Connect with us
"
"

Cetățenie română

Frica românilor din Ucraina. Fără drept la cetățenia română, încalcă legea

Publicat

pe

Chiar dacă în documentele lor scrie că sunt cetățeni ai Ucrainei, o bună parte dintre locuitorii regiunii Cernăuți din Ucraina simt românește. Ei nu prea vorbesc despre cetățenia românească, dar o redobândesc pe furiș, or, conform Constituției Ucrainei, ei nu au dreptul la cetățenie dublă. E un risc pe care, spune ei, și-l asumă.

Cristina și soțul ei s-au născut într-un sat la o distanță de aproape 30 km de orașul Cernăuți. Părinții și copiii cuplului s-au considerat români din totdeauna. Respectiv, și-au redobândit cetățenia românească. Mai mult, datorită acesteia, cuplul lucrează periodic în Europa pentru a-și întreține familia.

Conform Art. 4 din Constituția Ucrainei, persoana are dreptul doar la o singură cetățenie. Motivele pentru dobândirea și încetarea cetățeniei Ucrainei sunt determinate de Legea Ucrainei „Cu privire la cetățenie”.

Cristina spune că unul dintre copiii ei a studiat filologia română la Universitatea Națională „Iurii Fedkovici” din Cernăuți, motiv pentru care deseori era invitat la diferite întâlniri dintre oficiali ucraineni și români pentru a asigura traducerea. Odată, i s-a întâmplat să ofere un interviu despre cetățenia română la un post de televiziune. După acel interviu, a fost chemat la procuratură pentru a da explicații. Nici astăzi familia nu a înțeles exact pentru ce a fost chemat, dar au înțeles un lucru important: să nu mai vorbească despre cetățenia română, mai cu seamă despre faptul că o dețin, pentru a evita problemele cu autoritățile ucrainene.

„Ne simțim presați. Ei dacă vor afla, o să avem probleme mari. Nu vorbim despre asta”, povestește cu teamă Cristina. Femeia merge periodic în Italia și casa o lasă în grija soțului. Când Cristina revine, soțul ei pleacă în Germania la muncă. În rare cazuri, se întâmplă ca cei doi să rămână ambii acasă pentru mai mult timp. Munca peste hotare le asigură un salariu bun pe care ei nu l-au avut acasă, chiar dacă jobul lor de acasă era mult mai plătit decât al altor locuitori ai Ucrainei.

Niciodată nu s-au gândit să se mute în România, în Moldova sau în altă parte. Le pare firesc să rămână acasă, în locul unde s-au născut. „Aici trăim și totul de aici este al nostru. Noi ne-am născut români”, spune femeia. Ne tot roagă să nu-i menționăm numele și localitatea. Înțelegem, însă, că frica ei de autoritățile ucrainene nu este unică.

Enlarge

ferestre
Fotografie simbol

ANJA SCHÄFER

Era gata să refuze cetățenia ucraineană

L-am întâlnit pe Iurie în magazinul pe care-l deschisese cu câteva săptămâni în urmă. Și-a deschis afacerea ca să facă un ban acasă, să nu fie nevoit și el să plece peste hotarele Ucrainei. „Aici așa este. Dacă familia nu are pe cineva departe, peste hotare, înseamnă că familia este săracă. Eu de asta m-am temut și mă tem în continuare. Ce fac eu dacă mama se va întoarce pentru totdeauna acasă? Cum o să trăiască familia mea? Din toate puterile mele, m-am străduit să deschid acest magazin ca să avem un bănuț. Munca de aici nu te scapă”, povestește bărbatul despre familia lui și despre mama acestuia care e plecată în Italia de când fiul ei era în clasa a IX-a.

Tânărul a calculat de câți bani are nevoie ca familia acestuia să trăiască decent. „Fără nunți și alte evenimente, doar pentru alimentație, medicamente, puțină îmbrăcăminte și benzină, avem nevoie de 600 de euro pe lună”, menționează Iurie, care înainte de a-și deschide afacerea, a fost profesor de informatică.

Cât a durat discuția noastră, fiind întrebat cine este, bărbatul și-a schimbat de câteva ori răspunsul. „Sunt ucrainean pentru că sunt născut aici și am trăit aici. Pentru că atunci când au venit rușii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, străbunicul meu român a fugit în România și a părăsit-o pe străbunica mea care era îngreunată”. Iurie a menționat că străbunicul lui care era și ofițer, s-a recăsătorit în România și a murit cu istoria lui acolo, iar acasă a rămas străbunica și a continuat viața. Totuși, când am adus vorba despre părinți și cultură, Iurie a schimbat macazul. „Noi suntem mai degrabă cu Moldova, cu muzica moldovenească, cu folclorul. Noi cu toți moldovenii aceștia suntem legați, da? Toți moldovenii din regiune ascultă cântece moldovenești”, spune Iurie, menționând că bătrânii știu a vorbi „moldovenește”, iar în ucraineană deloc. „Se poate de spus că la vorbă și-n suflet sunt moldoveni, dar în documente sunt ucraineni”, a adăugat tânărul afacerist.

