Connect with us
"
"

Social

A revenit la Chișinău după 30 de ani: Nu știu ce s-a schimbat mai mult Moldova sau eu

Publicat

pe

PE SCURT

Elina Fuhrman (51 de ani) este o apreciată jurnalistă CNN care s-a născut în Uniunea Sovietică şi a emigrat în Statele Unite ale Americii în 1989. Într-un text emoţionant publicat de CNN, jea a povestit despre fuga din Moldova, dar şi despre sentimentele care le-a trăit atunci când în 2019 şi-a revizitat ţara natală după mai bine de 30 de ani. 

„De când mă țin minte, am tot încercat să le explic oamenilor de unde sunt. Americanii știu despre Uniunea Sovietică, dar au o idee vagă despre republicile care făceau parte din URSS. Atunci când spuneam că sunt rusoaică, nu mă simțeam autentică. Cu toate acestea, atunci când făceam trimitere la Moldova, țara în care am crescut, interlocutorii îmi răspundeau cu priviri goale. „Unde se află?, este întrebarea firească care urma.  Pe măsură ce treceau deceniile, nu mai eram sigură nici eu de locul de unde mă trag. Patria mea nici nu era pe hartă, când eram tânără și, în inima mea, mă simțeam ca un om fără casă”, scrie în materialul său Elina Fuhrman. 

PE LUNG

America este acum casa mea. Toată viața mea de adult mi-am petrecut-o în SUA. M-am căsătorit aici, mi-am crescut fiicele și mi-am trăit visul american. Cu toate acestea, îmi lipsea o parte din mine și nu știam unde să o găsesc. Asta a fost până într-o zi din 2019, când am primit un mesaj de la colegii mei de școală care mă rugau să mă întorc pentru o întâlnire cu absolvenții.

În spatele Cortinei de Fier

Era înfricoșător să revin în locul unde am crescut. Au trecut mai bine de 30 de ani și, din ce am citit din știri, în R. Moldova lucrurile nu mergeau tocmai bine. Este una dintre cele mai sărace, puțin vizitate și instabil politic țări din Europa. Mulți oameni pleacă. Dar asta e doar jumătate din istorie.

Era decembrie 1989. Abia implinisem 20 de ani când am fugit în Statele Unite, lăsându-mi părinții într-o țară care se afla în plin proces de prăbușire, imediat după căderea Zidului Berlinez.

Nu cunoșteam niciun suflet. Tot ce aveam erau 61 de dolari în buzunar, o mică valiză și dorința de a fi liberă. Catalizatorul evadării mele a fost faptul că am fost arestată pentru că am vândut o fustă de jeans. Știam că este ilegal să vinzi ceva în afara magazinelor de stat și că, dacă eram prinsă, riscam să petrec o bună parte de timp în închisoare, pentru „speculație” – comerț pentru propriul profit.

Aveam nevoie de bani pentru a cumpăra mâncare și am sperat că nu voi fi pedepsită, deoarece perestroika era în plină desfășurare. Dar când doi milițieni m-au luat și m-au interogat o zi întreagă, promițându-mi că-mi vor ruina viața, m-am speriat. Am fost eliberată după ce am dat mită, dar și am știut instinctiv că trebuie să găsesc un mod de a evada. Înțelegeam că odată ajunsă după Cortina de Fier, nu mai aveam cale întoarsă.

Oare nu ești curioasă?

M-am întors o singură dată în Chișinău, în anul 1992, pentru a-mi revedea părinții. Uniunea Sovietică nu mai exista, cel puțin pe hârtie, și am crezut nechibzuit că voi putea călători liber, cel puțin în Europa de Est, în această lumea nouă și curajoasă. La întoarcerea în SUA, am fost scoasă din trenul Chișinău-București și am fost ținută într-o celulă înghesuită la granița cu România. 

