Connect with us
"
"

Social

A revenit la Chișinău după 30 de ani: Nu știu ce s-a schimbat mai mult Moldova sau eu

Publicat

pe

PE SCURT

Elina Fuhrman (51 de ani) este o apreciată jurnalistă CNN care s-a născut în Uniunea Sovietică şi a emigrat în Statele Unite ale Americii în 1989. Într-un text emoţionant publicat de CNN, jea a povestit despre fuga din Moldova, dar şi despre sentimentele care le-a trăit atunci când în 2019 şi-a revizitat ţara natală după mai bine de 30 de ani. 

„De când mă țin minte, am tot încercat să le explic oamenilor de unde sunt. Americanii știu despre Uniunea Sovietică, dar au o idee vagă despre republicile care făceau parte din URSS. Atunci când spuneam că sunt rusoaică, nu mă simțeam autentică. Cu toate acestea, atunci când făceam trimitere la Moldova, țara în care am crescut, interlocutorii îmi răspundeau cu priviri goale. „Unde se află?, este întrebarea firească care urma.  Pe măsură ce treceau deceniile, nu mai eram sigură nici eu de locul de unde mă trag. Patria mea nici nu era pe hartă, când eram tânără și, în inima mea, mă simțeam ca un om fără casă”, scrie în materialul său Elina Fuhrman. 

PE LUNG

America este acum casa mea. Toată viața mea de adult mi-am petrecut-o în SUA. M-am căsătorit aici, mi-am crescut fiicele și mi-am trăit visul american. Cu toate acestea, îmi lipsea o parte din mine și nu știam unde să o găsesc. Asta a fost până într-o zi din 2019, când am primit un mesaj de la colegii mei de școală care mă rugau să mă întorc pentru o întâlnire cu absolvenții.

În spatele Cortinei de Fier

Era înfricoșător să revin în locul unde am crescut. Au trecut mai bine de 30 de ani și, din ce am citit din știri, în R. Moldova lucrurile nu mergeau tocmai bine. Este una dintre cele mai sărace, puțin vizitate și instabil politic țări din Europa. Mulți oameni pleacă. Dar asta e doar jumătate din istorie.

Era decembrie 1989. Abia implinisem 20 de ani când am fugit în Statele Unite, lăsându-mi părinții într-o țară care se afla în plin proces de prăbușire, imediat după căderea Zidului Berlinez.

Nu cunoșteam niciun suflet. Tot ce aveam erau 61 de dolari în buzunar, o mică valiză și dorința de a fi liberă. Catalizatorul evadării mele a fost faptul că am fost arestată pentru că am vândut o fustă de jeans. Știam că este ilegal să vinzi ceva în afara magazinelor de stat și că, dacă eram prinsă, riscam să petrec o bună parte de timp în închisoare, pentru „speculație” – comerț pentru propriul profit.

Aveam nevoie de bani pentru a cumpăra mâncare și am sperat că nu voi fi pedepsită, deoarece perestroika era în plină desfășurare. Dar când doi milițieni m-au luat și m-au interogat o zi întreagă, promițându-mi că-mi vor ruina viața, m-am speriat. Am fost eliberată după ce am dat mită, dar și am știut instinctiv că trebuie să găsesc un mod de a evada. Înțelegeam că odată ajunsă după Cortina de Fier, nu mai aveam cale întoarsă.

Oare nu ești curioasă?

M-am întors o singură dată în Chișinău, în anul 1992, pentru a-mi revedea părinții. Uniunea Sovietică nu mai exista, cel puțin pe hârtie, și am crezut nechibzuit că voi putea călători liber, cel puțin în Europa de Est, în această lumea nouă și curajoasă. La întoarcerea în SUA, am fost scoasă din trenul Chișinău-București și am fost ținută într-o celulă înghesuită la granița cu România. 

Dacă nu l-aș fi cunoscut, la o petrecere de câteva săptămâni înainte, la Washington, pe noul consilier pe securitate în Republica Moldova, probabil, aș fi rămas închisă pentru motivul că mi-am părăsit patria. „Nimic nu s-a schimbat, drăguțo!”, mi-a spus un polițist de frontieră după  eliberarea mea, la ordinul din miez de noapte al președintelui Republicii Moldova. Atunci m-am gândit că n-o să mă întorc niciodată. „Oare nu ești curioasă?”, mi-a scris unul dintre colegii de școală pe Facebook.