În viziunea celor cu care am discutat, vinovați de sărăcie se fac politicienii ucraineni. „De ce să-mi placă ucrainenii? Ei ne-au făcut păduchioși. Pe toți, nu doar pe moldoveni. Se gândesc ei la poporul lor? Se gândesc doar la buzunarele lor. Unii le-au umplut și trăiesc undeva în Ibiza pe malul mării”, afirmă Iurie, menționând că scăparea din sărăcie ar fi cetățenia română și lucrul în Europa.

Enlarge

casa-sat
Fotografie simbol
Casă de la marginea satului Carapciu, Ucraina

ANJA SCHÄFER

„Eu am cetățenie română și documente. Când am redobândit-o, m-am gândit să renunț la cea ucraineană. Nu mă durea asta. Ce mi-a dat statul acesta și pentru ce să-l susțin?”, se întreabă bărbatul, care, totuși, le-am păstrat pe ambele. Altfel, și-ar fi pierdut valoarea studiilor și gradul militar.

„Pur și simplu, când vezi că unul are de toate și tu nu ai nimic, te simți un căcat de câine. Eu nu mă pot uita în ochii celui care nu are nimic, iar familia mea olecuță are. Mă doare inima să mă uit în ochii celui care se uită la mine cu zaviste (n. red: invidie). De asta lumea noastră e rece.”

Deocamdată, Iurie nu se gândește să plece peste hotare, pentru că are magazinul. Important pentru el este ca această afacere să nu-i aducă pierderi și speră că într-o zi, mama lui se va întoarce pentru totdeauna acasă și el să aibă grijă, la rândul lui, de ea.

Potrivit ultimului recensământ al Ucrainei din 2001, românii reprezintă al treilea grup etnic din Ucraina cu o pondere de 0,8 % din populație. Procentul îi cuprinde și pe cei care s-au declarat moldoveni.

*Numele eroilor au fost modificate pentru a-i proteja.

Lifestyle

Pandemia ne-a mutat la sat

Publicat

pe

PE SCURT

Chiar și pâna la pandemia de coronavirus mulți dintre locuitorii marilor orașe din întreaga lume se gândeau că o viață în sat ar fi mult mai atrăgătoare pentru ei. Se pare că pandemia e fost exact impulsul de care mulți aveau nevoie pentru a înțelege că viața în sat poate avea farmecul ei, mai ales atunci când plăcerile orașului cum ar fi teatrele, cinematografele, concertele sunt interzise.

Atât în Republica Moldova, cât și-n alte țări, agențiile imobiliare au înregistrat un interes sporit față de casele la sol, în sate, dar și creșterea prețurilor acestora.

Astfel, pandemia de coronavirus a modificat relația noastră cu propriul spațiu de locuit.

PE LUNG

Diminețile Rodicăi Chitic arată diferit acum. Deschide ușa și lasă să intre în casă ciripitul păsărilor și mirosul de primăvară. Privește în jur și se simte împlinită: în fața ei se întinde o frumusețe nemaipomenită. Pisica se apropie și se gudură drăgăstos la picioarele femeii. Rodica se grăbește să hrănească animalele trezite odată cu răsăritul. Apoi coboară în grădină, verifică căpșunile și se uită la ceapă. Este recunoscătoare.

Până în 2017, femeia a locuit în apartament în orășelul Drochia, acolo unde timp de 35 de ani a crescut și educat două fete, unde a fost profesoară de limba engleză și directoare a Liceului Teoretic „Bogdan Petriceicu Haşdeu”. Acolo a legat prietenii, și-a făcut fini și cumetri.

Dar într-o zi de vară femeia a fost întrebată la un moment dat de ginerele ei, încântat de locurile frumoase din Văratic: Voi ați vrea să trăiți la țară? Tu ai vrea să revii în satul tău? Să te gândești la propunerea noastră!

Enlarge

foto-FAMILIA
Sursa: Facebook/Casa Varatic

Ideea a încolțit cu trei ani în urmă, în 2017, când Rodica și întreaga ei familie au mers la Văratic, la dorința fiicei Laura să o viziteze pe bunica ei și să petreacă timp împreună, toate cele patru generații. Laura planifica să stea o singură zi în sat, pentru că era conștientă de condiții: toaletă afară, fără apă caldă la robinet, fără aparat de cafea și televizor cu ecran plat. Însă o zi s-a transformat în trei. Copiilor le-a plăcut libertatea de a zburda dis-de-dimineață desculț pe malul Ciuhurului, calul, gâștele, pisica, puii, păscutul vacilor. Tot atunci, ginerele Rodicăi, soțul Laurei, încântat de locurile frumoase din Văratic, a întrebat-o: „voi ați vrea să trăiți la țară? Tu ai vrea să revii în satul tău? Să te gândești la propunerea noastră!”

