Am intrat în curtea Casei comunitare din satul Lucășeuca într-o zi însorită de toamnă, vreme potrivită pentru ca Martin, Anton, Ion, Eugen și Oleg să trebăluiască prin ogradă. Băieții au măturat și strâns frunzele, au tăiat crengile uscate, au curățat ograda și le-au aranjat pe toate la loc. De săptămâni bune se bucură de un trai liniștit și îndestulat „la casa lor”. După ce și-au terminat lucrul prin gospodărie, s-au dat pe rând în leagănul din curte, apoi preț de câteva minute bune au privit curioși spre șosea. „Una dintre distracțiile lor e să observe și să numească ce culoare au mașinile care merg pe aici”, explică Maia Guja, pedagoga socială. „E un exercițiu care le dezvoltă atenția”, continuă ea.
După ce și-au îndeplinit responsabilitățile gospodărești, băieții intră în casă, se descalță, își aranjează încălțămintea și hainele la loc. Martin, Anton, Ion, Eugen și Oleg au vârste cuprinse între 22 și 40 de ani. Toată viața și-au petrecut-o în Centrul de plasament temporar pentru copii cu dizabilități din municipiul Orhei (CPTCD).
Nici o zi nu seamănă cu alta
Datorită unui proiect implementat de „Asociația de Sprijin a Copiilor cu Handicap Fizic din Peresecina” (ASCHF), în satele Lucășeuca și Zorile au fost deschise două Case comunitare.
Serviciul social „Casă comunitară” este un serviciu social specializat, destinat persoanelor cu dizabilităţi intelectuale sau psihosociale, care le asigură acestora protecţie, îngrijire şi asistenţă pentru a se dezvolta şi a fi incluși în comunitate.
Astfel, cei cinci bărbați au devenit beneficiarii acestui serviciu. Ei învață să ducă un trai independent și să se integreze în societate. În acest proces sunt îndrumați de pedagoga socială Maia Guja și asistenta medicală Eugenia Motruc. Ambele vin zilnic la Casa comunitară din Lucășeuca, pentru a petrece timp util alături de Martin, Anton, Ion, Eugen și Oleg.
Nici o zi nu seamănă cu alta pentru locuitorii acestei gospodării. „Chiar dacă nu s-ar părea așa, dar tot timpul găsim activități noi și interesante pentru a le face împreună”, spun doamna Maia și doamna Eugenia – așa li se adresează beneficiarii celor două femei. „Noi suntem ca artiștii! Întotdeauna cu zâmbetul pe buze, cu bună dispoziție, cu multă răbdare și căldură. Punem muzică, povestim, glumim și facem tot posibilul ca ei să se simtă confortabil, să le transmitem o stare de bine”, afirmă Eugenia Motruc, care are o experiență de aproape 40 de ani în asistența medicală psihiatrică.
„Primul lucru pe care îl facem dimineața, când venim, este să verificăm cum se simt. Câțiva dintre băieți trebuie să ia zilnic pastile, așa că avem grijă să le dăm tratamentul și să le verificăm temperatura. În perioada pandemiei facem acest lucru de trei ori pe zi. În ce privește igiena personală, unii se descurcă singuri, alții au nevoie de ajutor. Fiecare este diferit, respectiv pe fiecare dintre beneficiari îl abordăm individual”, explică Eugenia.
Au învățat să conviețuiască și să se respecte unii pe ceilalți
Într-adevăr, în cele câteva ore pe care le-am petrecut în compania lor, cei cinci beneficiari ai Casei comunitare din Lucășeuca s-au arătat deschiși, curioși și comunicativi.
În fiecare zi, pedagoga Maia Guja pregătește anumite teme despre care le vorbește băieților. „De exemplu, astăzi mi-am propus să discutăm despre bunele maniere și cum ne comportăm respectuos față de semenii noștri. Vom explica magia cuvintelor te rog, mulțumesc, cu plăcere. Îi vom încuraja să ceară ajutor în caz de necesitate, să salute persoanele care vin în vizită, să nu ia obiectele care nu le aparțin și să enumerăm împreună condițiile care ajută la ocrotirea sănătății”, povestește pedagoga cu peste 30 de ani de experiență.
Viața într-o Casă comunitară nu se deosebește prea mult de viața cotidiană pe care o trăiesc cei mai mulți dintre noi. Martin, Anton, Ion, Eugen și Oleg se cunosc de când erau rezidenți ai centrului de plasament din muncipiul Orhei. Au învățat să conviețuiască, să se înțeleagă și să se respecte unii pe ceilalți. Își cunosc obiceiurile și preferințele.
Martin este cel mai vârstă dintre beneficiari și are cel mai înalt grad de autonomie. Spune că locul unde trăiește acum este „foarte luminos” și vorbește cu drag despre angajatele serviciului social. „Doamna Maia cu doamna Eugenia vin în fiecare dimineață și ne ridică dispoziția. Ele ne zic așa: «Băieți, trebuie să fim puternici», afirmă Martin.