Nu mi-am văzut colegii  de clasă de la serata de absolvire, iunie 1986. Pe mulți i-am uitat, le-am  uitat numele și fețele. Nu am avut întâlniri cu absolvenții până când cineva a creat un grup pe Facebook și a început să-i adauge pe toți într-un grup pentru a ne reconecta. Suntem împrăștiați în toată lumea, dar în acest an  am împlinit cu toții 50 de ani și ideea de a ne revedea a părut grozavă pentru unii dintre noi.

Cum sî mă întorc într-un loc pe care l-am șters din memorie? O țară pierdută pe care am șters-o din memorie? Mi-am adus familia în SUA la mijlocul anilor 1990 și nu a rămas absolut nimeni în R. Moldova pe care aș putea să văd.

Turistă în propria țară

Provocarea de a-mi revedea casa din copilărie a fost una dintre cele mai îndrăznețe decizii pe care le-am luat vreodată. M-am înarmat cu un mic teanc de fotografii alb-negru, singurele momente care au rămas din viața mea de atunci, dar și cu memoriile mele și mai limitate. M-am pregătit cu nervozitate pentru călătorie.

Când avionul a aterizat la Chișinău, anxietatea mea s-a intensificat. „Este prima oară când vizitați Moldova?”, m-a întrebat vecinul. Aș putea spune că anxietatea mea era vizibilă și tot ce am putut să pronunț „prima dată într-o perioadă tare îndelungată”. Cu îngrijorare am transmis pașaportul meu amercian polițistului de frontieră și îi urmăreau privirea în timp ce îl examina , ulterior mi-a făcut semn să plec. 

Când am ieșit în oraș am nimerit direct în îmbrățișările colegilor mei care au venit să mă salute și atunci  temerile mele au dispărut. Călătoria mea cu mașina de la aeroport în oraș a părut ireală. Dacă nu erau colegii mei din copilărie nu cred că aș fi putut spune unde mă aflu. Noul nume al Moldovei se potrivește, deoarece Chișinăul nu arată ca nimic din ceea ce îmi amintesc.

Totul s-a transformat: alfabetul, banii, drapelul, îmbrăcămintea, panourile publicitare.

Supermarketurile și buticurile cu haine de brand au luat locul magazinelor de stat care vindeau propagandă și uniforme. Peste tot sunt șantiere, iar toată lumea vorbește la telefoane mobile. Poți să cumperi sushi, să mergi la un karaoke bar sau să mănânci un burger sau patiserie franceză.

Trecutul sovietic de care îmi amintesc este doar un mod de viață dispărut, o istorie veche, un film din arhive. Viața și copilăria pe care le țin minte nu mai există. Ceea ce găsesc aici este conexiunea cu colegii mei de școală, o familie mare despre care am zis cu mult timp înainte că nu o mai am.

Copilăria comunistă

Noi suntem copiii unei lumi dispărute și pe noi mereu ne vor uni experiențe profunde pe care nici măcar nu putem să încercăm să le explicăm copiilor noștri.

Doar noi știm cum e să crești îndoctrinat într-o ideologie rigidă doar pentru o a vedea cum se prăbușește în fața ochilor tăi de adult. Anii noștri de formare au coincis cu o schimbare a peisajului politic și cu colapsul ulterior al singurei lumi pe care am cunoscut-o.

Toți am fost crescuți ca tineri comuniști crezând că avem marele noroc de a locui în țara celei mai fericite copilării.

Am atins majoratul pe timpul „glasnosti” – reforma sovietică menită să ofere oamenilor mai multe libertăți și drepturi – și în această lume în plin proces de schimbare, noi luptam cpentru a  supraviețui. 

Noi am fost ultima generație care a crescut în spatele Cortinei de Fier.

În timp ce ne croiam drumurile în diferitele părți ale lumii, ne cream noi noi vieți și identități, cu toții am înțeles că vom rămâne pentru totdeauna prinși între două lumi. 

Dar ceea ce am descoperit, când ne-a întors în orașul natal, este sentimentul unei identități colective, o casă în interiorul fiecăruia dintre noi, o casă a copilăriei pe care noi toți am crezut că nu o mai avem.