Atunci a încolțit ideea. Fiica Rodicăi, Laura, și soțul ei s-au gândit că bucuria unei vacanțe la țară, pe malul apei, ar trebui împărtășită și cu alte familii. Așa au motivat și părinții să se mute la țară și așa au construit de la zero două case de vacanță (Casa Văratic), duș și apă caldă, toaletă în casa, mașină de spălat vasele, aparat de cafea, dormitor cu pat mare și un teren de joacă în fața casei.

„Bine, ne ducem la țară și ce facem noi acolo? Noi de treizeci și ceva de ani nu mai știm cum se ține un pui, o găină, o rață, o gâscă, un iepure, cum se prășește?!” îi spune soțul Rodicăi. Dar bucuria de a-i vedea pe nepoți jucându-se pe iarbă cu animalele ori pe malul râului, așa cum a copilărit Laura, i-a motivat încă mai mult pe soții Chitic să renunțe la viața de apartament și să se mute la țară, acolo unde acum „dau un sens vieții”.

Enlarge

IMG-1aab78df0a96b9857de8d33edfcf15a4-V
Foto: Rodica Chitic, Casa din Văratic înainte să fie renovată, 2017

Casa a fost construită în anii ‘50 ai secolului trecut de medicul șef al satului – Piotr Procopovici – din lampaci (cărămizi de lut) cu poduri înalte de trei metri, cu sobă și verandă. Au reparat acoperișul, au schimbat câteva geamuri cu altele din lemn, au făcut o construcție adiacentă pentru duș și toaletă ca să aibă condiții în casă, au pus podele noi din scândură, au curățit soba și au zugrăvit pereții interiori. „Meșterii ne-au îndeplinit poftele de o casă bătrânească, însă cu condiții moderne”, spune Laura în grupul Mă mut la țară – Moldova.

Cât despre pandemia de coronavirus care ne-a închis în case, Rodica Chitic spune că aceasta ne-a trezit la realitate și pe unii i-a pus pe gânduri, să ne întrebăm „dacă este bine să ne blocăm în cutiile acestea betonare, care creează un mare disconfort”.

Enlarge

2020
Casa în care locuiesc soții Chitic, 2020

Mă mut la țară

Comunitatea de pe facebook Mă mut la țară – Moldova, a fost creată recent de Nata Albot, „încurajând în conaționalii noștri dragostea de viață la țară. Satele noastre merită o a doua șansă. Ele au nevoie de entuziaști, cu vise mari și niște rezerve financiare pe care să vrea să le investească pentru a renaște viața de la țară”.

În această comunitate am găsit-o pe Laura, împărtășind din dragostea ei față de casele la țară. „Eu cu soțul ne gândim la bătrânețe sa ne mutam la Văratic”, scrie ea într-un comentariu pe Facebook.

Pandemia de coronavirus a determinat oamenii să fie mai interesați de casele la sol, în sat. Dacă înainte de pandemiei tendința era mutarea din blocuri vechi în cele noi, acum toți se orientează spre casele la sol, explică Iulia Herța, directoarea departamentului de marketing și relații cu publicul a agenției imobiliare Proimobil. De asemenea, clienții preferă apartamentele lângă parcuri sau să aibă terase.

Agenția imobiliară a sesizat un interes sporit față de suburbiile Chișinăului: Tohatin, Durlești, Pădurea Domnească, Dumbrava. „Interesul este mult mai mare. Toată lumea a început să lucreze remote. Și ei nu mai au atât de mare nevoie să se deplaseze undeva în oraș și preferă să aibă o casă cu o curte unde să poată ieși să se plimbe”, explică Iulia.

Dacă este cerere și prețul crește. Iulia spune că o casă în suburbie costă de la 40 de mii de euro în sus, cu condiții decente de trai. Cam atât costă și un apartament cu două camere în Chișinău. Dar prețurile au crescut pentru casele la sol, situate în suburbia Chișinăului. „Acum este mai simplu să vinzi o casă decât un penthouse”, spune Iulia. „Se întâmplă ca la o casă să fie câte 2-3 clienți și unul dintre ei să propună mai mult. Oamenii caută case alături de natură unde să poată ieși să se plimbe sau să aibă o curte mai mare”, concluzionează Iulia Herța de la Proimobil.

