poate fi înțeleasă de niciun om. Acesta este un mod filosofic diferit de modul în care am practicat știința până acum. Sau, cel puțin, de modul în care am crezut că am practicat-o. Unii ar putea argumenta că nu știm nici cum ajung creierele noastre la anumite concluzii și că aceste metode sunt o cale de a imita învățarea realizată de creierul uman. Cu toate acestea, mie mi se pare înspăimântătoare această posibilă pierdere a înțelegerii.
În ciuda avansurilor remarcabile din domeniul tehnicii de calcul, febra inteligenței artificiale generale – o mașină generală de inteligență care va gândi ca un om și, probabil, va dezvolta conștiință – mie îmi miroase a science-fiction, în mare parte pentru că nu înțelegem creierul la nivel de detaliu. Nu doar că nu înțelegem ce e conștiința, nu înțelegem nici măcar o problemă relativ simplă, de exemplu, cum reușim să ținem minte un număr de telefon. În această întrebare simplă, trebuie să luăm în considerare o mulțime de factori. Cum știm că este un număr? Cum îl asociem unei persoane, unui nume, unei fețe și altor caracteristici? Chiar și astfel de întrebări aparent triviale implică totul de la cogniția de nivel superior și memorie până la modul în care o celulă stochează informațiile și cum interacționează neuronii.
În plus, aceasta este doar o sarcină printre multe altele pe care creierul le face fără efort. În timp ce mașinile vor face, fără îndoială, lucruri din ce în ce mai minunate, este puțin probabil să înlocuiască gândirea, creativitatea și viziunea umană. Eric Schmidt, fostul președinte al companiei Google, a spus într-un interviu că până și simpla desemnare a unui robot să curețe masa, să spele vasele și să le așeze va fi o provocare uriașă. Calculele implicate de a programa toate mișcările pe care trebuie să le facă corpul pentru a arunca o minge cu precizie sau de a face slalom pe schiuri sunt vaste. Creierul poate face toate acestea, făcând în același timp și calcule matematice sau muzică și inventând jocuri de șah și Go, nu doar să le joace. Avem tendința să subestimăm complexitatea și creativitatea creierului uman și cât de uimitor de generalist este.”