Am revenit la Chișinău și m-am întrebat – ce s-a schimbat mai mult Moldova sau eu?

Nu am știut cum să răspund la această întrebare așa că i-am întrebat pe colegi. Am căzut de acord că totul este de nerecunoscut, dar schimbările din oraș nu se pot compara cu schimbările din interiorul nostru.

În timp ce am cutreierat într-un autobuz orașul natal și zonele din jur, ne-am simțit ca niște vizitatori într-un loc necunoscut, descoperindu-i secretele și învățând istoria-i scrisă recent.

Cea mai mare schimbare pentru mine a fost că, în inima mea, nu mă mai simțeam un om fără casă.

Este angajată în domeniul media încă din 1999. Timp de 14 ani, a fost reporter la Agenția de Stat Moldpres, apoi a lucrat la Flux și portalul Arena. Face parte din echipa Moldova.org din 2014.

Economie

Cât costă să întreții anual o pisică

Publicat

pe

PE SCURT

În curând se fac patru luni de când Consiliul Municipal a aprobat Regulamentul privind stabilirea măsurilor de gestionare a câinilor cu și fără stăpân și a animalelor de companie din municipiul Chișinău. Potrivit regulamentului, fiecare stăpân al unui animal de companie din Chișinău trebuie să achite o taxă de impozit. Dar, pentru a încuraja înregistrarea și sterilizarea/castrarea animalelor, primăria îi scutește de taxe pe cei care au avut grijă de animalele lor.

Cu toate acestea, înainte de a lua o pisică în casă, îți spunem cât costă sterilizarea și cât costă întreținerea ei pentru un an.

PE LUNG

Pe lângă sterilizarea animalelor, autoritățile cer ca ele să fie înregistrate. Poți citi Regulamentul aici.

Sterilizarea pisicii este permisă odată cu împlinirea a șase luni. Procedura costă cel puțin 400 de lei. În fiecare an, este nevoie să vaccinați animalul împotriva rabiei, paraziților interni și ale bolilor virale. Toate vaccinurile vor fi înscrise în pașaportul animalului care costă aproximativ 70 de lei. Pe lângă informația despre vaccinuri, pașaportul va include numele animalului și date despre stăpân. La dorința stăpânului, dacă animalul are cip, în pașaport va fi indicat și acest lucru. Microcipul este o metodă de identificare a animalului. Informația despre animal, despre vaccinuri, vârstă și despre animal poate fi citită cu ajutorul unui scaner. Dacă deții aceste două lucruri, ai posibilitatea să călătorești cu animalul tău de companie peste hotare. Jurnalista Lia Ciutac, care a emigrat în 2018 împreună cu motanul Blu în Olanda, îți spune de ce documente are nevoie pisicul tău pentru călătorie.

Dacă pisica ta mănâncă câte un pachețel de mâncare umedă pe zi (câte o sută de grame) care costă 10 lei, cheltuielile trec de 3600 de lei pe an. Asta fiind și cel mai scump lucru în întreținerea pisicii.

Dacă vrei să mai distrezi pisica, îi poți cumpăra un pește jucărie. Poți găsi în magazinele din Chișinău cu 50 de lei sau poți să comanzi de pe internet și mai ieftin. Ai putea să-i cumperi o jucărie mai sofisticată pe care ar putea să se cațăre și unde să-și înfige ghearele. Totuși, în funcție de complexitatea construcției, jucăria costă mai scump decât peștele jucărie.

Conform unui sondaj Magenta Consulting din 2014, moldovenii preferă câinii. 61.6% dintre oamenii chestionați au zis că dețin câini, iar 47.1% preferă pisicile. 61% dintre pisici locuiesc în apartamente.

Citește mai departe

Istorie

BBC la Ziua Independenței în Transnistria: Sărbătoarea unei națiuni care nu există

Publicat

pe

PE SCURT

Emoția lor colectivă a fost aproape palpabilă în această zi surprinzător de caldă din septembrie. Sărbătorirea Zilei Independenței este cel mai important moment al anului. Dar nu îi deranjează că micuța națiune a Europei de Est, denumită oficial Republica Moldovenească Nistreană (PMR), nu există oficial”, povestește jurnalista BBC, Sarah Reid, despre ziua când Transnistria își sărbătorea așa-zisa independență.