„De două luni huzurim”

Actrița Olesea Sveclă împreună cu soțul ei, Anatol Durbală, s-au mutat pe 22 martie din Chișinău la Șoldănești, acolo unde părinții Olesei au casă la sol. După două săptămâni de autoizolare în apartament în care cei doi copii mici erau foarte greu de stăpânit, familia a ales curtea de la Șoldănești.

„Am noroc că mama gătește. Noi mai mult avem grijă de copii. Eu hrănesc copiii, pe urmă Anatol are ore cu Casandra, învață poezii sau ghicitori, ca să nu stea pe afară prin glod și prin țărână. Seara ne ducem și alergăm pe stadion cu toții. Cumva, noi ne-am luat un respiro, de care noi aveam nevoie demult de el, dar aici cumva ne simțim bine, mai ales că sunt și mama, și tata și sunt foarte happy că sunt cu nepoții și ei cresc aici în libertate, la aer curat”, explică Olesea. „De două luni huzurim, cum se mai spune”, glumește ea.

Olesea presupune că după încetarea restricțiilor, ar putea fi organizate câteva spectacole, însă faptul că ele adună foarte multă lume și ar exista un risc sporit de infecție, teatrele ar putea rămâne închisă până la toamnă. În așa caz, dacă familia nu va putea merge la mare, vor sta în continuare la Șoldănești. „Practic, ne-am adus aici toată casa”, spune actrița.

Această perioadă a determinat-o pe Olesea să se gândească că dacă ar putea schimba locuința de la Chișinău, ea ar opta pentru o casă mai mare și o curte. „În caz de o pandemie, este sănătos din punct de vedere psihologic și fizic la casă pe pământ decât în apartament”.

Și-n alte țări există cerere pentru case la sol, în sate

El Pais scrie că spaniolii au început să se mute din centrele urbane în sate. „80% din cererile pe care le primim sunt de la clienți care doresc să părăsească orașele în care operează, Madrid, Barcelona și Malaga”, spune Enric Jiménez, fondator și CEO al companiei imobiliare SomRIE din Spania. Tot el spune că clienții vor să se mute și-n suburbiile orașelor, nu doar într-un sat îndepărtat și a sesizat că în timpul carantinei, cererea pentru casele conectate la internet a crescut. Asta se datorează în mare parte și joburilor care pot fi făcute la distanță, având doar acces la internet.

În Marea Britanie se vorbește deja de „renaștere rurală”. Potrivit unui sondaj făcut de o companie de imobiliare din Marea Britanie, Savills, aproximativ 49% dintre cei chestionați au spus că vor fi mai înclinați să lucreze de acasă chiar și după ridicarea restricțiilor.

„Este clar că actuala criză i-a determinat pe oameni să se gândească mai mult la spațiul în care locuiesc, la lucrurile pe care le prețuiesc cel mai mult într-o casă și, în unele cazuri, unde vor să locuiască”, a declarat Lucian Cook, reprezentantul companiei Savills.

De asemenea, sondajul a descoperit că 71% dintre clienții care au până la 40 de ani este important să aibă o grădină sau un spațiu în aer liber. Aproape patru din 10 (39%) oameni au declarat că acum li se mare mai atrăgătoare o casă la sol, în sat.

Citește mai departe

Social

29 mai 2020. COVID-19, PE SCURT: 55% din pacienți au fost tratați

Publicat

pe

De către

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în Moldova.

Îți prezentăm știrile succint și compact, astfel încât să fii corect informat, dar și liniștit.

55 la sută din persoanele cu COVID-19 au fost vindecate

Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a anunțat că din cele 7 725 de persoane infectate cu COVID-19 4278 (sau 55 la sută) au fost vindecate. La ora actuală, sunt active 3 165 de cazuri, iar 245 de pacienți sunt în stare gravă, 17 pacienți sunt conectați la aparate de respirație asistată, 603 – stare de gravitate medie.

În instituțiile spitalicești sunt internați 51 copii infectați cu noul coronavirus. În tratament activ la domiciliu se află în continuare 431 pacienți cu forme ușoare de COVID–19. 758 persoane au finalizat cu vindecare tratamentul la domiciliu.

Totodată, până acum au fost înregistrate 282 cazuri de deces.

Până la ziua de azi, au fost confirmate 1564 cazuri de infectare în rândul angajaţilor sistemului de sănătate, printre care: medici-369, farmaciști-20, asistenţi medicali-608, felceri-83, personal auxiliar-484 persoane.