Dacă nu l-aș fi cunoscut, la o petrecere de câteva săptămâni înainte, la Washington, pe noul consilier pe securitate în Republica Moldova, probabil, aș fi rămas închisă pentru motivul că mi-am părăsit patria. „Nimic nu s-a schimbat, drăguțo!”, mi-a spus un polițist de frontieră după  eliberarea mea, la ordinul din miez de noapte al președintelui Republicii Moldova. Atunci m-am gândit că n-o să mă întorc niciodată. „Oare nu ești curioasă?”, mi-a scris unul dintre colegii de școală pe Facebook.

Nu mi-am văzut colegii  de clasă de la serata de absolvire, iunie 1986. Pe mulți i-am uitat, le-am  uitat numele și fețele. Nu am avut întâlniri cu absolvenții până când cineva a creat un grup pe Facebook și a început să-i adauge pe toți într-un grup pentru a ne reconecta. Suntem împrăștiați în toată lumea, dar în acest an  am împlinit cu toții 50 de ani și ideea de a ne revedea a părut grozavă pentru unii dintre noi.

Cum sî mă întorc într-un loc pe care l-am șters din memorie? O țară pierdută pe care am șters-o din memorie? Mi-am adus familia în SUA la mijlocul anilor 1990 și nu a rămas absolut nimeni în R. Moldova pe care aș putea să văd.

Turistă în propria țară

Provocarea de a-mi revedea casa din copilărie a fost una dintre cele mai îndrăznețe decizii pe care le-am luat vreodată. M-am înarmat cu un mic teanc de fotografii alb-negru, singurele momente care au rămas din viața mea de atunci, dar și cu memoriile mele și mai limitate. M-am pregătit cu nervozitate pentru călătorie.

Când avionul a aterizat la Chișinău, anxietatea mea s-a intensificat. „Este prima oară când vizitați Moldova?”, m-a întrebat vecinul. Aș putea spune că anxietatea mea era vizibilă și tot ce am putut să pronunț „prima dată într-o perioadă tare îndelungată”. Cu îngrijorare am transmis pașaportul meu amercian polițistului de frontieră și îi urmăreau privirea în timp ce îl examina , ulterior mi-a făcut semn să plec. 

Când am ieșit în oraș am nimerit direct în îmbrățișările colegilor mei care au venit să mă salute și atunci  temerile mele au dispărut. Călătoria mea cu mașina de la aeroport în oraș a părut ireală. Dacă nu erau colegii mei din copilărie nu cred că aș fi putut spune unde mă aflu. Noul nume al Moldovei se potrivește, deoarece Chișinăul nu arată ca nimic din ceea ce îmi amintesc.

Totul s-a transformat: alfabetul, banii, drapelul, îmbrăcămintea, panourile publicitare.

Supermarketurile și buticurile cu haine de brand au luat locul magazinelor de stat care vindeau propagandă și uniforme. Peste tot sunt șantiere, iar toată lumea vorbește la telefoane mobile. Poți să cumperi sushi, să mergi la un karaoke bar sau să mănânci un burger sau patiserie franceză.

Trecutul sovietic de care îmi amintesc este doar un mod de viață dispărut, o istorie veche, un film din arhive. Viața și copilăria pe care le țin minte nu mai există. Ceea ce găsesc aici este conexiunea cu colegii mei de școală, o familie mare despre care am zis cu mult timp înainte că nu o mai am.

Copilăria comunistă

Noi suntem copiii unei lumi dispărute și pe noi mereu ne vor uni experiențe profunde pe care nici măcar nu putem să încercăm să le explicăm copiilor noștri.

Doar noi știm cum e să crești îndoctrinat într-o ideologie rigidă doar pentru o a vedea cum se prăbușește în fața ochilor tăi de adult. Anii noștri de formare au coincis cu o schimbare a peisajului politic și cu colapsul ulterior al singurei lumi pe care am cunoscut-o.

Toți am fost crescuți ca tineri comuniști crezând că avem marele noroc de a locui în țara celei mai fericite copilării.

Am atins majoratul pe timpul „glasnosti” – reforma sovietică menită să ofere oamenilor mai multe libertăți și drepturi – și în această lume în plin proces de schimbare, noi luptam cpentru a  supraviețui. 

Noi am fost ultima generație care a crescut în spatele Cortinei de Fier.

