(Interviu acordat parohului Bisericii “Adormirea Maicii Domnului” din s. Salcuta, r-nul Causeni, prot. Grigorie Jelihovschi despre Sarbatoarea Pastelui)
Rog Sfintia Voastra sa ne explicati pe scurt care este semnificatia sarbatoririi Pastelui.
– Sarbatoarea Pastelui e cea mai insemnata sarbatoare dintre sarbatorile Vechiului Testament, care a fost stabilita in amintirea eliberarii izrailitenilor din robia egipteana. Insasi denumirea « Pastele » (evr. « Pasah » – a trece pe alaturi) arata la ceea, ca ingerul mortii, omorind pe toti intii nascuti ai egiptenilor, trecea pe alaturi de casele iudeilor, la care vedeau singele mielului la usorii caselor. Numai datorita acestei pedepse (a zecea plaga), izrailitenii au fost eliberati din robie « cu mana tare si cu brat inalt ». Pastele Noului Testament este Insusi Hristos (I cor. V, 7), si pentru crestini Pastele inseamna trecerea « de la moarte la viata si de pe pamint la cer », dupa cum si se cinta intr-o cintare pascala (irmosul 1).
Cum a fost la inceput, in ce priveste data sarbatoririi Pastelui ?
– In Biserica veche era deosebire in ce priveste timpul sarbatoririi Pastelui. Crestinii Asiei Mici, convertiti exclusiv dintre iudei, sarbatoreau Pastele odata cu iudeii la 14 Nisan, in orice zi a saptamanii, in care cadea aceasta data. Dar majoritatea altor biserici, in frunte cu cea Romana, sarbatorea Pastele in prima duminica dupa echinoctiul de primavara la luna plina, dupa Pastele Iudeilor. Aceste doua obiceiuri deosebite au continuat pana la primul Sobor Ecumenic, care pe baza canonului al VII- lea al Canoanelor Apostolice si a invataturii Noului Testament despre ziua a saptea, s-a rostit urmatoarea hotarare :
1. Pastele Crestin trebuie sa se sarbatoareasca intotdeauna duminica ;
2. Aceasta duminica trebuie sa fie dupa prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara ;
3. Daca se intimpla sa coincida cu aceasta duminica pastele iudaic, atunci Pastele Crestin trebuie sarbatorit in duminca urmatoare acesteia. »
Cei ce incalcau aceasta hotarare a Marelui Sobor de la Niceea, in ce priveste data sarbatoririi Pastilor, erau socotiti eretici si erau excomunicati din Biserica. La aceasta se refera si canonul 1 al Sinodului din Antiohia care interzice sarbatorirea Pastelui odata cu iudeii. Dar chiar si canonul al 7-lea Apostolic ii cateriseste pe episcopii, preotii si diaconii care sarbatoreau Pastele odata cu iudeii, inaintea echinoctiului de primavara.
Ce abateri de ordin canonic au catolicii prin trecerea la calendarul Grigorian si cum a reactionat celelalte biserici la aceasta reforma ?
Biserica Romano-catolica, incalcind si anulind pravilele canonice, a sarbatorit Pastele in mai multi ani cu o saptamana devreme sau odata cu pastele evreiesc. Dar in canonul al doilea al sinodului al VI-lea Ecumenic se spune : « …nimanui sa nu-i fie ingaduit a preface canoanele… (adica ale Apostolilor, ale Soboarelor Ecumenice si Locale si ale Sfintilor Parinti n.a.), sa le strice sau sa aduca alte canoane, afara de cele ce le avem in fata, puse sub semnatura falsa de vreunii dintre cei ce s-au apucat sa falsifice adevarul… » Biserica Ortodoxa de la inceputul introducerii reformei calendaristice ce s-a opus inovatiei antibisericesti in ce priveste introducerea stilului nou de catre papa Grigore al XIII-lea in anul 1582. Patriarhul Universal Ieremia al II-lea impreuna cu sinodul sau, a osandit noul calcul roman, ca unul care nu corespunde cu predania Bisericii Ortodoxe. In anul urmator, 1583, Patriarhul Ieremia, cu participarea Patriarhilor Silvestru al Alexandriei si Sofronie al VI-lea al Ierusalimului, a convocat Sinodul Bisericesc care a osandit introducerea stilului gregorian in Biserica Romana, aplicand anatema, excluderea din Biserica Ortodoxa a tuturor care vor incalca hotararile acestui Sinod de la 20 noiembrie 1583.
O atitudine absolut negativa fata de introducerea stilului nou a avut-o Patriarhii Universali, iar impreuna cu ei intreaga Biserica Universala in veacurile ce au urmat. De exemplu, Patriarhul Constantinopolului Calinic al XI-lea impreuna cu Patriarhul Antiohiei Anastasie (1686-1728), la fel Patriarhul Universal Chiril al V-lea in adresarea sa regionala din 1756 aplica tuturor crestinilor care au primit stilul nou blesteme.
