Dragă M.,
Nici nu știu exact de unde să încep… Suntem împreună de 10 ani, el este primul și singurul bărbat din viața mea. Mi-am dat seama, cu timpul, că am luat o decizie foarte grăbită atunci când am acceptat cererea în căsătorie, după doar câteva luni de relație.
Încă de la început au existat certuri – unele mai mici, altele mai serioase. Îmi asum că am avut și eu greșelile mele, dar acum mă aflu într-o căsnicie în care mă simt nefericită, epuizată emoțional și copleșită, mai ales având și un copil mic.
Partenerul meu este genul de om care mi-a impus constant cum „ar trebui” să se comporte o femeie grijulie și iubitoare. Mi-a spus mereu ce ar trebui să fac, cum să vorbesc, ce să simt. Este foarte impulsiv și își justifică frecvent insultele și comportamentul jignitor spunând că „a fost nervos”.
De cele mai multe ori, vina este pusă pe mine – pentru că, spune el, eu îl fac să reacționeze așa. Din păcate, insultele au trecut orice limită. Mi-a adresat toate cuvintele urâte posibile, fără reținere. Am plâns mult, am suferit în tăcere și nu am cerut niciodată ajutorul nimănui. Am ținut totul în mine, din convingerea că „rufele nu se spală în public”.
De-a lungul anilor, am încercat să comunic cu el, să-l ascult, să înțeleg ce îl nemulțumește. Dar, cu toate aceste eforturi, mă simt tot mai pierdută și tot mai singură în relația asta. Nici nu pot identifica exact momentul în care am realizat că nu îl mai iubesc.
De fiecare dată când ne certam, pleca de acasă, chiar dacă se întorcea în aceeași zi. Totuși, zile întregi după aceea mă ignora complet, până când eu luam inițiativa să ne împăcăm. După fiecare conflict, îmi spunea că am un caracter îngrozitor și că întreaga vină îmi aparține.
Am ajuns să simt că, indiferent cât m-aș strădui să fac lucrurile bine, el nu va fi niciodată mulțumit. Cel mai tare îl deranjează atunci când mă supăr și, în opinia lui, îl privesc urât sau vorbesc pe un ton frustrat, pe care îl percepe ca fiind superior.
Dar eu nu înțeleg cum ar trebui să-mi exprim emoțiile atunci când sunt rănită sau dezamăgită – mai ales atâta timp cât nu insult, nu jignesc și îmi controlez reacțiile.
În acest moment, simt că nu mă mai leagă absolut nimic de acest om. Este doar o chestiune de timp până când voi reuși să rezolv aspectele legate de locuință și grădinița copilului, pentru a putea face următorul pas.
Răspunsul psihologului:
În relațiile de lungă durată, mai ales atunci când intrăm în ele cu speranța că „vom reuși să facem totul să meargă”, se poate crea un tipar în care unul dintre parteneri preia controlul și impune reguli, iar celălalt încearcă să le respecte, sperând că astfel va păstra pacea și armonia.
La început, poate părea mai ușor „să cedezi” decât să te confrunți, dar în timp, acest comportament duce exact la ceea ce ai descris: sentimentul că nu mai ești tu însăți.
Îți mulțumesc pentru curajul de a împărtăși ceea ce simți. Nu este deloc ușor să vorbești despre momentele de neputință, confuzie sau suferință într-o relație. Multe femei și bărbați rămân blocați în relații care nu le fac bine, chiar dacă, în adâncul sufletului, simt că nu mai sunt fericiți.
Este important să știi că relațiile toxice nu încep brusc. Ele pornesc cu promisiuni, cu iubire, cu apropiere. Treptat însă, se instalează un model în care unul domină, celălalt se supune; unul ridică vocea, celălalt tace; unul cere mereu, celălalt oferă – până când se epuizează.
Fără să ne dăm seama, ajungem prinși într-un cerc în care iubirea se amestecă cu frica, iar siguranța cu dependența.
Comportamentul partenerului tău – controlul, criticile constante, acuzațiile – nu reflectă valoarea ta ca femeie sau mamă, ci nevoia lui de putere și dominare. În spatele comportamentului abuziv se pot ascunde frustrări, neputințe, lipsa încrederii în sine sau modele învățate din copilărie.
Poate a crescut într-un mediu în care „dragostea” însemna control, autoritate și tăcere din partea celuilalt. Aceasta explică comportamentul, dar nu îl scuză.
Atunci când cineva te face să te simți vinovată pentru tot, îți încalcă libertatea și îți subminează încrederea în tine, acesta este un abuz emoțional – numit și violență psihologică.
Multe femei rămân în astfel de relații nu pentru că nu văd adevărul, ci pentru că speră că partenerul se va schimba, pentru că iubesc, pentru că se tem de judecata altora sau pentru că le este frică să fie singure. Toate acestea sunt mecanisme de supraviețuire, nu semne de slăbiciune.
Ce poți face?
-
Acceptarea situației este primul pas spre schimbare. Este dificil să iei decizii clare când îți negi realitatea. Spune-ți cu voce tare: „Trăiesc într-o relație care mă rănește.”
-
Tot ce simți este valid. Nu ești „prea sensibilă” și nu ești vinovată. Comportamentul partenerului este problema. Recunoașterea propriilor emoții te ajută să-ți recapeți încrederea în tine.
-
Documentează incidentele. Notează data, ora și o scurtă descriere a certurilor, insultelor sau plecărilor. Acest jurnal îți oferă claritate și poate fi util ca probă, dacă vei avea nevoie de sprijin legal sau social.
-
Vorbește cu cineva în care ai încredere. Poate fi o prietenă apropiată, un membru al familiei sau un psiholog. Grupurile de sprijin pentru femei în situații similare pot fi de mare ajutor. Nu ești singură.
-
Terapia de cuplu poate fi o opțiune doar dacă simți că există deschidere din partea lui și dacă te simți în siguranță în acel spațiu.
-
Planifică-ți pașii concreți. Unde ai putea locui temporar? Cine te poate ajuta? Ce opțiuni ai pentru grădinița copilului? Organizațiile din cadrul Coaliției Naționale „Viața fără Violență” îți pot oferi consiliere, sprijin practic și resurse adaptate.
-
Stabilește limite clare. De exemplu: „Nu accept felul în care vorbești. Vom discuta când te vei calma.” Astfel de limite te protejează emoțional și îți mențin demnitatea.
-
Ai grijă de tine. Dacă tu ești epuizată emoțional, copilul va resimți această stare. Grija de sine nu este egoism. Este responsabilitate. Găsește mici momente zilnice care îți aduc energie și bucurie.
Rubrica „Dragă M.” este realizată de Moldova.org în parteneriat cu specialiștii Asociației Obștească ”Femeia și Copilul – Protecție și Sprijin”.
Oricine ne poate scrie anonim despre problemele cu care se confruntă, completând acest formular, având și posibilitatea să lase o metoda de a fi contactați pentru întrebări de concretizare din partea specialistei/ului în sănătate mintală care va prelua cazul. Confidențialitatea datelor cu caracter personal este asigurată.
Ilustrație de Natalia Gârbu