În timp ce ne croiam drumurile în diferitele părți ale lumii, ne cream noi noi vieți și identități, cu toții am înțeles că vom rămâne pentru totdeauna prinși între două lumi. 

Dar ceea ce am descoperit, când ne-a întors în orașul natal, este sentimentul unei identități colective, o casă în interiorul fiecăruia dintre noi, o casă a copilăriei pe care noi toți am crezut că nu o mai avem.

Am revenit la Chișinău și m-am întrebat – ce s-a schimbat mai mult Moldova sau eu?

Nu am știut cum să răspund la această întrebare așa că i-am întrebat pe colegi. Am căzut de acord că totul este de nerecunoscut, dar schimbările din oraș nu se pot compara cu schimbările din interiorul nostru.

În timp ce am cutreierat într-un autobuz orașul natal și zonele din jur, ne-am simțit ca niște vizitatori într-un loc necunoscut, descoperindu-i secretele și învățând istoria-i scrisă recent.

Cea mai mare schimbare pentru mine a fost că, în inima mea, nu mă mai simțeam un om fără casă.

Jurnalistă și știristă din fașă, convertită în om creativ din obligație. Are o memorie fără de preț și păstrează în ea detalii picante despre toți politicienii din Moldova, dar și membrii redacției.

Social

Gherman Pântea, primarul de Chișinău, care a reconstruit oraşul Odessa

Publicat

pe

De către

Unul dintre protagoniştii Unirii Basarabiei cu România la 1918, Gherman Pântea, s-a născut pe 13 mai 1894, în comuna Zăicani, județul Bălţi. A fost primar de Chişinău de trei ori, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost edil al orașului Odessa. Potrivit istoricilor, întreaga viaţă şi activitate ale lui Gherman Pântea se caracterizează „printr-o îmbinare permanentă între mit şi realitate”. Destinul său a inclus în mod curios înrolarea în armata ţaristă în primul război mondial, iar apoi votarea Unirii Basarabiei cu România, numirea în calitate de primar de Odessa de către Ion Antonescu și apoi salvarea de la moarte de către un mareșal sovietic.

S-a născut în familia unui avocat. A urmat şcoala medie din Glodeni şi o şcoală cu profil pedagogic la Cetatea-Albă. O perioadă activează în calitate de profesor. În timpul primului război mondial a fost recrutat în Armata Imperială Rusă, unde a fost decorat cu Ordinul Sfântului Gheorghe. În anul 1916, Gherman Pântea îndeplinea funcţia de translator în statul major al armatei IV, la Roman, pe frontul român.

O nouă etapă în viaţa lui începe odată cu revoluţia rusă din februarie 1917. Se întoarce la Chișinău, unde este unul din inițiatorii Congresului Ostaşilor Moldoveni, la care este ales în calitate de membru al Biroului de organizare al Sfatului Ţării – primul parlament basarabean. Interesant este că pentru aprobarea congresului, Pântea pleacă la Petrograd pentru a se întâlni cu Alexandr Kerenski, şeful guvernului provizoriu rus, dar s-a întâlnit şi cu Vladimir Lenin.(Timpul.md).

La 27 martie 1918 a votat pentru unirea Basarabiei cu România. Din partea judeţului Bălţi a fost ales deputat în Sfatul Ţării. În primul guvern al Basarabiei autonome – Consiliul Directorilor Generali al Basarabiei, ocupă funcţia de Şef al Directoratului Militar.

 La începutul anilor 20 îşi continuă studiile la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. După absolvire a făcut parte din Camera Deputaţilor. 

A deţinut de trei ori funcţia de primar al oraşului Chişinău (1923, 1927–1928 și 1932). Pe perioada mandatului său sunt construite mai multe şcoli, iar în aprilie 1928, la împlinirea a 10 ani de la Unirea Basarabiei cu România, a fost inaugurat monumentul lui Ştefan cel Mare. Petru Hadârcă, directorul Teatrului Național Mihai Eminescu remarca la un moment dat că în perioada sovietică se spunea că teatrul a fost construit în anii 1953-54 de doi arhitecți sovietici, ceea ce nu e adevărat. Clădirea Teatrului Național din Chișinău era deja ridicată în anii 30, lucru datorat primarului Pântea, care a reușit să convingă Consiliul municipal să aloce 40 de milioane lei pentru construcția acestuia.

