Cele mai frumoase şi emoţionante sărbători pentru obştile monahale, dar şi pentru pelerinii care ajung la o mănăstire sau alta sunt hramurile. De trăiri de neuitat vor avea parte creştini ce vor merge să se roage la mănăstirile basarabene, care pe 28 august o vor prăznui pe Fecioara Maria. De luminata sărbătoare – Adormirea Maicii Domnului, stil vechi, mai multe mănăstiri dintre Prut şi Nistru îşi vor serba hramul.
Mulţi pelerini vor trece de Marele praznic pe la cea mai de seamă oază de spiritualitate a Basarabiei – Mănăstirea Căpriana. De la Chişinău până la sfântul locaş sunt peste 40 de kilometri.
Mănăstirea atrage prin faptul că e una din cele mai vechi în spaţiul dintre Prut şi Nistru, dar şi pentru că este un ansamblu arhitectonic deosebit. Anul 1420 este unul al primei atestări documentare, a doua datează cu 1429. Până la 1940 mănăstirea s-a bucurat de mai multe perioade de înflorire. Apoi, sovieticii i-au confiscat averea, iar 1962 au şi închis sfântul lăcaş. Aici a fost un spital pentru copii. Abia în 1989 a fost redeschisă mănăstirea. De atunci, mii de pelerini îi trec pragul.
Mănăstirea Hârbovăţ, o altă bătrână citadelă a Basarabiei, la fel îşi sărbătoreşte hramul de Adormirea Maicii Domnului. Sclipeşte precum un diamant şi ademeneşte uşor de la câţiva km. Până la acest sfânt locaş sunt aproape 65 de kilometri de la Chişinău şi peste 15 de la centrul raional Călăraşi.
Potrivit unor date, Mănăstirea Hârbovăţ este de la 1730, întemeietor – boierul Constantin Carpuz. Alţii consideră că lăcaşul este mai vechi, înfiinţat în veacul al XVII-lea de către câţiva călugări, veniţi de la mănăstirea Berşan (Podolia). Cică, numele de Hârbovăţ vine de la un călugăr bătrân şi gârbovit. Istoria spune că şi satul Hârbovăţ a fost întemeiat de călugări. Unele surse menţionează anul 1699, iar altele – 1730. Şi această mănăstire a fost închisă de sovietici la 1962.
Este impresionant să afli că de fiecare dată una dintre icoane a rezistat focurilor, fiind găsită intactă în cenuşă. E vorba de vestita Icoană Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, dăruită în 1790 de mama colonelului Nicolai Abdulaev. La luminosul chip al Preacuratei continuă să vină anual să se închine şi să se roage mii de creştini, care au aflat că pot găsi vindecare trupească şi spirituală.
Una din cele mai frumoase mănăstiri basarabene – Călărăşeuca – se pregăteşte de marele praznic „Adormirea Maicii Domnului”. Până la sfântul locaş din raionul Ocniţa sunt peste 200 de kilometri. Mănăstirea de aici, străjuită de stânci şi bătrânul Nistru, ea îşi începe istoria de prin 1648. Atunci a şi fost ridicată o biserică de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Acum 230 de ani, boierul Marco Donici de la Movilău o reconstruieşte, folosind piatră.
Mai târziu, la 1853, generalul Nicolae Cerchez, susţinut de principesa Elena Cantacuzino, construieşte din lemn biserica „Sfântul Ierarh Mitrofan de Voronej”. La 1911, în locul acesteia e zidită una de piatră, mult mai mare.
Unii vin pentru că sunt impresionaţi de arhitectura mănăstirii, alţii – pentru a se închina şi ruga la părticele de moaşte, icoanele făcătoare de minuni sau izvoare cu apă tămăduitoare.
De Adormirea Maicii Domnului (28 august, stil vechi) îşi vor mai prăznui hramul mănăstirile: Ţigăneşti, Cosăuţi, Coada Iazului, Ţâpova şi Cociulia.
