Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Moldova în Franţa, Lilian MORARU, a înmânat Directorului General al UNESCO, Irina Bokova, scrisorile de numire în calitate de Delegat Permanent al Republicii Moldova pe lângă această Agenţie a Organizației Națiunilor Unite.
Domnule ambasador, ce presupune mandatul Dumneavoastră de Delegat Permanent al Republicii Moldova la UNESCO ?
În calitate de Delegat Permanent al Republicii Moldova pe lângă Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură am misiunea să promovez și să multiplic diverse proiecte, cu antrenarea țării noastre, în domeniul educațional, pe segmentul patrimoniului cultural atât material, cât și al celui intangibil, alături de valorificarea și apărarea intereselor țării noastre în cadrul diverselor instanțe ale acestei organizații. Ca și majoritatea celor 195 de state-membre ale UNESCO, Republica Moldova a înființat o Delegație Permanentă care are în sarcină realizarea obiectivelor atribuite unui stat-membru UNESCO și servește drept legătură între Organizația dată și Guvern. Însă, spre deosebire de multe alte state care au misiuni distincte pe lângă UNESCO, separate de ambasadele acestora acreditate în Republica Franceză, Delegația permanentă a Republicii Moldova activează în cadrul ambasadei țării noastre din Franța. Apreciem faptul că în munca pe care o depunem găsim mereu sprijin si înțelegere din partea instituțiilor naționale care gestionează acest dosar complex la nivel de guvern, fiind vorba în special de Ministerul Culturii al țării noastre.
După înmânarea scrisorilor Directorului General al UNESCO, Irina Bokova, ați avut și o discuție. Ce aspecte ați discutat referitoare la stadiul actual și perspectivele colaborării Republicii Moldova cu UNESCO ?
Într-adevăr, pe data de 11 mai i-am înmânat Directorului General al UNESCO, Irina Bokova, scrisorile de numire în calitate de Delegat Permanent al Republicii Moldova pe lângă UNESCO. Cu ocazia acestei întâlniri am avut oportunitatea de a discuta despre cooperarea dintre Republica Moldova și Organizația pe care o conduce, și, în particular, despre proiectele în curs de realizare sau cele incluse pe agenda de viitor a cooperării țării noastre cu Organizația dată. În mod special, am subliniat faptul că în vara anului curent urmează să fie evaluat dosarul „Peisajul arheologic Orheiul Vechi” în cadrul unei misiuni a expertului ICOMOS (Comitetul Internațional pentru monumente și situri), o etapă esențială a procesului de evaluare a acestui element în vederea înscrierii lui în Lista patrimoniului mondial. Acordăm o atenție sporită acestui subiect deoarece, în caz de reușită, proiectul va fi primul cu caracter pur național care va fi inclus în lista patrimoniului cultural material. Or, actualmente, țara noastră are incluse doar proiecte cu caracter regional atât pe segmentul patrimoniului cultural material, cât și al celui imaterial.
Cu referință la patrimoniului cultural imaterial, am salutat reușita înscrierii, împreună cu România, în anul 2013, în Lista patrimoniului mondial imaterial a „Colindatului de ceată bărbătească”, abordând și pașii care urmează a fi întreprinși pentru promovarea și altor proiecte pe dimensiunea data, precum: dosarul multinațional înaintat împreună cu România, Macedonia și Bulgaria care se numește „Practicile asociate zilei de 1 Martie”, care sperăm să fie validat în cadrul Comitetului Interguvernamental al Patrimoniului Cultural Imaterial; „Sărbătoarea primăverii: Ziua Sf. Gheorghe/Hederllez”; „Tehnici tradiționale de realizare a scoarței în Republica Moldova și Romania”; „Jocul de oina”; „Cămașa de altiță sau cămașa încrețită la gât” (ia).
Republică Moldova a devenit membru UNESCO cu drepturi depline pe data de 27 mai 1992. Care au fost reperele cooperării tării noastre cu această Agenție a ONU, pe parcursul a 24 de ani ?
