Interviu cu primul presedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur
Domnule presedinte, cu ocazia celor 10 ani de la primele alegeri generale si libere, in urma carora ati devenit presedintele Republicii Moldova, JURNAL de Chisinau ar vrea sa initieze o discutie sincera cu dvs. In ce masura sunteti pregatit sa intretineti un dialog sincer?
Mi se pare ca niciodata nu am avut rezerve fata de un dialog sincer cu presa.
In anii dvs. de presedintie, au existat evenimente sau fapte care au ramas necunoscute publicului?
Imi vine greu sa recapitulez acum, ad-hoc, toata aceasta perioada, dar probabil ca, pe parcursul anilor de presedintie si in virtutea situatiei reale de atunci, au avut loc si niste discutii pe care alegatorii nu le-au cunoscut, dar va asigur ca in nici un caz ele nu au fost in detrimentul patriei, al reformelor economice, democratice etc. Am trecut prin toate: si prin mitinguri, si prin huiduielile de sub fereastra casei unde locuiam. Au fost si acestea niste lectii. In acelasi timp, nu cred ca a existat ceva esential care sa nu fi fost facut public.
Ati avut discutii cu presedintele Iliescu, de exemplu in anul 1991, cand se vorbea despre eventualitatea Unirii cu Romania?
Contactele nemijlocite cu domnul presedinte Ion Iliescu au inceput in februarie 1992. Deci nu puteau fi in 1991.
Este adevarat ca exista un moment cand se putea produce Unirea?
Cuvantari de la diferite tribune, inclusiv si de la cea a Marii Adunari Nationale au fost multe. Mircea Druc, dupa cum bine tineti minte, a vorbit despre "sase judete si doua stane", subintelegandu-se ca trebuie sa incepem ceva, dar eu nu vreau sa spun ca nu s-a discutat la aceasta tema. Dar, sustinuti de multimea din Piata, am luat cea mai rationala decizie la moment. Trebuia sa-ti dai bine seama in ce situatie ne aflam, cu armate sovietice pe teritoriul nostru. Sunt convins ca atunci nu se putea infaptui Unirea, deoarece situatia nu era nici pe departe similara cu cea de la 1918. Discutiile incepute din februarie 1992 si pana in prezent, cu domnul presedinte Iliescu, sunt realiste si cele mai fratesti. Va asigur ca in aceste discutii exista o armonie in nazuinte si in ganduri.
Care a fost cea mai mare dezamagire a dvs. din anii presedintiei?
Cea mai mare dezamagire ramane si astazi – dispersarea fortelor sanatoase. Stimez pozitia si parerile fiecaruia si nu am nici un pic de rezerva fata de patriotismul tuturor formatiunilor, personalitatilor politice, dar disperarea cea mare a fost ca nu intotdeauna am fost inteles de unii patrioti. Ca sa fii in fruntea statului, este o misiune dificila si trebuie sa pornesti de la o situatie interna si externa reala.
Crearea ADR in cadrul Parlamentului trecut a fost o alta deziluzie, fiindca, avand posibilitatea sa pretind mai mult, am facut cedari ca sa-i unim pe toti. Si? Pana la urma, deputatii Frontului Popular Crestin-Democrat au dispersat fortele. Vedeti dvs., siretlicurile acestea cu ridicarea pragului electoral urmaresc acelasi scop – ca fortele de dreapta sa nu se mai impace si sa nu mai creeze noi blocuri electorale.
O alta dezamagire mare este esecul colaborarii mele cu Partidul Democrat-Agrar. Am crezut ca fac bine daca ma apropii de niste oameni simpli, care vin de la tara si care trebuie sa fie intelepti, rationali. Dar disensiunile dintre ei au dus la compromiterea reformei si la dezastrul ce a urmat.
Dar cine facea parte din aripa sanatoasa in PDAM?
Gheorghe Ciobanu, in semn de protest, a parasit Partidul Democrat-Agrar si a trecut la liberali, pentru ca nu exista intelegere. Valeriu Bulgari este o persoana lucida. De nu s-ar fi amestecat Sangheli… Ati fost cu noi in campania din 1996 si cunoasteti de unde vine dezastrul. Daca nu candida Sangheli la postul de presedinte, daca nu-si propunea candidatura Lucinschi, va asigur ca astazi nu erau comunistii la putere. Cu toate neajunsurile, cu toate dificultatile, cu toate greselile mele personale, pe care le-am recunoscut si pentru care m-am pocait in fata natiunii, nu avea sa se intample asa ceva.
V-ati pocait pentru "Casa noastra…"?
Da, am fost partas la cateva actiuni, inclusiv la organizarea faimosului Congres, inspirat de Druta.
Domnule presedinte, sa ne referim la un episod care, cred, v-a marcat viata – Slanic-Moldova. Credeti ca atunci, cand o discutie sincera, sufleteasca, a fost imprimata si data publicitatii cu scopuri oarecum personal-electorale, credeti asadar, ca in acel moment, Adrian Paunescu v-a tradat?