In 1902-1904 din initiativa vestitului Patriarh al Constantinopolului Ioachim al III-lea Bisericile Autocefale ale Constantinopolului, a Ierusalimului, a Greciei, a Rusiei, a Serbiei, a Romaniei si a Muntenegrului, in persoana reprezentatntilor sai si-au expus negarea reformei calendaristice a Papei Grigorie al XIII-lea. In acelasi sens s-au pronuntat Sinodul Bisericesc al intregii Rusii din 1917-1918. din pacate Congresul, Atotortodox, convocat de Patriarhul Constantinopolului Meletie in 1923, s-a abatut de la sfintele traditii de care se tineau cu atita rivna si sfintenie pe parcursul multor veacuri Patriarhii Universali. La acest congres s-a hotarit trecerea la stilul nou. Poporul a reactionat la aceasta printr-o nemaipomenita indignare, incit Patriarhul Meletie a trebuit sa se retraga la odihna. Totusi Patriarhul Constantinopolului Grigorie care i-a urmat, in 1924 a facut tentativa de a introduce stilul nou pentru sarbatorile neschimbatoare, lasand temporar, pana la convocarea Sinodului Ecumenic praznuirea Pastelui si a sarbatorilor ce depind de el, dupa vechea Pascalie. Biserica Romana, fiind influentata, la fel a introdus pentru sarbatorile fixe stilul nou, ce a provocat o mare dezbinare in Biserica si prigoana asupra celor ce nu s-au dat influentati. Insa Patrairhii din Rasarit- al Alexandriei, al Antiohiei si al Ierusalimului, cu acordul Sfintitelor Sinoade ale patriarhiilor lor au respins hotarat problema schimbarii sistemului cronologic bisericesc existent. Aceeasi atitudine negativa au avut-o si celelalte Biserici Ortodoxe. Patriarhul Moscovei si al Intregii Rusii Tihon ii aduce la cunostinta Patriarhului Universal ca in Biserica Rusa introducerea stilului nou s-a dovedit a fi imposibila din cauza impotrivirii categorice a poporului. S-au impotrivit si arhiereii rusi de dupa granita prin Sinoadele lor. Pe linga toate acestea se mai stie ca chiar si Comisia Stiintifica formata pe 18 februarie 1899 de catre Societatea Astronomica Rusa pentru examinarea problemei reformei calendarului a declarat ca : « Nu exista motive de a introduce in Rusia (si mai ales in Biserica) calendarul gregorian care se stie ca nu este corect » (Novoia Vremea 1923 nr.702). Renumitul profesor al Academiei Teologice din Petersburg Vasile Vasilevici Bolotov a studiat problema calendarului in detaliu, nu numai sub aspectul canoanelor bisericesti si istorico-stiintifice, ci si sub alte aspecte. El si-a expus testamentul sau in privinta stilului nou si vechi, ce e cuvintul unui genial rus in felul urmator : « Eu, personal, consider absolut nedorita anularea stilului vechi in Rusia. Eu raman a fi un adept fidel a Calendarului Iulian. Simplitatea lui deosebita reprezinta prioritatea lui stiintifica fata de orice alte calendare indreptate. Cred ca misiunea culturala a Rusiei in aceasta problema consta in aceea ca inca citeva veacuri sa mentina calendarul Iulian si prin aceasta sa inlesneasca pentru popoarele occidentale revenirea de la reforma gregoriana absolut inutila la stilul vechi nealterat »
Spuneti-ne, Cinstite Parinte, ce legatura importanta este intre invierea noastra pe care o marturisim in Simbolul Credintei si Invierea lui Hristos ? 
Hristos este Noul Adam. Sf. Apostol Pavel spune : « Caci precum in Adam toti mor asa si in Hristos toti vor invia » (I Cor. 15,22) Sau cum zice mai sus: “Dar acum Hristos a inviat din morti, fiind incepatura (a invierii) celor adormiti” (vers.20). Prin faptul invierii lui Hristos se arata ca rascumpararea adusa de El pe Cruce pentru lume este valabila, ea fiind o jertfa de Stapan, adica benevola. Se arata sensul suprem al nemuririi, fara de care totul ar fi o absurditate. Iarasi sa revenim la Sf. Apostol Pavel care zice : « Daca nu este Invierea mortilor, nici Hristos nu a inviat, si daca Hristos nu a inviat zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra » (vers. 13-14).
Foarte frumos e spus in privinta aceasta de Sf. Ioan Damaschin : « daca nu este inviere « sa mancam si sa bem » (I Cor. 15-32, Isaia 22,13) si sa ducem o viata placuta si desfatatoare. Daca nu este inviere in ce ne deosebim de cele irationale ? daca nu este inviere, sa fericim fiarele campului, care au o viata lipsita de necaz. Daca nu este inviere, nu exista nici Dumnezeu, nici pronie, ci toate sunt conduse si purtate in mod automat. »
Dar in incheiere ar fi bine noi sa zicem : Nu vrem sa ne inchinam idolului hazardului, intimplarii, a destinului, dar Il dorim pe Dumnezeu adevarat Care zice : « Eu sunt Calea, Adevarul si Viata ». Viata adevarata e plina de sens, de fericire.
Ma folosesc de ocazia de a felicita toata lumea crestina cu ocazia Sfintei Invieri a Domnului si a zice tuturor: Hristos a inviat! Fie ca Hristos sa savirseasca in noi toti cea mai mare minune: de a invia si sufletele noastre, de a ne trece de la moarte la viata, fiindca numai El si prin El e adevarata viata. Sarbatori fericite!