PE LUNG

Potrivit jurnalistei, Transnistra este un loc minunat de ciudat, pentru că este nerecunoscută ca națiune de către membrii Națiunilor Unite, în ciuda faptului că și-a declarat independența în 1990, cu un an înainte ca Uniunea Sovietică să se prăbușească. Mai puțin de 70 km Sud-Est de capitala Republicii Moldova, Tiraspol (pop.: 130.000) este adesea descris ca fiind blocat în URSS. Într-adevăr, de la statuia imperioasă a lui Lenin, care păzește clădirea parlamentului brutalist al Transnistriei, până la străzile sale numite după date semnificative sovietice, Transnistria, cu siguranță, nu este lipsită de moaștele din epoca sovietică.

„Ne întristează faptul că independența noastră nu este recunoscută oficial, dar ne simțim independenți”, a explicat funcționara publică Vera Galchenko, în timp ce a ajutat un veteran militar să urce într-un taxi în urma paradei de 45 de minute. „Avem propria noastră constituție, guvern, armată, valută și chiar pașapoarte”, i-a spus cu mândrie reporterei.

Însă fără acces direct la singurele trei state care recunosc Transnistria (Abhazia; Nagorno-Karabakh, cunoscută și sub numele de Republica Artsakh; și Osetia de Sud), pașaportul este în esență inutil pentru cei 500 mii de rezidenți. Cu toate acestea, cei mai mulți dețin naționalitate dublă sau triplă: rusească, ucraineană sau moldovenească, astfel încât nu sunt tocmai prinși în această enclavă cu sate adormite, fabrici sovietice abandonate și fabrica de rachiu Kvint a Tiraspolului.

De când Transnistria și-a declarat independența în urmă cu 30 de ani, populația Tiraspolului a scăzut cu cel puțin o treime. Din cauza scăderii perspectivelor economice în urma căderii URSS, majoritatea rezidenților au plecat să caute un loc de muncă în Rusia. Dar, în timp ce viața nu este ușoară în această democrație prezidențială, unde salariile sunt chiar mai mici decât în ​​Moldova (una dintre cele mai sărace țări din Europa), mulți sunt mulțumiți de viața de aici, povestește autoarea reportajului.

„Avem un climat bun, produse locale bune, cum ar fi fructe și legume și există ajutor din străinătate”, a spus Andrey Smolenskiy, fondatorul Transnistria Tour. Smolenskiy a explicat că compania sa a devenit prima agenție de turism Tiraspol care a lucrat cu turiștii veniți din străinătate în 2011. Când zice „străinătate”, asta înseamnă Rusia, care construiește spitale și școli în Transnistria, își furnizează puterea și subvenționează pensiile populației bătrâne.

Smolenskiy se referă cu drag la „țara mamă”. În timp ce cele trei grupuri etnice principale ale Transnistriei au dimensiuni similare, limba comună este limba rusă. Steagurile rusești flutură alături de steagurile transnistrene (singurul drapel național din lume care poartă în continuare însemne de ciocan și seceră) pe clădirile orașului, iar în cadrul paradei Ziua Independenței, la care participă și soldații ruși, steagurile inedite sunt vândute cu ambele steaguri pe același băț.

„Transnistria s-a considerat istoric ca o parte a spațiului cultural rusesc”, a explicat Anatolii Dirun, supervizor academic la Școala de Studii Politice din Tiraspol. „Nu mai vorbim de faptul că Rusia este garantul păcii pentru Transnistria”.

Este ușor de înțeles de ce începutul Transnistriei către drumul său spre independență a fost stâncos. La sfârșitul anilor ’80, sentimentele naționale din Republica Sovietică Socialistă din Moldova (RSS Moldovenească; una dintre cele 15 republici ale URSS și acum cunoscută sub numele de Republica Moldova) au trezit neliniște printre minoritățile etnice de origine rusă din Transnistria. Un demers pentru interzicerea limbii ruse a fost ultima picătură care a determinat Transnistria să-și păstreze moștenirea culturală prin proclamarea Republicii Republicii Sovietice Socialiste Independente Moldovenești la 2 septembrie 1990.