La frontiera moldo-ucraineană își reiau activitatea șase puncte de trecere

Poliția de Frontieră anunță că activitatea a șase puncte de trecere a frontierei moldo-ucrainene se restabilește, cu menținerea restricțiilor de rigoare în scopul prevenirii răspândirii epidemiei de COVID-19. Ete vorba despre:

PTF comun Palanca-Maiaki-Udobnoe (rutier/internațional);
PTF Ocnița – Sokireanî (rutier/internațional);
PTF Larga – Kelmențî (rutier/internațional);
PTF Larga – Kelmențî (fero/internațional);
PTF Criva – Mamaliga (fero/internațional);
PTF Basarabeasca – Serpniovo (fero/internațional).

Începând de astăzi, 29 mai, ora 08:00, prin punctele de trecere a frontierei menționate este reluat traficul atât pentru călători, cât și pentru transportatorii de mărfuri, însă cu respectarea restricțiile existente.Totodată, în punctele de trecere deschise traficului autoritățile ucrainene vor autoriza traversarea frontierei de stat și în regim pietonal.

Citește mai departe

Sănătate

Cine ajunge la persoanele cu dizabilități unde nici urmă de transport public nu este? Fotoreportaj din culisele Echipei Mobile din Taraclia

Publicat

pe

De către

Își pune materialele în geantă. Cubușoare, figurine, o sticlă cu bule de săpun. Astăzi va face exerciții cu Arteom, care o așteaptă de două săptămâni. De la ultima vizită, s-a tuns și a învățat să-și spună numele mai bine și nici nu bănuiește ce bucuroasă va fi Tatiana să-l audă.

Tatiana este una dintre puținii logopezi din Taraclia. Femeia cutreieră o dată la două zile satele din tot raionul împreună cu Serviciul „Echipei Mobile” a Direcției de Asistență Socială.

Mai are un loc de muncă, dar nu se plânge. Astăzi va purta geanta roșie a Echipei Mobile. E concentrată, își aranjează meticulos lucrurile în geantă. Lucrează cu copii și adulți cu dizabilități psiho-sociale, retard mintal sau fizic, copii cu Sindromul Down.

„Noi nu alegem, îi luăm pe toți cei care au nevoie de ajutorul nostru”, spune Maria, șefa Echipei Mobile, în timp ce-și aranjează fișele de monitorizare în geantă. De trei ori pe săptămână, îi vizitează acasă pe cei 24 de copii și adulți cu dizabilități grave pe care îi au la evidență, împreună cu logopedul, kinetoterapeutul și psihologul Echipei.

Sunt copii de la 2 ani până la vârstnici de 70 care au nevoie de ajutorul lor. De multe ori, transportul circulă rar sau chiar deloc între localități, așa că Echipa Mobilă este așteptată cu sufletul la gură. Copiii au parte de exerciții mascate în jocuri colorate. Cei mari au mare nevoie de exerciții, în special fizice, pentru a-și dezvolta mușchii, să fie cât mai puțin dependenți de cei care îi au în grijă.

„E foarte plăcut să știi că te așteaptă. Nouă ne face o plăcere enormă și ei se simt bine că nu sunt uitați. Pentru mulți, contează simplul fapt că cineva vine la ei. Este un ajutor – atenția, faptul că statul nu i-a uitat. Au parte de servicii gratis, iar acasă vin specialiștii – deja li se bucură inima”, împărtășește Maria înainte de a porni la drum.

„Luăm măști, mingi, pelinci, dacă trebuie de așternut și ceva din medicamente de primă necesitate”, face inventarul Nadejda, care este kinetoterapeuta Echipei Mobile.

Ar fi nevoie și de o masă de masaj pliabilă. Achiziția, totuși, urmează să vină datorită unui grant european destinat dezvoltării serviciilor sociale.

Au în față un drum de 10 km până în satul Aluatu, prima oprire. Drumul e scurt și plăcut. Privirea le fuge în zare. În ziua de 27 februarie, când le-am întâlnit, au putut pleca imediat. Până nu demult, Echipa Mobilă nu aveau transport la dispoziție, așa că erau nevoite să aștepte ca mașina Direcției de Asistență Socială să fie liberă. Uneori asta însemna coordonare de o precizie uimitoare, alteori – amânarea vizitelor.

De curând, Echipa Mobilă din Taraclia are propria mașină, așa că își pot vizita beneficiarii mai des.

Investiția a fost posibilă datorită unui unui grant european de 37 000 de euro, cofinanțat de Fundația Soros-Moldova și dezvoltat cu sprijinul Asociației Keystone Moldova și altor parteneri.

Tot cu banii din acest grant, Echipa Mobilă a reușit să o angajeze pe Tatiana în calitate de logoped. De 10 luni, echipa este completă.

Prima oprire – satul Aluatu. Gazdele le așteaptă cu poarta descuiată.

„Salut, micuțule!”

Arteom iese fără sfială din cameră, alături de mama lui.