După anexarea Basarabiei (iunie 1940) de către autorităţile sovietice Gherman Pântea se refugiază în România.

 În timpul celui de-al doilea război mondial deţine funcţia de primar al oraşului Odessa (1941-1944). A fost numit primar de mareşalul Ion Antonescu în urma unei întâlniri din gara 

Chişinău. Venise într-un oraş care suferise distrugeri mari în urma unui asediu de câteva luni. Istoricul Iurie Colesnic scrie în culegerea „Basarabia necunoscută” că, timp de trei săptămâni, Pântea a reuşit să pună în funcţiune staţia electrică, să pornească uzinele, să reconstruiască edificiile şi parcurile, reparând inclusiv celebrele scări din Odessa, să redeschidă Universitatea şi Opera. „El a ştiut să jongleze foarte abil între militarii români, militarii germani şi partizanii sovietici, fiind o autoritate civilă care a renăscut Odessa din ruine şi în timp de război i-a dat o viaţă mai înfloritoare decât putea să-şi imagineze acest oraş portuar“, menționează autorul (Adevarul.ro). A alocat fonduri importante pentru populaţia săracă a Odessei, fapt pentru care era foarte apreciat de odessiţi, care îl numeau „naş papaşa”. I-a ajutat pe mulţi, inclusiv pe sora mareşalului sovietic Tolbuhin, Elena Rudenko. Aceasta avea nevoie de o intervenție chirurgicală complicată, pe care medicii timpului refuzau să o facă. Atunci, la insistența lui Pântea, renumitul Pavel Ceasovnikov a fost de acord să facă procedura chirurgicală, salvându-i astfel viaţa Elenei Rudenko (Historia.ro).

Din 1944 Pântea se mută la Bucureşti. A fost arestat şi judecat în repetate rânduri, iar în 1946 dosarul lui a fost clasat, la cererea Comisiei Aliate de Control şi, personal, a preşedintelui acesteia – nimeni altul decât mareşalul sovietic Tolbuhin, care i-a mulţumit astfel fostului primar al Odessei pentru că i-a salvat sora de la moarte.

A decedat în circumstanțe misterioase la 1 februarie 1968 la București. Ieşind dintr-un local de lângă casă, pe care îl frecventa adesea, a căzut brusc pe stradă şi a murit.

Citește mai departe

Social

Pandemia în SUA: „Toți au încetat să vorbească despre COVID-19”

Publicat

pe

De către

Autoritățile SUA au fost unele dintre cele care negau că virusul respirator ar putea ajunge tocmai până la ei. Donald Trump, președintele american, le spune oamenilor că nu trebuie să-și facă griji, atâta timp cât „în luna aprilie virusul va dispărea pentru că se va încălzi. Așa a spus președintele Chinei și eu îl cred”, declara el.  Pe parcurs însă, oamenii de știință și instituțiile de sănătate au început să dea semnale de alarmă că virusul se răspândește mult prea ușor și că ar putea afecta nu doar China, ci și întreaga lume. Liderul american continuă să fie sceptic la impunerea stărilor de urgență și a îngrijorărilor prezentate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Mai mult, el anunță că SUA va rupe relația cu OMS, pentru că ar fi prea blândă cu China, care s-ar face „vinovată”, declara el, de apariția COVID-19. La scurt timp, când în SUA începe să crească numărul infectaților, Trump spune că este surprins de dimensiunea crizei de coronavirus. „Nu-mi asum deloc vina”, a spus Trump când a fost rugat de jurnaliști să vină cu un comentariu în legătură cu răspunsul deficitar al SUA la pandemie. Atitudinea lui relaxată faţă de situație a fost evidentă atunci când a spus că restricţiile de distanţare socială vor fi eliminate înainte de sărbătorile pascale – o declaraţie pe care a contrazis-o la scurt timp, când a fost nevoit să extindă măsurile de precauție. În cele peste trei luni de pandemie, SUA s-a clasat pe primul loc, având cel mai mare număr de persoane infectate – 2.008.303, dintre care 112.477 au decedat. Cu toate acestea, la începutul verii, autoritățile au anunțat că restricțiile urmează să fie anulate treptat, în fiecare stat american în parte. Majoritatea își propun să deschidă în această săptămână plajele, restaurantele, saloanele de frumusețe și școlile. Iar Donald Trump a declarat că nu are să mai închidă țara, chiar și dacă va urma un al doilea val de infectare. „Vom lupta cu focul, dar nu vom închide țara”, a menționat el.

