Connect with us

Cultură

Studențimea în Evul Mediu

Publicat

pe

Toamna, în oraș, vine la pachet cu îmbulzeala în transportul public. Studenții mișună prin parcuri și cafenele, generează haos și râsete. Ei creează acea atmosferă de voie bună și ușurință care face orașul să pară mai viu. Din păcate, mai sunt și oameni nemulțumiți de studenți, considerând că li se strică liniștea.

În fine, pentru a mai calma spiritele, ne-am gândit să vă povestim cum trăiau studenții în Evul Mediu. O să fiți surprinși.

Enlarge

medieval-students3
Basorelief care înfățișează studenții medievali

Prima universitate în Europa a apărut la Bologna, fondată în anul 1088 și s-a dezvoltat din societățile de ajutor reciproc înființate de străinii care veneau la studiu în oraș. Aceștia căutau să fie protejați de legile prin care puteau fi pedepsiți colectiv pentru crimele comise de conaționali ai lor. Aceste societăți, numite națiuni, au decis să formeze o asociație mai mare, pe care au denumit-o universitas.

Universitățile în orașele medievale formau adesea niște comunități închise, unde viața studenților și a profesorilor era strict reglementată. Ziua se începea la 5 dimineața și se încheia pe la 9 seara. Limba de comunicare era limba latină și majoritatea lecțiilor erau dedicate învățării gramaticii latine și artei discursului. Studenții erau obligați să participe în discuții și lecturi publice, dar nu mai des de o singură dată pe zi.

Taxa de studii era plătită de toți și depindea de cât de bogat era studentul. Dacă în unele orașe studenții săraci trăiau în comun, câte 10 -12 oameni într-un dormitor cum era în Bazel, Elveția, în alte universități, precum Cambridge, studenții erau cazați câte doi, unul fiind mai bogat și plătea mai mult și era considerat stăpânul camerei. Colegul său de camera era de obicei mai sărac, plătea mai puțin pentru cazare și era un fel de slujitor pentru primul, pe tot parcursul studiilor.

Enlarge

Tonzura-600x420
Tonzura călugărilor care se aplica și studenților din Evul Mediu

Ca și pentru studenții din zilele noastre, când mergi într-un oraș străin, cel mai greu nu este programul de învățământ, ci acomodarea. De exemplu, în unele orașe bărbații aveau păr lung, iar în alte orașe trebuiau să se tundă chilug sau să-și facă tonzura (n.red. tunsoare călugărească, din latină), mai ales în comunitățile religioase.

O altă problemă era creată de modul de a mânca, în timp ce în Bazel mai toți se foloseau de cuțit și furculiță, în unele orașe din Franța se mai mânca cu mâna, chiar și terciul, și supele.

Existau anumite ritualuri pentru studenții noi. Ritualurile erau legate de umilințe fizice și psihologice, sarcini fără sens care aveau ca scop să demonstreze că noul-venit este capabil să facă orice pentru a deveni student.

Enlarge

tractir
Imagine dintr-un tractir medieval

După învestire viața nu era mai ușoară. Tinerii, în primul lor an de studii, erau un fel de slujitori pentru studenții mai mari. Ei curățeau hainele, serveau masa, făceau curat și îndeplineau mici sarcini zilnice. Peste un an, când venea următoarea promoție, ei deveneau cei care organizau ritualul de învestire pentru noii veniți și se comportau ca și cei de dinaintea lor. Asta a durat secole.

O dată ajunși studenți în lege, având dreptul la toate facilitățile oferite de acest statut, tinerii erau gata să lupte pe viață și pe moarte cu armata, poliția, conducătorii orașelor la cea mai mică aluzie de strâmtorare a drepturilor lor. Dacă vreți să aflați mai multe informații documentate, puteți intra aici. și aici

Citește mai departe

Cultură

Curiozități și ciudățenii din cultura și tradiția fotografică din secolul XIX

Publicat

pe

De către

Odată cu apariția dagherotipiei și a fotografiei în sec. XIX, au apărut și niște obiceiuri – pe atunci mai mult decât acceptate, dar care azi par cel puțin ciudate. Vorbim despre faptul că, acum câteva secole, fotografierea oamenilor decedați era o practică obișnuită.

