Corneliu Tiulenev e somelier și proprietar de wine bar. Locuiește de 6 ani în Copenhaga. Eram prea emoționată să-l întreb direct despre vin, de asta am început discuția de cu starea vremii. Aveam pregătite curiozitățile mele și ale prietenelor mele, speram ca într-o discuție de o oră să aflu ce-a învățat el despre vin în vreo 15 ani, timp în care a avut acces la jumătate din beciurile din nordul Italiei și le cele mai sofisticate vinuri din lume. În schimb, i-am aflat povestea, la fel de interesantă ca un vin tare bun.
Corneliu a plecat în Italia la începutul anilor 2000, în primul val de migrare. Înainte să plece, era student la drept în Chișinău, însă a decis să nu-și termine studiile, pentru că nu i se părea că obține cunoștințele care să-l pregătească pentru piața muncii. „Mă gândeam că o să am o diplomă pe care s-o flutur fără rost”, își amintește el. A obținut o viză turistică pentru Germania, iar de acolo a plecat în Parma, fiind urmat de soția lui. Timp de 4 ani, până să obțină permis de ședere, Corneliu a locuit și a muncit acolo ilegal.
În primii ani în Parma, s-a descurcat cu ajutorul altor moldoveni, care l-au ajutat să-și găsească de lucru în grădinărit. Această muncă i-a deschis mai multe uși. Proprietara unei vile la care lucra a văzut în Corneliu o persoană de încredere și l-a recomandat ca îngrijitor pentru soțul unei prietene. Astfel, el a ajuns să fie îngrijitorul unui bătrân care locuia într-o vilă din centrul istoric al Parmei. Atunci când intendentul vilei plecase, proprietarii i-au propus lui Corneliu să preia el această funcție. A acceptat, astfel a primit și un apartament în care să locuiască cât timp lucrează acolo.
Pasiunea pentru vinuri
Corneliu a muncit 10 ani la familia respectivă. Cu timpul, a început să servească și oaspeții la dineuri sau petreceri. „Eram și majordom, și chelner. Am învățat să servesc în stil francez și englez, cu toate tacâmurile necesare. Pregăteam aperitivele, serveam vinurile”, povestește Corneliu. Invitații i-au apreciat munca și perspicacitatea și au început să-l recomande pentru alte evenimente. Astfel, Corneliu a ajuns să servească la cele mai exclusiviste cine, la care invitați erau foști președinți francezi, aristocrați europeni, membri ai Rotary Club și Chevalier de Malta.
Aflându-se în acest mediu, Corneliu a început să guste vinuri interesante și să se documenteze mai mult despre ele. Treptat, a început să aleagă vinurile care să acompanieze bucatele. În acea perioadă, știa ce mănâncă și ce au în beci milionarii din Parma.
Între timp, a obținut permis de ședere și și-a găsit un loc de muncă legal, în vânzări de servicii de telefonie. Continua să servească la cine, să îngrijească vila, așa că nu l-a afectat criza economică din 2008. Însă în 2010, când i s-a născut fiul, a lăsat jobul în vânzări ca să stea cu soția și copilul. După o perioadă, și-a găsit un alt loc de muncă, de administrator de birou la o companie petrolieră.
Școala de Somelier
Pasiunea lui pentru vin și cine elegante l-au determinat să aplice la Școala Internațională de Bucătărie Italiană „Alma” – una dintre cele mai importante școli de gătit din lume, fondată de un bucătar cu 3 stele Michelin.
Planul său inițial era să facă doar un curs de gătit. Însă, după ce a fost introdus un curs nou – somelier și management de sală și bar – Corneliu a înțeles că acesta i se potrivea perfect. Astfel, la sfârșitul lui 2014 și-a dat demisia de la compania petrolieră, pentru că la începutul lui 2015 urma să înceapă cursurile. Însă, din cauza că acestea s-au amânat pentru câteva luni, Corneliu se angajase chiar în restaurantul școlii, directorul recomandându-l și pentru un stagiu plătit la restaurantul unui hotel.
Plecarea în Danemarca
Între timp, împreună cu soția, au decis să plece din Parma. Era mult prea cald vara și umiditate prea mare iarna, iar sistemul social italian nu era bine pus la punct. Copilul său nu avea loc la grădinița de stat, iar cea privată era foarte scumpă.
