Dragă M.,
Niciodată n-am avut o relație bună cu mama. Mereu îmi exprimă nemulțumirile legate de relația noastră și de felul în care mă îmbrac, folosind expresii precum: „Parcă-ți sunt mamă vitregă”, „De ce nu-mi povestești nimic?”, „Trebuia să-ți conturezi ochii mai tare”, „De ce te-ai îmbrăcat așa și nu altfel?”.
În ultimul an am încercat, în repetate rânduri, să construiesc o conexiune cu ea. Țineam în minte ideea că este un copil rănit, așa că am ales să o abordez cu empatie, răbdare și inteligență emoțională. Totuși, ultima dată când ne-am văzut, mi-a spus: „Te-ai îmbrăcat ca un bomj!”. A încercat apoi să-și ceară scuze, spunând că îmi vrea binele.
Oare e în regulă să renunț la încercările de a crea o legătură cu ea, dacă tot ce reușesc să obțin e anxietate și suferință?
Răspunsul psihologului:
Relația cu părinții ne atinge, de-a lungul vieții, în cele mai sensibile locuri – acolo unde s-au născut primele noastre nevoi de iubire, acceptare și siguranță. Tocmai de aceea, rănile venite din partea unui părinte pot fi adânci și dureroase, chiar și la vârsta adultă.
În primul rând, e important să știi că dorința ta de a construi o relație sănătoasă și apropiată cu mama ta denotă multă maturitate emoțională și o profundă dorință de vindecare. Faptul că ai încercat să o abordezi cu răbdare și empatie, chiar și în fața unor replici dureroase, spune multe despre forța ta interioară.
Totuși, oricât de firească ar fi legătura părinte-copil, ea nu trebuie menținută cu orice preț, mai ales dacă te rănește constant. Relațiile apropiate – inclusiv cele cu părinții – ar trebui să se bazeze pe respect, siguranță emoțională și reciprocitate.
Comportamentele mamei tale pot veni din propriile ei răni, frustrări sau neîmpliniri, trăite în copilărie sau în relațiile importante din viața ei. Uneori, oamenii își exprimă durerea prin critici, reproșuri sau printr-o nevoie de control, pentru că nu au învățat să comunice altfel sau pentru că și ei, la rândul lor, au fost răniți și nu știu cum să se vindece. Înțelegerea acestor lucruri nu justifică comportamentele dure, dar îți poate oferi o perspectivă care te ajută să nu iei totul personal și să îți stabilești limite sănătoase.
Relația cu mama nu dispare dacă încetezi să o forțezi. Însă menținerea ei cu prețul echilibrului tău interior nu este un gest de iubire – nici față de ea, nici față de tine. A-ți proteja starea emoțională nu înseamnă că renunți complet la mamă sau că nu mai ai compasiune pentru ea. Înseamnă doar că alegi să îți trasezi granițe clare și să păstrezi distanța necesară pentru a nu fi rănită din nou. Uneori, această distanță este temporară, alteori – de durată sau chiar permanentă. Nu este o decizie egoistă, ci un act de grijă față de tine însăți.
Cum poți avea grijă de tine într-o relație parentală dureroasă?
Pentru a naviga această relație, îți pot fi de folos câteva strategii:
• Stabilește limite clare
Limitele nu sunt despre a o controla pe mama ta, ci despre a-ți proteja demnitatea. Repetarea acestor limite poate fi necesară, mai ales dacă ele sunt ignorate la început. Poți stabili chiar și un semnal verbal sau nonverbal care să indice că ai nevoie de o pauză. Dacă anumite comentarii te rănesc sau te pun în gardă, este important să le semnalezi calm, dar ferm. De exemplu:
„Mă dor comentariile legate de hainele mele. Te rog să nu le mai faci.”
sau
„Nu mă simt în siguranță când tonul discuției crește. Aș vrea să ne oprim aici.”
• Redu contactul, dacă e nevoie
Distanțarea nu este o formă de pedeapsă, ci un pas spre vindecare. Această distanță poate fi temporară sau pe termen lung, în funcție de cât de pregătită ești și cât de toxică devine interacțiunea. Poți decide:
-
să nu răspunzi imediat la apeluri sau mesaje tensionate,
-
să reduci durata întâlnirilor față în față,
-
sau să limitezi contactul doar la anumite subiecte („Putem vorbi despre orice altceva, dar nu despre aspectul meu fizic.”).
• Dă-ți voie să simți
E perfect normal să simți tristețe, vinovăție, furie sau epuizare. Ai încercat din greu și ai oferit empatie. Emoțiile tale nu sunt o slăbiciune, ci o busolă care îți arată ce te doare și de ce ai nevoie. Poți:
-
scrie într-un jurnal ce simți după fiecare interacțiune,
-
vorbi cu o prietenă de încredere,
-
sau apela la un psiholog care să te însoțească în acest proces de clarificare și vindecare.
În plus, este important să accepți că relația cu mama ta s-ar putea să nu fie niciodată ideală – și este în regulă. Uneori, cel mai sănătos pas este să-ți construiești propria identitate și să creezi un spațiu interior care nu depinde de aprobarea sau comportamentul altora.
Chiar dacă azi relația este dificilă, poate că într-o zi, cu mai multă vindecare de ambele părți, vor apărea momente mai blânde. Dar acest posibil viitor nu trebuie să vină în detrimentul grijii pe care ți-o acorzi în prezent.
Dacă ai trecut sau treci printr-o relație complicată cu un părinte, dă-ți voie să alegi ce îți face bine. Uneori, apropierea înseamnă efort. Alteori, distanța înseamnă protecție și vindecare.
Ai dreptul să-ți pui sănătatea emoțională și mentală pe primul loc. Să te protejezi nu este un act de trădare, ci un gest de iubire față de tine însăți.
Rubrica „Dragă M.” este realizată de Moldova.org în parteneriat cu specialiștii Asociației Obștească ”Femeia și Copilul – Protecție și Sprijin”.
Oricine ne poate scrie anonim despre problemele cu care se confruntă, completând acest formular, având și posibilitatea să lase o metoda de a fi contactați pentru întrebări de concretizare din partea specialistei/ului în sănătate mintală care va prelua cazul. Confidențialitatea datelor cu caracter personal este asigurată.