Le întâmpină pe Nadejda și Tatiana, care au și scos pe neobservate mingile și cutiile cu materiale. Exercițiile au început.

Primul exercițiu îl captează. Atingerea mingii senzoriale îl face să uite că s-a umplut camera de oameni.

Ne aruncă zâmbete, e bucuros să vadă lume în casă. Sora lui mai mare e la școală, dar trebuie să vină din clipă în clipă. În prima parte a zilei, Arteom merge la grădiniță.

O perioadă îndelungată, grădinița din sat avea o singură grupă pentru toți copiii. Cu vârstele amestecate, fiecare copil se integrează cum poate.

„La matineul de Anul Nou, toți copii dansau, dar el stătea într-o parte, nici măcar nu l-au implicat”, povestește Maria, șefa Echipei Mobile. Aceasta are planuri să instruiască educatorii de la grădinița din Aluatu cum să lucreze cu copiii cu sindromul Down.

„Uite ce am! Vom face baloane de spumă! Hai suflă!”, îl îndeamnă Tatiana. E timpul pentru exercițiul care-i dezvoltă capacitățile respiratorii.

Urmează exercițiul în care plimbă un ineluș pe degetele lui.

„Hai să ne așezăm pe scaun. Mai întâi, hai să arătăm degetele.”

Arteom se întoarce și zâmbește tuturor. Tatiana nu-i dă răgaz, însă. Inelul se plimbă repede de pe un deget pe altul. „Facem masaj la degetul cel mare. Unde e degetul mare? Aici!”

Fiecare exercițiu durează câte 2-3 minute.

Tatiana trece repede, pe neobservate, de la un exercițiu la altul. Nu lasă timp de împotrivire, iar jocul continuă. O sesiune nu ține mai mult de 20-25 de minute. Altfel, Arteom obosește.

„Ar fi bine de lucrat cu el nu de trei ori pe lună, cum venim noi, dar minim de trei ori pe săptămână”, spune Tatiana. „Dar mama e foarte bravo, activă și se ocupă cu el.”

Arteom se descurcă bine cu sarcina de a construi o căsuță din cuburi colorate. Îl atrag culorile și le recunoaște. „Îi plac aceste activități. Vedem și rezultat – deja a început să articuleze mai multe sunete”, spune șefa Echipei care monitorizează evoluția de câteva luni.

La grădiniță, mama i-a dus jucării și cărți doar pentru el, dar educatoarea i-a spus că Arteom vrea, totuși, să facă ceea ce fac alți copii.

Mama ne mai spune că Arteom a învățat să-și spună numele. Când vede fotografia înrămată de pe perete în care este și el, strigă „Tioca, Tioca!”.

Pe lângă Arteom, Echipa Mobilă din Taraclia are în grijă mai mult de 50 de persoane timp de un an. Dacă după jumătate de an, sunt vești îmbucurătoare despre evoluția vreunuia dintre ei, Echipa ia în gestiune un alt caz. Și totul pornește de la capăt.

La Arteom au revenit după un an. Acum, acesta are mare nevoie de exerciții de vorbire. Grădinița nu are logoped și nici în sat nu se găsește unul.

Tatiana urmărește împreună cu Arteom un cântec în care trebuie să repete sunetele animalelor. Deocamdată, îi reușește să imite doar vaca. Dar piesa va mai răsuna de multe ori în această casă. Mama lui Arteom va lucra cu el zi de zi.

Când Nadejda a scos mingea din geantă, înainte de rămas bun, lui Arteom i-au lucit ochii de fericire. E preferata lui. A aruncat-o spre Nadejda, apoi a țintit spre toți din camera. Aștepta reacția de pe fețele noastre. Îi vom aprecia oare șuturile? Primea și dădea pase, iar una a ajuns până în lustră. „Tiomca, nu te alinta”, l-a mustrat ușor mama. „Deja a început fotbalul. Credeam că-l vom speria cu atâția oameni în casă, dar lui i-a plăcut”.

Peste două săptămâni vor fi înapoi în Aluatu, dar până atunci, astăzi mai sunt așteptate într-un sat de la marginea raionului Taraclia. Nici un microbuz nu s-a ivit pe drum până în satul Mirnoe.

Au găsit-o pe Daria pedalând pe o bicicletă de fitness. Picioarele îi erau prinse de pedale cu legăuri de ciorapi și cârpe, curelușele au cedat de ceva timp. Se aude respirația Dariei, depune efort. E bucuroasă să le revadă pe fetele din Echipa Mobilă. „La voi cum merg treburile?” întreabă Daria. „La noi totul e bine”, răspunde Nadejda cu o voce caldă de parcă își revede o nepoată sau verișoară mai mică. Aparatul are nevoie de reparație. Pedalele se învârt, dar s-a defectat funcția de calculare a distanței. „Ai obosit?” „Un pic doar”, răspunde Daria, dar respiră apăsat. Cu ajutorul mamei, coboară de pe scaunul bicicletei pliabile și urcă în scaunul cu rotile.