Pandemia în SUA: Coronavirusul și protestele

În Statele Unite, pandemia a mers în mână în mână cu proteste. @Anna Panovici și Ana Mardare, moldovence stabilite în SUA, ne-au povestit cum au văzut ele impunerea restricțiilor în perioada carantinei, dar și protestele americanilor „Black Lives Matter”.

Geplaatst door Moldova.org op Donderdag 11 juni 2020

Cu toate acestea, la începutul verii, în orașele din SUA a început o serie de proteste antirasiste, după ce un polițist a ucis un bărbat afro-american. Moartea lui George Floyd a readus în centrul discuției rasismul din SUA, în special după ce în ultimii ani, mulți afro-americani neînarmați au fost omorâți de polițiști. De la proteste pașnice, unde oamenii scandau împotriva discriminării și a omorurilor, peste noapte, protestele au devenit agresive. Mulți provocatori au început să jefuiască magazine, localuri, să arunce cu pietre și să dea foc, la început la secția de poliție unde lucra polițistul care se face vinovat de moartea lui Floyd, după care automobilele polițiștilor, apoi au urmat mai multe magazine. Poliția a intervenit cu gaze lacrimogene, gloanțe de cauciuc și bâte. Protestele s-au răspândit prin toate statele americane și nu doar. Unele autorități americane au declarat situație de „urgență pe timp de pace”. Mulți protestatari susțin că s-au săturat de aceste omoruri și de mesajele violente transmise de către președinte, care în loc să calmeze spiritele mai aruncă paie pe foc, atenționând protestatarii că în cazul în care s-ar apropia de Casa Albă s-ar întâlni cu „câini răi și arme ultrasofisticate”, făcând aluzie la tactica aplicată împotriva protestatarilor de culoare care luptau pentru drepturile civile în anul 1960.

„E nevoie de aceste proteste și anume acum, când în fruntea SUA este un președinte rasist”, este de părere Ana Mardare, moldoveancă stabilită în SUA.

În statele americane, a fost impusă interdicția de a circula pe străzi după ora 18:00, iar magazinele care în perioada pandemiei erau deschise doar până la 20:00, acum își închid ușile la 15:00. Mai mulți voluntari împart măști de protecție și îi îndeamnă pe oameni să nu uite să păstreze distanța, deși acest lucru devine tot mai mult ignorat de către protestatari, lucru care ar putea provoca un al doilea val de infectare în masă. 

Citește mai departe

Publicitate

La Chișinău, ca pe malul mării

Publicat

pe

De către

Pandemia a închis frontierele, ți-a anulat călătoriile și te-a impus să uiți pașaportul în dulap pe un termen nedeterminat. Nu-ți rămâne decât să visezi la plajă, la vacanțe și la toate bunătățile lumii. Închizi ochii și te vezi pe străduțele înguste ale Barcelonei, simți mirosul mării, cotești la stânga, apoi mai treci pe lângă niște statui vii și, în sfârșit, ajungi în renumita piață La Boqueria, această mecca gastronomică. Ochii îți fug în toate părțile, iar mirosurile te copleșesc. Piața Boqueria este locul unde poți să guști direct toate fructele de mare și peștele proaspăt pe care ți-l gătesc bucătarii zâmbitori. 

