E firesc să avem nevoie de timp pentru a ne obișnui cu un sistem financiar diferit de cel din Moldova, să-i înțelegem subtilitățile. Mă gândesc la rudele mele plecate, care au crescut și s-au format în Uniunea Sovietică, apoi au trecut de la comunism la capitalism și prin mai multe reforme financiare, în care s-a schimbat complet semnificația banilor. S-a schimbat modul în care pot fi câștigați și investiți banii, s-a schimbat ce înseamnă să ai sau să nu ai bani.
Iar plecarea peste hotare a adus un nou necunoscut. Am întrebat mai mulți moldoveni din diasporă despre ce nu se prea întreabă – despre bani. Cum îi administrează și cum li s-a schimbat percepția despre bani de când au plecat din Moldova.
Migrația ne-economică
Diana e stabilită în SUA de 9 ani. A plecat când avea copiii mari deja, absolvenți de liceu. Plecarea ei nu a fost condiționată de motive economice. Au emigrat cu toată familia și s-au stabilit acolo. Ea predă la facultate, iar copiii ei lucrează în companii americane.
În prima ei perioadă de locuit în State, din neștiință, întreba americanii despre bani și observa de fiecare dată că aceștia se simt incomod și că evită subiectul. Fiind absolventă a unui masterat în finanțe la București, Diana conștientiza și mai mult cât de important este să înțelegi sistemul, iar acest lucru a și motivat-o să urmeze un curs de educație financiară. Ascultând-o, am fost surprinsă să aud că tema banilor nu se discută direct între oameni, iar pe de altă parte – că există o promovare agresivă a cardurilor de credit, precum și multe nevoi materiale create artificial prin publicitate.
Diana îmi povestește că, dintr-un punct de vedere, atitudinea ei față de bani nu s-a schimbat: ea respectă zeciuiala (banii jertfiți pentru biserică), este corectă cu taxele și impozitele, investește în fonduri de sănătate și de pensie, iar restul banilor îi gestionează după necesități. În primii ani în State, o mare parte din bugetul familiei mergea pentru studiile copiilor, apoi și-au luat o casă în credit.
Carduri și credite (obligatorii)
Victoria Căpătici a emigrat cu 2 ani în urmă. A petrecut un an în Londra, iar acum stă în Scoția. Nu și-a schimbat domeniul de activitate față de cel din Moldova – lucrează în proiecte care au ca scop soluționarea conflictelor și menținerea păcii. Îmi povestește că și-a deschis cont bancar atunci când a ajuns în Marea Britanie și că tot atunci, automat, a primit și cardurile de debit și de credit. Din obișnuință, folosea doar cardul de debit, pentru că nu voia să se îndatoreze, iar celor din jur li se părea ciudat acest lucru. A trecut și ea la cardul de credit atunci când a solicitat un certificat de rezidență fiscală și i s-a cerut un istorie creditară care, mai apoi, i-a fost solicitată și în alte instanțe. „Toate sunt interconectate și ei te impun foarte politicos și subtil să folosești cardul de credit”, povestește Victoria.
Și în SUA istoria creditară este importantă – nu poți lua credite pentru investiții mari, cum ar fi o casă sau mașină, dacă nu ai o istorie de credit care să demonstreze că ai avut și ai întors datorii mai mici la bancă. Diana povestește că posibilitatea de a face cumpărături în credit este foarte tentantă – oricine poate primi un card de credit cu dobândă zero în primul an, dar mulți se trezesc în ipostaza de a nu-și mai putea acoperi cheltuielile. „Visul american este real, poți avea acces la ce-ți dorești. Însă, dacă nu ești atent și nu știi să gestionezi banii, el se poate transforma într-un coșmar american”, povestește ea.
Pentru Eugenia Graur, care e stabilită de 9 ani în Canada, posibilitatea de a cumpăra casa în credit îi oferă confort și stabilitate – cu cheltuielile pentru grădiniță, școală, asigurări, facturi, nu ar fi reușit să economisească bani să-și cumpere casa.
Investiții și priorități diferite
Toate persoanele cu care am vorbit mi-au spus că li s-a schimbat modul în care își administrează banii, precum și lucrurile pentru care îi cheltuie.
Olga Muntean, stabilită în Marea Britanie, crede că muncind și locuind peste hotare a învățat să prețuiască mai mult timpul ei, și nu banii.
„Mi-am schimbat viziunea cu privire la consumerism, nu mai am zeci de genți, de perechi de pantofi sau rochii. Cred că e ok să-mi cumpăr doar lucrurile de care am nevoie și de o calitate mai bună, ca să pot folosi acel obiect cât mai mult timp posibil.”
Ea și soțul ei încearcă să economisească între 15-20% din venitul lunar. De asemenea, investește mai mulți bani pe cărți și alte aspecte legate de dezvoltare personală.
Aceeași schimbare a trăit-o și Victoria, care a adoptat obiceiul colegilor ei de a-și aduce prânzul la pachet. Pentru ea a fost și o necesitate să reducă cheltuielile. În anul petrecut în Londra, făcea o navetă zilnică de 5 ore, iar asta o costa 900 de lire pe lună – o bună parte din salariu.
Dacă au redus cheltuielile pe haine și accesorii, în schimb, și Victoria, și Olga prioritizează sănătatea și, implicit, mâncarea pe care o consumă.
„În Marea Britanie, calitatea mâncării este deplorabilă. Pot să mă lipsesc de o grămadă de alte chestii și să investesc anume în mâncarea bună, mâncare cu gust și sănătoasă. Pentru mine asta-i important acum – să consum produse de calitate.”
Eugenia spune că și ea și-a schimbat atitudinea față de cheltuieli. Nu mai cumpără haine noi în fiecare an pentru ea și copii, ci le folosește cât timp mai sunt în stare bună. S-a obișnuit să doneze lucrurile de care nu mai are nevoie.
„Cred că părinții se miră și acum de mine, căci eu nu pot să mai înțeleg de ce trebuie să fie schimbat gardul, poarta, perdele, dacă acestea mai sunt încă bune, doar din motivul că ar fi demodate sau pentru că vecinii ar avea ceva mai modern.”
Totuși, toate persoanele cu care am povestit au învățat atitudini și obiceiuri noi aflându-se în contexte și țări diferite. Cu cât mai mult timp petrec peste hotare și ajung să se integreze în noua țară, cu atât mai mult este influențat stilul de viață și modul de a gândi, învățat prin interacțiunile sociale și observarea celorlalți, precum și modul de administrare a banilor. Nevoia de apartenență, de a fi ca ceilalți, nu prea dispare, ci se schimbă grupul la care căutăm această apartenență.