Imi vine greu sa vorbesc despre acest epizod, dar ar trebui sa concretizam ca imprimarea s-a facut cu asentimentul meu. Discutand ca intre trei frati – Grigore Vieru, Adrian Paunescu si eu -, am decis sa o imprimam cu ajutorul baiatului lui Adrian, pentru posteritate. Nu ma pot pronunta daca se poate vorbi de tradare, dar cert este faptul ca acest gest pentru mine ramane o enigma. Nici nu am fost intrebat. Pe de alta parte, dupa pierderea alegerilor, stiti care a fost reactia lui Adrian Paunescu – a compus o poezie in sustinerea mea, m-a invitat si la unele emisiuni. Dupa acest caz, insa, sunt foarte rezervat. Si e pacat, deoarece uneori trebuie sa spui ce ai pe suflet, pentru ca cel cu care vorbesti sa te inteleaga mai bine. Oricum, acel epizod mi-a jucat, intr-un fel, festa in prezidentialele din "96.
Ati oscilat de la un pol la altul – de la "Casa noastra…" pana la Slanic-Moldova, de la atitudinea dura fata de Rusia, in 1992, pana la cuvantarea istorica in Parlamentul Romaniei. Este vorba de caracterul dvs. sau de anumite lucruri obiective ce tin de politica externa?
Nu doresc nimanui sa treaca prin acele momente, prin care am trecut eu. Acum multi ne critica de faptul ca nu am adoptat modelul tarilor baltice. Insa ei nu tin cont de faptul ca tarile baltice, pana la pactul Ribbentrop-Molotov, au fost monarhii bine organizate. Tarile baltice, imediat ce au parasit URSS-ul, au fost imbratisate de vecinii scandinavi, de catre marea diaspora (lituanienii au o diaspora impresionanta in America). Noi am fost o bucata de pamant, rupta din Romania, fara experienta de guvernare. Va imaginati ca, fara experienta, nu poti face nimic. Politicieni adevarati au inceput sa se formeze dupa 1987, dupa Perestroika lui Gorbaciov. Desi sunt om politic din 1988, consider ca, pana la Perestroika, noi, desi avand carte, eram niste executori. Dupa proclamarea independentei, trebuia sa ai curaj sa interzici existenta armatei sovietice pe teritoriul tarii tale, sa gasesti 1800 de ofiteri moldoveni pentru a crea o armata nationala, o politie nationala. S-au intamplat de toate, dar Moldova a ramas aici. Au existat lozincile "Sa ne tinem de neamuri", dar si "Sa mergem in Europa". Nu Lucinschi, dar umila mea persoana a deschis fereastra spre Europa, semnand toate tratatele principale cu tarile europene, cu Uniunea Europeana, in 1994.
Da, unele formatiuni politice m-au invinuit ca, uite, asta s-a dus la Moscova. Cu cine ar fi trebuit, insa, sa duc tratative pentru a opri macelul de la Nistru? Nu cu rusii? Si insusi faptul ca Eltin a semnat cu Snegur unele acorduri dovedeste ca rusii au fost acei care s-au implicat aici. Deci un conducator, pe acele vremuri, era pus in situatii extrem de delicate.
Erati pregatit pentru o asemenea cariera? Ce simte un politician care se trezeste, brusc, pe umeri cu o asemenea responsabilitate?
Raspunsul se regaseste, partial, in ceea ce v-am vorbit pana acum. Repet, nu numai eu, dar si ceilalti colegi de-ai mei din conducere nu eram pe deplin pregatiti pentru a crea un stat, dar era o mare dorinta de a sustine nazuintele de libertate. Am pastrat R. Moldova in acelasi spatiu spiritual cu Romania, nu s-au facut declaratii de tipul "Uniunea Rusia-Belarus".
Faptul ca, in 1990, impreuna cu Boris Eltin am semnat acordul cu Rusia, a fost un lucru reusit. Fata de tratatul care exista acum, cel de atunci poate fi numit "tratatul demnitatii". Comparati-l cu documentul elaborat astazi.
Daca se va produce fuziunea partidelor de dreapta, cum vedeti urmatorii trei ani ai Republicii Moldova? Ce se va intampla?
N-as dori sa par pesimist, dar vreau sa va spun ca mentalitatea majoritatii mai ramane pro-comunista. Asta e. Pentru ca exista masuri populiste cum ar fi si cea cu privire la majorarea pensiei cu 36 la suta, iar pe omul simplu nu-l intereseaza de unde vor fi luati acesti bani.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, sper ca dreapta se va unifica. Si aici vreau sa fac un compliment JURNALULUI de Chisinau, care chiar de la infiintare si mai ales acum, dupa pierderea fulminanta a alegerilor din februarie de catre fortele democratice, a chemat tot timpul la aceasta fuziune,
Dupa fuzionare, trebuie sa mergem in teritoriu si sa cream structuri. In paralel, trebuie sa demascam toate promisiunile desarte ale comunistilor si sa prevenim intoarcerea la regimul totalitar. De asemenea, urmeaza sa lamurim oamenilor ca noua reforma administrativ-teritoriala este un pas in trecut, care afecteaza economia de piata. Astfel, pana la urma, s-ar putea sa ajungem chiar la alegeri parlamentare anticipate. Eu sper ca Dumnezeu este mare si ca idealurile noastre, de la inceputul anilor ’90, nu vor fi calcate in picioare. Trebuie sa revenim, altfel JURNAL de Chisinau, peste 2 ani, va aparea in limba rusa.
Interviu realizat de Val Butnaru // Jurnal de Chisinau