Pasiunile locatarilor
Acesta ne mărturisește că are tensiunea arterială înaltă și că este conștient că nu trebuie să se agite sau să se enerveze. „Eu încerc să fiu calm. Îmi iau pastilele la timp și încerc să nu creez probleme nimănui”, spune el ingenuu. Martin este pasionat de tehnica macrame și de muzică. „Ascultăm muzică în fiecare zi”, precizează el și insistă să ne și cânte ceva.
Martin ține să ne arate camera lui pe care o împarte cu Anton. În fiecare dintre camere locuiesc câte doi beneficiari. Toată casa este impecabilă – nouă și curată. „La noi Anton este expert în făcut paturi. Dimineața, el vrea să le aranjeze pe toate și o face cu multă atenție”, spune Maia Guja.
O pasiune aparte are și Oleg, cel mai tânăr dintre beneficiarii acestui proiect social. Are 22 ani și își petrece cea mai mare parte a timpului confecționând covorașe. „Eu singur am învățat!”, exclamă el și adaugă că „aici e altă viață”.
Ion, care are o formă de dizabilitate mai gravă, reușește să aibă grijă de camera sa și de curățenia din curte, fiind ajutat de ceilalți locuitori ai casei. Tânărul este o fire meticuloasă și atentă. Ritualul la care nu se renunță niciodată în casă este ceaiul băut cu „ceva dulce”.
„Gătim gustos în fiecare zi. Facem tot felul de copturi și lor tare le mai plac”, spune Eugenia Motruc.
„Incluziune prin parteneriat social”
Stilul de viață pe care îl duc acum Martin, Anton, Ion, Eugen și Oleg se datorează proiectului „Incluziune prin parteneriat social”. Acesta a fost implementat de „Asociația de Sprijin a Copiilor cu Handicap Fizic din Peresecina” (ASCHF), în colaborare cu Centrul de Plasament Temporar pentru Copii cu Dizabilități din mun. Orhei.
Astfel, în anul 2017, Centrul de Plasament a cumpărat două imobile în satele Zorile și Lucășeuca. Mai târziu, ASCHF s-a ocupat de dotarea, amenajarea și funcționarea acestora. Totul a fost posibil datorită un grant în valoare de 43 203 de Euro pe care asociația obștească l-a primit de la Uniunea Europeană prin intermediul Fundației Soros Moldova.
„În cele două Case comunitare a fost instalat sistem de încălzire. În Casa comunitară din s. Lucășeuca au fost schimbate ușile, ferestrele, s-a cumpărat mobilier și electrocasnice. În curțile ambelor case a fost instalat un echipament kinetoterapeutic care ajută la dezvoltarea fizică a beneficiarilor noștri. Suportul pe care l-am primit nu a fost doar unul financiar, am avut parte de susținere, încredere, ghidare continuă și multă rabdare”, afirmă Ana Rachieru, coordonatoarea proiectului implementat de ASCHF.
S-au implicat în amenajarea Caselor comunitare
Așadar, în cadrul acestui proiect cinci foști rezidenți ai Centrului de Plasament din Orhei s-au mutat în Casa comunitară din s. Lucășeuca, iar în cea din s. Zorile – șase foști rezidenți. Astfel, a fost asigurată dezinstituționalizarea a 11 persoane cu dizabilități intelectuale și . „Acum suntem în proces de achiziționare a mai multor obiecte pentru beneficiarii noștri. În urma discuțiilor cu ei, am aflat ce dorințe au, la ce lucruri personale visează și foarte curând acestea vor ajunge la ei. De altfel, tinerii au fost implicați chiar și în timpul amenajării celor două Case comunitare. De exemplu, ei au participat la alegerea covoarelor și a altor obiecte de uz casnic”, menționează Ana Rachieru.
În cadrul aceluiași proiect, două au fost dezinstituționalizate și s-au mutat în Casa comunitară din s. Hansca, r. Ialoveni, iar o altă persoană cu dizabilități a fost reintegrată în familia sa biologică din s. Logănești, r. Hâncești.
O parte componentă extrem de importantă desfășurată în cadrul proiectului implementat de ASCHF au fost discuțiile cu membrii comunităților în care s-au mutat cei 11 băieți. S-au organizat ședințe de informare și întâlniri cu localnicii în care aceștia au fost încurajați să pună umărul la incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități.
„Sigur că mai este de lucru la acest capitol, dar cu răbdare și în timp, toată societatea noastră va fi pregătită să accepte persoanele cu dizabilități ca membri valoroși și utili”, consideră Maia Guja, pedogoga Casei comunitare din s. Lucășeuca.
Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Servicii sociale mai bune printr-un parteneriat durabil dintre societatea civilă și guvern”. Proiectul este finanțat de Uniunea Europeană, co-finanțat și implementat de Fundația Soros Moldova în parteneriat cu Asociația Keystone Moldova, Alianța ONG-urilor active în domeniul Protecției Sociale a Copilului și Familiei și Alianța Organizațiilor pentru Persoane cu Dizabilități din Republica Moldova.