Deschide ochii. Poți să ajungi în Italia, Spania sau Norvegia și să te răsfeți cu cel mai proaspăt pește, creveți și alte fructe de mare. Și nu trebuie să urci în avion pentru asta. Noul magazin Ocean Fish a amenajat în inima capitalei (str. Miorița 1) un loc spațios, luminos și frumos, unde găsești cele mai bune și proaspete produse de mare și ocean. 

În cel de-al 5-lea magazin Ocean Fish am ajuns dis-de-dimineață, când în spatele geamurilor acoperite cu imagini frumoase din Norvegia, angajații Ocean Fish roiau prin magazin – peste câteva ore urma să aibă loc deschiderea oficială. Două angajate termină să lustruiască încă o dată vitrinele și ușile frigiderelor pline cu tot felul de produse la care te-ai gândit, ai căutat, dar nu ai găsit, sau chiar și cele despre care nici măcar nu ai auzit. Un bărbat urmărește cum pâinea și plăcintele cu brânză și spanac prind crustă în cuptor și împrăștie prin magazin mirosul cald de casă și grija părintească. Pe fundal se aud șoapte și pași grăbiți, în timp ce un tânăr aranjează concetrat peștele proaspăt pe un pat de gheață mărunțită. Mișcările calculate, privirea țintită în timpul acestui ritual parcă te hipnotizează și e un lucru la care poți să te uiți ore în șir. 

Aici, simți că produsele de mare au o importanță aparte, pe care o vei putea descoperi doar când intri în această lume a produselor proaspete, refrigerate din care poți găti tot ce-ți poftește inima. Orezul pentru sushi este pus la fiert. Legumele proaspete sunt tăiate julienne, iar somonul este tăiat în panglici perfecte ca să ți se topească în gură. Au mai rămas doar câteva clipe până ușile noului magazin vor fi deschise pentru toți locuitorii și vizitatorii capitalei. În aer plutește un nor de încordare și suspans. Toți s-au echipat cu mănuși și măști, iar liniștea se așterne. Urmează un sunet de claxon lung și anunțul ușor emoționat al managerului: ușile se deschid. „Suntem gata!”

Magazinul care te aduce mai aproape de mare

Poți să ajungi în Italia, Spania sau Norvegia și să te răsfeți cu cel mai proaspăt pește, creveți și alte fructe de mare. Și nu trebuie să urci în avion pentru asta. Noul magazin Ocean Fish Moldova a amenajat în inima capitalei (str. Miorița 1) un loc spațios, luminos și frumos, unde găsești cele mai bune și proaspete produse de mare și ocean.(P)

Geplaatst door Moldova.org op Zaterdag 6 juni 2020

Ocean Fish este locul care te poate plimba prin Italia fierbinte, cu fructe de mare ușor sărate, completate cu legume coapte, scăldate în ulei de măsline extravirgin. Tot aici poți gusta și bucate spaniole. Crevetele în cuib de cartof îți amintește de mare și orele lungi în care te-ai copt pe plajele nisipoase. Piciorușele de broscuțe, crocante și potrivit condimentate îți organizează și un rendez-vous imaginar prin Franța. 

„Propunem peste 30 specii de pește și fructe de mare refrigerate, adică prinse, răcite cu gheață, pentru a-și menține prospețimea și temperatura și pentru a fi gătite și consumate timp de 14 zile”, povestește Alexandru Mâță, director executiv al companiei Ocean Fish Moldova.  

O bucată roz-oranj de somon mi-a atras privirea și m-a dus cu gândul flămând spre un somon în foietaj cu spanac sote cu smântână și un sos bun, bun de muștar. Îmi mai plimb privirea printre rândurile cu produse și mi se face poftă și de o doradă fină cu sos aioli, după care, mă cucerește un morman de creveți care se răcoresc pe un pat de gheață. Lucrul care face Ocean Fish special, motiv pentru care am ajuns aici, pe lângă sortimentul bogat de pește și sushi delicioase, este că poți alege orice produs proaspăt și bucătarul îl va găti în fața ta, în doar șapte minute. Ți-e poftă de creveți? Un bucătar cu mișcări calculate ia talgerul cu creveți proaspeți, toarnă puțin ulei pe tigaia încinsă și începe magia. Când uleiul începe să sfârâie, toarnă creveții fragezi, îi întoarce pe toate părțile, cu grijă, timp de trei minute. Apoi creveții rumeniți fac o baie de sos picant într-un bol și ajung la tine. Îi poți lua acasă și savura alături de cei dragi. Sau poți să te bucuri de ei în compania unui pahar de vin bun. E ok dacă nu vrei să-i împarți cu nimeni, că e doar clipa ta de răsfăț gastronomic la care ai visat de mai mult timp.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Social3 ore în urmă