Disperat să păstreze împreună o Uniune Sovietică fracturată, atunci liderul URSS, Mihail Gorbaciov a declarat nulitatea proclamării independenței Transnistriei, deschizând calea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenească să-și declare propria independență tot cu Transnistria. Tensiunile dintre cele două regiuni au escaladat într-un conflict militar în martie 1992.

Pe măsură ce ultimul batalion de soldați a ieșit din Piața Suvorov de pe strada 25 octombrie (bulevardul principal al Tiraspolului) s-a transformat într-o alee multietnică. Pe străzi se văd bibelouri naționaliste și pâine artizanală decorată cu simboluri comuniste. bunicile cu șalurile Pavlovsky se mișcă încet sub muzica populară rusească care se aude de la boxele portabile.

Sărbătoarea a ajuns într-un parc plin de frunze, situat între strada 25 octombrie și curba râului Nistru. Câțiva pre-adolescenți se înghesuie într-o arenă de box improvizată. Jurnalista s-a apropiat de coada pentru shashlik de porc sfârâind pe grătarele mobile. Ea este amuzată de copiii ce se cățărau, în glumă, pe tancurile din epoca sovietică, pe armele antiaeriene și pe alte artilerii care ar trebui să arate puterile militare ale Transnistriei.

Cu puține atracții și cu puțin mai puțină infrastructură turistică dincolo de Tiraspol, mulți dintre cei 20.000 de vizitatori anuali ai Transnistriei vin în excursii de o zi din Moldova. Într-adevăr, este relativ ușor de vizitat, pentru că sunt autobuze obișnuite din Chișinău spre Tiraspol, iar intrarea în Transnistria este viză. Trebuie să arăți grănicerilor doar rezervarea de la hotel.

Turismul ar putea să sporească economia Transnistriei. Explorând frontiera uitată a Europei de Est, este jumătate din distracție. Cu Moldova reticentă să renunțe la Transnistria și cu Rusia care puțin probabil că va renunța la interese, devenind o națiune cu adevărat independentă poate rămâne un vis ireal pentru oamenii care numesc Transnistria acasă, scrie BBC.

Citește mai departe

Social

Primarul a găsit sursa mirosului urât în Chișinău. De ce îl contrazic ecologiștii

Publicat

pe

PE SCURT

Câteva zile în urmă, primarul Ion Ceban a mai întreprins o vizită la stația de epurare din Chișinău. Acesta a constatat „catastrofa ecologică” cauzată de nămolul depozitat și a promis că până la 1 martie S.A. „Apă-Canal Chişinău” va veni cu un plan pentru lichidarea mirosurilor neplăcute și evitarea agravării situației, după ce va consulta experții străini.

Totuși, președinta Centrului Național de Mediu Ina Coșeru zice că problema mirosului vine de la stație care se află în construcție și din cauza deversărilor neprelucrate ale agenților economici.

PE LUNG

Potrivit primarului, mirosul urât vine de la nămolul acumulat la stație pe parcursul ultimilor 10 ani. Dacă facem o paralelă cu situația din Soroca, în apropierea Cetății Soroca acolo unde sunt amplasate țevile de evacuare a apelor menajere care se deversează direct în râul Nistru, mirosul este asemănător. 

Dar orașul Soroca nu are o stație de epurare și nu produce nămol așa cum se întâmplă la Chișinău, însă mirosul urât persistă și acolo. 

În septembrie anul trecut, Ziarul de Gardă a făcut o vizită inopinată la stația de epurare și a constatat că 50% din instalațiile stației se aflau în reparație, iar aceasta lucrează în regim forțat. Patru decantoare primare se află în reparație din primăvara anului curent. Stația funcționează doar cu două decantoare. În reparație se află trei decantoare secundare, bazine în care nămolul activ este sedimentat, iar apa se limpezește.

În septembrie 2019 s-a făcut și o analiză a apei menajere ieșită din stația de epurare. S-a stabilit că norma acceptată a azotului amoniacal a fost depășită de 43 de ori, iar a detergenților a fost depășită de 50 de oi. De asemenea, norma acceptată de fosfor a fost depășită de patru ori.

În aceeași perioadă Chișinăul a simțit un miros mult mai puternic decât în alte zile. Atunci, circa trei tone de resturi de pește au fost depistate în grătarele de la stația de epurare. Mai târziu, s-a depistat că doi agenți economici au deversat resturile în stație. Atunci S.A. „Apă-Canal Chişinău” dădea vina și pe compania producătoare de etanol Zernoff așa cum o făcea din 2016 încoace de când au semnat un contract. În scurt timp după ce au făcut analize, instituția și-a cerut scuze publice de la companie. 