Au planificat ca după absolvirea școlii „Alma” să se mute în Danemarca, unde există și un sistem social foarte bun. Au început să vândă toate lucrurile din casă – cărți, mobilă, haine – și să se pregătească de plecare. A plecat cu toată familia – cu soția, fiul, cumnata și cele 2 pisici.
Pe 1 august 2015 a ajuns în Copenhaga, iar pe data de 3 deja a avut prima tură de 14 ore la restaurantul cu o stea Michelin unde făcea stagiul obligatoriu pentru a putea absolvi școala „Alma”. Iar când banii planificați pentru prima perioadă de trai în Danemarca erau pe sfîrșite, a reușit să obțină și un loc de muncă în acel restaurant. Lucra, mergea la cursurile de daneză, mai scria și lucrarea de licență între timp.
După 3 luni și jumătate, Corneliu s-a întors în Italia să vândă mașina și să prezinte teza. A pregătit gustări și vinuri, a prezentat un spumant englezesc, deși știa că poate lovi în orgoliul profesorilor. Aceștia însă au apreciat vinul, iar lucrarea lui Corneliu a fost apreciată drept cea mai bună.
Oficial, somelier
După ce a lucrat o perioadă chelner, Corneliu s-a angajat la un wine bar și un restaurant mic deținute de un italian. Aici a început să facă și lista de vinuri pentru alte restaurante ale proprietarului.
Planul inițial era să fie manager de restaurant. Însă, datorită degustărilor de multe vinuri, a început să fie tot mai pasionat de ele. Recent, Corneliu s-a înscris la școala The Court of Master Sommeliers și urmează să-și ia certificarea în Varșovia.
Localul său și propria școală de vinuri
Într-o zi, a fost la o degustare de spumante, inclusiv unul moldovenesc. Acolo a întâlnit-o pe proprietară, căreia i-a propus să organizeze și el o degustare. Se pare că evenimentul a fost de succes, pentru că în următoarea zi proprietara i-a trimis un email de un kilometru, în care i-a propus să deschidă un local împreună.
Astfel, în ianuarie 2019, au deschis un wine bar, iar după 6 luni, au cumpărat o școală de somelieri și au început să organizeze cursuri pentru pasionații de vin. Până acum, au avut 100 de studenți.
În toamnă urmează să deschidă și un club privat de vinuri. Acesta va fi un local mai exclusivist, un concept nou pentru Copenhaga – cu pivniță mare, decorată în stil art-deco/bauhaus, cu săli private și spațiu deschis, cu beci pentru păstrat corect vinurile. „Aici, în Danemarca, e ușor de făcut business – zero birocrație, fără corupție, totul pus la punct. Plătești taxe mari, dar trăiești bine.”, povestește Corneliu.
Ce înseamnă un vin bun?
L-am întrebat pe Corneliu cum pot să-mi dau seama dacă un vin e bun. Speram să-mi dea un răspuns complicat, care să demonstreze anii lui de „antrenament”. Însă Corneliu se conduce după câteva criterii simple și clare. El spune că un vin trebuie să nu aibă defecte, să fie curat. Există defecte de miros, reziduale sau ca rezultat al păstrării greșite – vinul ținut la lumină ajunge să miroase a câine ud. Aciditatea, taninii și alcoolul trebuie să fie echilibrate, iar aromele de fructe sau condimente pot varia în funcție de soiuri. Poți să-ți dai seama cât de cald a fost anul când au fost recoltați strugurii pentru că acest aspect este direct proporțional cu nivelul de polifenoli și zahăr în vin, deci are mai mult alcool.
Corneliu lucrează și cu vinuri moldovenești.
„Noi avem vinuri bune, dar sunt și vinuri făcute pentru pentru export în Asia, de exemplu, care pot să nu fie pe gustul consumatorilor locali. Nu-mi plac neapărat brandurile mari, deși au și vinuri bune. Îmi plac vinurile de la producătorii mici, chiar dacă nu dau neapărat aceeași calitate în fiecare an.”
Totuși, el servește vinurile moldovenești și povestește cu drag despre ele. Poate că ospitalitatea moldovenească, obișnuința de a sta la povești, combinate cu perseverența lui și cu școala italiană stau la baza succesului său în Copenhaga. Abia aștept să ajung la o degustație la el în wine bar!