De două luni, Daria face exerciții cu Nadejda și Tatiana de la Echipa Mobilă din Taraclia. La următoarea vizită va veni și psihologul serviciului. Au început o lucrare din ghips cu un buchet de flori în vază și urmează să le coloreze împreună. Cutia cu florile de ghips stă pe masă în așteptare. Acum, însă primele sarcini au început. „Înclinăm capul într-o parte. Acum în cealaltă”, o instruiește Nadejda. Daria o urmează.

De un an, Daria are un scaun de rotile nou. I l-au adus fetele din Echipa Mobilă. Pentru primul căruț, mama Dariei își amintește că a plecat tocmai la Chișinău. „Era second-hand și greu. L-am avut timp de 21 de ani. Dar Daria a crescut din el. Cotierele o deranjau, așa că le-am scos. Dar au rămas atârnate niște resorturi. S-a zgâriat într-o parte, s-a lovit în altă parte. Doamne, era plină de vânătăi!”.

Acum, Daria are grijă de sine. Se poate scula din căruț, se îmbracă singură, se așează la loc. „O implic și la făcut salată. O las pe Dașa să taie legumele”, adaugă mama. Totuși, are nevoie să se sprijine când se scoală din scaun. Paralizia cerebrală încă îi ține mușchii încleștați.

„Eu i-am făcut masaj, dar în limita posibilităților. Sunt singură. Să ridici șase copii – e greu”, spune mama Dariei, care acum îngrijește și de mama ei bolnavă. Din decembrie anul trecut, Echipa Mobilă din Taraclia a început să-i facă vizite Dariei. Nadejda, spre exemplu, face exerciții cu mingea ca să-i întărească mușchii, să dezvolte încheieturile și motoricitatea.

Daria execută toate exercițiile foarte concentrată. Își ia în serios recuperarea. Numără pașii împreună cu kinetoterapeuta. „1,2,3,4” și tot așa până la 10. Urmărește mingea și mișcările Nadejdei. Când îi reușește să ducă la sfârșit sarcina – zâmbește.

„E foarte fericită. Este un stimul pentru ea”, observă mama despre vizita acasă a Echipei Mobile.

„Relaxează mâna”, o ghidează Nadejda cu o voce blândă, „până la capăt întinde-o. Bravo! Hai acum cu cealaltă mână!” Mâna stângă este mai mobilă decât cea dreaptă. La fel și piciorul. E nevoie de practică permanentă.

Daria e pasionată să învețe. Se vede și în dorința ei de a îndeplini exercițiile kinetoterapeutei bine și meticulos. Nu a mers la școală, dar a avut ocazia să facă lecții acasă cu o profesoară. Învăța matematica, limba rusă, practica cititul. Însă, doar pentru 4 ani. Acum are 21.

La întrebarea dacă ar vrea să continue să învețe, răspunde categoric. „Cine nu și-ar dori să fie educat?”. „Unii nu vor să învețe”, intervine Nadejda, „au posibilitatea, dar…”. Răspundul Dariei ne lovește ca o palmă: „Ei nu înțeleg ce posibilități au”.

Nadejda încheie setul ei de exerciții cu Daria. „Îți las lista de exerciții, iar tu le vei face în fiecare zi, bine? Iar când vom veni, le vom face împreună. Bine, Dașa?”. Daria îi mulțumește. E modestă și bună. Promite că va lucra de una singură în lipsa Nadejdei.

„Trebuie să-i spun mamei să-mi cumpere așa mingi”, adaugă Daria.

Astăzi Echipa Mobilă a vizitat-o doar pe Daria și Arteom, dar sunt zile când lucrează și cu cinci familii într-o zi, povestește Maria, șefa Echipei, care a urmărit toată sesiunea de terapie. „Când treci prin cinci familii, treci prin tine toate problemele lor. Când ajungeam la a patra familie, suntem epuizate moral și fizic. Toți cer ajutor.”

„În schimb, avem o muncă nobilă. Atunci când vedem rezultat bun, când vedem fețele cu care ne întâmpină, desigur că este foarte plăcut. Ne acoperă toată oboseala noastră”, constată cu optimism Maria.

Daria le petrece pe Maria, Tatiana și Nadejda, care își iau rămas bun: „Mult succes vouă! Sănătate și fericire! … Să fiți fericite!”