În cei 24 de ani de cooperare dintre RM și UNESCO, am reușit să construim o colaborare foarte bună pe anumite sectoare, desigur că având anumite rezerve nevalorificate pe deplin în alte domenii. Ne dorim în continuare să dezvoltăm și să consolidăm cooperarea cu UNESCO, beneficiind cât mai mult de experiența acestui organism internațional și rețeaua sa de expertiză în domeniile sale de competență și anume: educația, știința și cultura. De exemplu, la capitolul educație, pe teritoriul țării noastre avem 14 școli asociate UNESCO, dintre care 5 școli primare, 7 școli secundare și 2 instituții tehnice și vocaționale. Acestea sunt instituții de învățământ care fac parte dintr-o rețea mondiala de circa 10 000 de instituții educative din 181 de țări ale lumii, care au în programul lor de instruire elemente centrate pe educarea în spiritul dialogului inter-cultural, inter-confesional și inter-rasial etc., cu accent pe promovarea păcii, dezvoltării durabile și calității în educație. La nivelul învățământului superior, în țara noastră activează 2 catedre UNESCO: Catedra pentru studii est-europene de la Universitatea de Stat din Moldova și Catedra de Ecotehnie, Management Ecologic și Ingineria Apelor de la Universitatea Tehnică din Moldova. Tot aici voi reaminti că UNESCO a acordat în perioada 2007-2015 șapte burse pentru doctoranzii și ținerii cercetători din țara noastră valoarea acestora depășind 99 000 USD. În același context se înscrie și asistența financiară a UNESCO în cadrul realizării Programului de Participare, întrucât în țara noastră, în ultimii opt ani, s-au implementat numeroase proiecte pentru o valoare totală de circa 400 000 USD.
În Lista Indicativă UNESCO Republica Moldova are înscrise două situri. Un sit de patrimoniu cultural – Rezervaţia Orheiul Vechi şi unul de patrimoniu natural – Cernoziomul din stepa Bălţilor. Este primul pas în procesul de înscriere a bunurilor/siturilor de patrimoniu cultural şi natural naţional în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Ce presupune următoare etapă şi când va fi iniţiată şi nu mai puţin curios – cînd aceste situri vor deveni parte a Patrimoniului Mondial UNESCO ?
Acordăm o mare atenție proiectului „Peisajul arheologic Orheiul Vechi”, pentru că așa se numește dosarul transmis spre examinare Centrului Patrimoniului Mondial, deoarece, după cum am menționat anterior, în caz de reușită, va fi primul proiect pur național al Republicii Moldova care va obține sigla patrimoniului mondial UNESCO. Setul necesar de documente, elaborat pe parcursul mai multor ani, a fost înaintat la 10 septembrie 2014 și abia în martie 2016 am primit înștiințarea precum că acesta corespunde criteriilor tehnice ale Liniilor directoare pentru implementarea Convenției cu privire la Patrimoniul mondial. În continuare, dosarul a ajuns spre examinare la Comitetul Internațional pentru monumente și situri (ICOMOS) care ne-a comunicat zilele trecute că, în vara acestui an, în țara noastră urmează să se deplaseze un expert al ICOMOS pentru a evalua dosarul la fața locului, în cadrul unei misiuni de expertiză tehnică. Adevărul e că procedura este una destul de îndelungată pentru că presupune antrenarea mai multor nivele de experți, academicieni, rețele de consultanți, care evaluează, treptat, fiecare element înaintat pentru înscriere în Lista patrimoniului mondial. Având în vedere efortul depus până acum si perseverenta experților naționali, sperăm că dosarul „Peisajul arheologic Orheiul Vechi” va trece cu succes aceste etape, obținând în cadrul Comitetului Patrimoniului Mondial din anul 2017 înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial.
Referitor la dosarul „Cernoziomul din stepa Bălților”, țin să menționez că acesta a fost înaintat spre examinare Centrului Patrimoniului Mondial în septembrie 2011. Ultimele discuții cu responsabilii instituției respective au relevat necesitatea reconfigurării acestui dosar, întrucât e greu încadrabil în vreun criteriu definit de regulamentele interne ale organizației. Am fost invitați să re-evaluăm potențialul acestui element, calculând și opțiunea promovării lui pe filiera „siturilor excepționale din agricultură”.
Înscrierea unui proiect în lista indicativă a Organizației nu înseamnă nici pe departe că proiectul va fi reținut, deoarece această acțiune e lăsată la discreția statului solicitant, care nu are nevoie de o careva aprobare a organizației pentru a înregistra proiectul, astfel neavând nici o garanție că elementul înscris pe lista dată va fi acceptat în viitor. Or, sigla UNESCO poate fi obținută doar după o muncă asiduă pe parcursul mai multor ani, fiind un rezultat al efortului conjugat depus de o echipă de experți, atât la Chișinău, cât și la Paris.
Interviu realizat de Anatol CACIUC