Atunci și fostul ministru al Mediului, Valeriu Munteanu spunea că „stația de epurare a apelor este defectă, lucru care nu s-a mai întâmplat până acum în acest fel, pentru că mai existau defecțiuni în urma cărora era emanat un miros înțepător, dar vreo astfel de culoare și pregnanță, nu cred că a fost vreodată”, comentând faptul că în râul Bâc se deversa după epurare, apă cu o nuanță albă.

Dosare penale pentru poluare

Ulterior, au fost intentate două dosare penale de Procuratura Generală în cazul mirosului neplăcut din Chișinău. 

În octombrie 2019, după investigațiile preliminare și constatările specialiștilor, Procuratura Generală a pornit cauza penală pe faptul poluării apei și aerului în municipiul Chișinău, cât și pe faptul gestionării incorecte a mijloacelor financiare.

Astfel, procurorii au scos la iveală că poluarea aerului din municipiul Chișinău și apei râului Bâc se datorează faptului că nu a fost respectat procesul tehnologic la Stația de epurare a municipiului Chișinău. Drept urmare, prejudiciile cauzate mediului înconjurător în rezultatul încălcării legislației constituie aproape 40 milioane lei

De asemenea, procurorii au stabilit că factorii de decizie ai SA ,,Apă-Canal Chișinău” au admis infracțiuni de abuz în serviciu în întreținerea procesului tehnologic de tratare a apelor uzate, ceea ce a dus la un prejudiciu de peste 30 milioane lei.

Într-o vizită din ianuarie 2020, Ceban spunea că din 80% lucrări care trebuiau să fie finalizate în această lună conform planului, sunt maxim 20% îndeplinite. Din cele patru „metan-tancuri” pentru depozitarea și prelucrarea nămolul, doar unul este gata. 

În ianuarie 2017, s-a dat startul reabilitării Stației de epurare și liniei noi de tratare a nămolului. Potrivit autorităților, finalizarea va avea loc în 2021. Lucrările se vor desfășura în două etape: construcție pe linia apei și construcție pe bază de nămol. Prin urmare, vor fi reabilitate 3 decantoare primare, 4 bazine de aerare și 7 decantoare secundare. Urmează a fi construite îngrășătoare pentru nămolul primar și nămolul biologic, vor instalate centrifugi, și va fi construit un rezervor de gaze. 

Până la vară scăpăm de miros

Pe 4 februarie, Ceban a mai avut o vizită la stație. Acesta a zis clar: „capitala este în prag de o catastrofă ecologică… din cauza iresponsabilității autorităților municipale de până acum”. A mai promis că până la vară vom scăpa de mirosul urât. „Bani sunt”, a declarat anterior. Acum însă, nu sunt soluții. Așteaptă ca experții străini să le prezinte.

În campania electorală pentru alegerile generale locale repetate pentru Chișinău din 2018, la o emisiune televizată, Ceban spunea că „problema mirosului urât de la stația de epurare din Capitală poate fi rezolvată, în maxim doi ani și doar dacă se depune efort maxim, inclusiv financiar”.

„Dacă nu evacuăm și nu prelucrăm acest volum mare de nămol și noroi, atunci el ar putea să miroase încă 5 ani. Sarcina numărul 1 este de a reabilita stația de epurare, după prelucrare nămolul să fie evacuat”, a menționat acesta în campania electorală din 2018.

Totuși, Ina Coșeru, președinta Centrului Național de Mediu, spune că cele peste 500 mii de tone de nămol sunt depozitate pe teritoriul stație de nămol mai mult de 10 ani, fără vreo soluție. „Respectiv, trebuia să miroase tot timpul”. Dar, potrivit specialistei, mirosul urât de fapt vine de la stație, „activitatea căreia a fost dată peste cap din cauza reconstrucției anumitor trepte de epurare a apelor uzate”. 