În ultimele două luni, cât a durat starea de urgență din cauza epidemiei de coronavirus, Maria, Tatiana și Nadejda și-au văzut beneficiarii doar pe ecranul telefonului. Baricadate în biroul lor îngust, terapeutele au făcut exercițiile împreună cu Daria și au fredonat cântecelul lui Arteom, dar, de data asta, doar în fața camerei frontale. Depărtarea le pune răbdarea la încercare. Ar vrea să poată întinde o mână să ghideze mișcările celor dincolo de ecran. Dar înțeleg că abia acum se călește în cei de acasă adevărata voință să se facă bine cu propriile puteri.

Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Servicii sociale mai bune printr-un parteneriat durabil dintre societatea civilă și guvern”. Proiectul este finanțat de Uniunea Europeană, co-finanțat și implementat de Fundația Soros-Moldova în parteneriat cu Asociația Keystone Moldova, Alianța ONG-urilor active în domeniul Protecției Sociale a Copilului și Familiei și Alianța Organizațiilor pentru Persoane cu Dizabilități din Republica Moldova.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

LifestyleO oră în urmă

Pandemia ne-a mutat la sat

PE SCURT Chiar și pâna la pandemia de coronavirus mulți dintre locuitorii marilor orașe din întreaga lume se gândeau că...

Social3 ore în urmă

29 mai 2020. COVID-19, PE SCURT: 55% din pacienți au fost tratați

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Social22 de ore în urmă

Ce este al doilea val al pandemiei și când să-l așteptăm?

În multe țări numărul persoanelor infectate cu COVID-19 a scăzut, în unele nu se mai înregistrează cazuri noi, iar de...

Economie23 de ore în urmă

Vinul Moldovei în cifre

Republica Moldova este tot mai cunoscută la nivel mondial, datorită Vinului Moldovei – produs al mândriei naționale, ambasador al țării...

EconomieO zi în urmă

VIDEO/ Suport în valoare de 3,6 milioane lei. Acțiunile Kaufland Moldova pe timp de pandemie

Întreaga lume, inclusiv Republica Moldova, continuă să lupte cu pandemia cauzată de noul Coronavirus. De la începutul crizei generate de...

IstorieO zi în urmă

„După 75 de ani, (tot) între mituri și realități”: al Doilea Război Mondial, într-o nouă dezbatere „AntiNostalgia” la Europa Liberă

PE SCURT Astă-seară, la 17.00, Radio Europa Liberă vă invită la o nouă dezbatere online, organizată în cadrul proiectului multimedia...

SocialO zi în urmă

28 mai 2020: COVID-19, PE SCURT: Opt persoane au decedat

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Advertisement

Politică

Politică4 zile în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Tiraspolul atacă Chișinăul: „Deficit de conștiință și rațiune”

PE SCURT Așa-zisele autorități din regiunea transnistreană redeschid treptat afacerile și instituțiile. 143 de beneficiari și angajați ai internatului psihoneurologic...

PoliticăO săptămână în urmă

De la nostalgie până la tușonkă și hrișcă. Timpuri, pandemie și elite politice

COVID-19 a bulversat întreaga lume, ne-a închis hotarele, ne-a limitat drepturile, ne-a blocat accesul și ne-a îndemnat să stăm acasă....

Politică2 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Primul caz de re-infectare, focar major în internatul din Bender și acuzații politice 

PE SCURT Săptămâna 11-17 mai a fost marcată de câteva evenimente în regiunea transnistreană și în relația dintre Chișinău-Tiraspol. Există...

Politică3 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană: sate blocate și ședințe ratate

PE SCURT Săptămâna trecută a fost marcată de câteva evenimente în relația Chișinăului cu regiunea transnistreană. De mâine se relaxează...

Politică4 săptămâni în urmă

COVID-19 în Transnistria. Noi acuzații la adresa Chișinăului. Despre împrumutul rusesc: „forțele pro-occidentale și pro-române controlează Curtea Constituțională”

PE SCURT Săptămâna 27 aprilie – 3 mai s-a dovedit a fi mai intensă pe linia politică Chișinău – Tiraspol....

Politică1 lună în urmă

COVID-19 în Transnistria/ Autoritățile separatiste vorbesc despre „provocări existente în relațiile cu Republica Moldova”

PE SCURT După ce săptămâna trecută la Tiraspol se tiraja mesajul „Chișinăul își deghizează cinic fraudele diplomatice și birocratice prin...

Externe1 lună în urmă

Cum un oraș din Polonia a scăpat de publicitate și ce face Chișinăul

PE SCURT Jurnalistul polonez Dawid Krawczyk povestește cum orașul Nałęczów din Polonia a scăpat de publicitate și a obținut reputația...

Advertisement

Opinii

mai 2020
L Ma Mi J V S D
« apr.    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031