Cine a fost Lia Manoliu – sportiva din Chișinău care a intrat în Cartea Recordurilor

Lia Manoliu a fost o atletă română, laureată cu aur la Jocurile Olimpice de vară din Mexico 1968 și cu...

Social6 ore în urmă

10 iulie 2020. COVID-19, PE SCURT: Biroul Regional OMS a făcut o donație de 41 mii de euro pentru Laboratorul ANSP

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Politică21 de ore în urmă

Rezumat din Parlament: angajarea răspunderii și minus două ore de democrație

Pe ordinea de zi ședinței au fost puse inițial 42 de proiecte de legi. Printre acestea au fost și alte...

Social23 de ore în urmă

Turist în Moldova: Duruitoarea Veche, Râșcani

Duruitoarea Veche este una din cele mai cunoscute destinații turistice din Republica Moldova. Totuși, ne-am gândit că s-ar putea să vrei...

SocialO zi în urmă

9 iulie 2020. COVID-19, PE SCURT: 195 cazuri noi de infectare și zece decese

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Economie2 zile în urmă

Cât costă să-ți reînnoiești încălțămintea

Sigur ai și tu măcar o pereche de încălțăminte preferată, pe care o porți cu plăcere, dar care ajunge într-o...

Social2 zile în urmă

„Raiul” sovietic și turnătorii. Interviu cu Viorica Olaru-Cemîrtan, Doctoră în istorie

Viorica Olaru-Cemîrtan este istorica care a cercetat luni în șir arhivele ascunse de sovietici despre deportările din Basarabia, a discutat...

Advertisement

Politică

Divertisment3 zile în urmă

Va interzice Putin curcubeul?

PE SCURT Pe 3 iulie, la o întâlnire dintre Vladimir Putin și membrii grupului de lucru pentru amendamentele la Constituție,...

Politică7 zile în urmă

Protest în regiunea transnistreană: „Noi nu vă limităm în totalitate”

PE SCURT Pe 2 iulie, în Râbnița a avut loc un protest după ce așa-zisele autorități transnistrene au anulat permisele...

Politică2 săptămâni în urmă

Ce înseamnă schimbările în Constituția Rusiei și cum ar putea influența regiunea transnistreană. Explicăm

PE SCURT De pe 25 iunie până pe 1 iulie are loc referendumul pentru modificarea Constituției Federației Ruse. În regiunea...

Politică3 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Trei sate moldovenești din stânga Nistrului au trecut în subordinea Tiraspolului?

PE SCURT Așa-zisele autorități transnistrene anunță că aproape 80% dintre cazurile de COVID-19 au fost tratate.  Thomas Mayr Harting, reprezentantul...

Politică3 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. „Discriminare. Autoritățile moldovenești nu au anulat bacalaureatul pentru studenții din regiune”

PE SCURT Astăzi, 16 iunie, în regiunea transnistreană, se încheie starea de urgență, însă restricțiile rămân în vigoare. Acest lucru...

Istorie1 lună în urmă

„Politicienii folosesc divizarea în societate, manipulând cu preferințele alegătorilor”, spune o doctoră în Științe Politice

PE SCURT Instalarea stării de urgență pare că a amplificat problemele politice și divergențele existente în societate, la fel ca...

Politică1 lună în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană: Tiraspolul sugerează că s-a descurcat mai bine decât Chișinăul

PE SCURT Biroul Politici de Reintegrare a anunțat că au fost ridicate unele restricții de circulație pentru locuitorii satelor din...

Advertisement

Opinii

iulie 2020
L Ma Mi J V S D
« iun.    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031