De asemenea, ecologista zice că mirosul urât vine și de la depășirea de substanțe chimice în apele uzate care ajung în stație. „Lipsesc stații de pretratare a apelor uzate la agenții economici care deversează în sistemul comun de canalizare”.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Cultură15 ore în urmă

Ce faci în weekend? Învață să crești plante, discută despre prieteniile online sau mergi la un concert pe întuneric

PE SCURT În acest weekend îți propun să mergi la o întâlnire la Primăria Chișinău unde îți vei putea exprima...

Ecologie2 zile în urmă

Cum poți transforma plasticul într-o avere

PE SCURT Avem o problemă cu plasticul. Zilnic producem tone de deșeuri din care reciclăm doar 10%, iar restul ajunge...

Partidul Democrat din Moldova2 zile în urmă

Candu’s 5. De ce a plecat fostul speaker din PDM și ce planuri au cei 6 ex-democrați

PE SCURT Andrian Candu, urmat de Sergiu Sîrbu, Grigore Repeșciuc, Vladimir Cebotari, Eleonora Graur și Corneliu Padnevici, a părăsit partidul...

Social3 zile în urmă

Satul moldovenesc unde oamenii s-au unit împotriva violenței

PE SCURT Fiecare sat și oraș trebuie să aibă un plan de acțiuni concrete prin care să prevină violența în...

Cultură3 zile în urmă

Gogol, scriitorul care a trăit 43 de ani cu frica de propriii demonii

PE SCURT Nicolai Gogol a fost scriitorul care a revoluționat literatura rusă prin operele sale. A relatat perfect realitățile dure...

Cultură3 zile în urmă

Ce șansă a ratat R. Moldova și de ce suntem un popor vegetal. Povestește Ana Blandiana

PE SCURT Renumita scriitoare Ana Blandiana s-a aflat timp de câteva zile în Republica Moldova, unde a participat la dezbateri...

Cultură4 zile în urmă

Irina Rimeș va promova Ziua lui Brâncuși, iar Internetul s-a întors împotriva ei. Explicăm de ce

PE SCURT Artista Irina Rimeș, originară din Republica Moldova, a fost numită săptămâna trecută ambasadoare a Zilei Constantin Brâncuși. Decizia...

Advertisement

Politică

PoliticăO săptămână în urmă

O zi reușită pentru Blocul ACUM în Parlament. Cum a decurs ședința de astăzi

PE SCURT Deputații Blocului ACUM au depus astăzi în plenul Parlamentului o moțiune simplă împotriva ministrului de Externe, Aureliu Ciocoi....

PoliticăO săptămână în urmă

Ministru suedez la Chișinău: Vrem să vedem oameni concreți puși după gratii pentru frauda bancară

PE SCURT Suedia este pregătită să ofere asistență inițiativelor de reformă din Republica Moldova și va urmări îndeaproape progresul acestora,...

PoliticăO săptămână în urmă

Cât au costat 14 deputați ex-comuniști și cine l-a denunțat la CNA pe Sergiu Sîrbu. Povestește Voronin

PE SCURT Președintele Partidului Comuniștilor Vladimir Voronin susține că cei 14 deputați care au plecat în decembrie 2015 din PCRM,...

Istorie2 săptămâni în urmă

BBC la Ziua Independenței în Transnistria: Sărbătoarea unei națiuni care nu există

PE SCURT „Emoția lor colectivă a fost aproape palpabilă în această zi surprinzător de caldă din septembrie. Sărbătorirea Zilei Independenței...

Politică2 săptămâni în urmă

După zece ani pauză, militarii noștri vor defila pe Piața Roșie la 9 mai. Și alte decizii ale Guvernului RM de azi

PE SCURT Pacienții asigurați vor avea acces la un număr mai mare de servicii medicale, iar directorii instituțiilor medico-sanitare publice...

Politică2 săptămâni în urmă

Plahotniuc nu are nevoie de viză în SUA pentru că deja este acolo. Ce mai spune Andrian Candu despre PDM

PE SCURT Fostul lider al PDM Vlad Plahotniuc se află acum în SUA, chiar dacă a fost desemnat public de...

Politică2 săptămâni în urmă

Ce riscă fostul șef al SIS pentru expulzarea ilegală a profesorilor turci

PE SCURT Fostul director al Serviciului de Informații și Securitate (SIS), Vasile Botnari, va sta pe banca acuzaților pentru abuz...

Advertisement

Opinii

februarie 2020
L Ma Mi J V S D
« ian.    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
242526272829