La început, serviciile fotografilor erau scumpe și mulți dintre cei cu venituri mai modeste nu-și permiteau o fotografie pe parcursul vieții. Însă atunci când cineva din familie se stingea din viață, foloseau acest prilej pentru a face o fotografie în amintirea celui decedat. Totodată, alături de răposat se fotografiau toți, ca să nu mai cheltuie banii pentru alte fotografii.

Aceste fotografii reprezentau niște suvenire sentimentale în amintirea răposatului. Cele mai populare fotografii erau cele ale copiilor decedați și ale nou-născuților, deoarece rata mortalității infantile în vremurile epocii victoriene era destul de înaltă (n.red.: epoca domniei reginei Victoria ale Marii Britanii, 1837-1901). Aceste imagini erau uneori singura amintire pentru membrii familiei. Unde mai pui că era destul de greu să ții copiii vii în fața dagherotipului, care făcea fotografia destul de încet

Enlarge

0_e6089_646ba88b_L
dagherotip cu copii

Apogeul popularității fotografierii defuncților a fost atins la sfârșitul secolului XIX, apoi interesul s-a diminuat, fiind înlocuit cu popularitatea fotografiilor instante. Cu toate acestea, și în secolul XX se putea întâlni această tradiție. Fotografia post-mortem arăta fața răposatului în prim-plan sau corpul în întregime, uneori apărea și în sicriu. De obicei însă, răposatul era fotografiat în așa fel, încât să se creeze iluzia unui somn adânc sau în poza nestingherită a unui om viu.

Enlarge

0_6db0e_30f53ee9_L
Poză de familie alături de răposat

Copiii erau așezați în cărucior, pe scăunele sau pe canapea, înconjurați de jucăriile preferate. O altă tradiție era să se fotografieze toată familia sau rudele apropiate. Aceste fotografii erau făcute atât în casa celui decedat, cât și în atelierul fotografului.
În pozele mai târzii, cei decedați erau deseori fotografiați în sicrie, având alături toată familia, rudele și prietenii care participau la înmormântare. Tradiția de a face asemenea poze se mai păstrează și astăzi în unele țări din Europa de Est și în țările catolice ale Americii Latine.

Pentru fixarea persoanelor decedate, în atelierele de fotografie erau diferite stative și accesorii.

Citește mai departe

Cultură

Revista presei străine / Kenya a legalizat filmele despre LGBT, în Iran au fost omorâți 24 civili, iar Theresa May pune ultimatumuri

Publicat

pe

De către

1.

Un judecător kenyan a suspendat temporar (pe perioada unei săptămâni) interdicția din statul său privind producția filmelor ce „promovează relațiile homosexuale”. Acest lucru s-a întâmplat în favoarea unui film care descrie o relație dintre două lesbiene. Astfel, judecătorul a făcut pelicula eligibilă pentru a fi înscrisă în competiția pentru premiile Oscar pentru producții străine, bucurând producătorii de film, dar mascând în acest fel cenzura din Kenya, transmite Reuters.

Filmul este întitulat „Rafiki” (din Swahili- „Prietene”) și descrie relația dintre două tinere femei, care locuiesc în același cartier din Nairobi. Timp de o săptămână, filmul va putea fi vizionat doar de maturii doritori.

Fragment din filmul „Rafiki” (sursa foto: Reuters)

2.

Cel puțin 24 persoane au fost ucise și peste 50 de persoane sunt rănite după ce bărbați înarmați neidentificați au deschis astăzi focul în timpul unei parade militare din orașul iranian Ahvaz, transmite AFP. Autoritățile iraniene transmit că una dintre victime a fost un jurnalist, iar altele opt au fost militari.

Cei patru atacatori au declanșat actul de terorism, la ora 9 locală, în cadrul unei parade militare organizate pentru a comemora ănceputul conflictului devastator dintre Iran și Irak din perioada 1980-1988.

(sursa foto: AFP)

3.

Theresa May a avertizat că negocierile cu referire la Brexit se află într-un impas și că nu va exista niciun progres înainte ca UE să-și trateze serios propunerile. Ea a acuzat liderii UE că au arătat Regatului Unit o lipsă de respect după ce i-ar fi respins planul fără vreo alternativă sau explicație.

Dacă 29 martie 2019, ziua când a fost stabilită ieșire Regatului Unit din UE, este tot mai aproape, la ce vor duce aceste tentative eșuate de a ajunge la o înțelegere și ce se mai poate întâmpla în procesul Brexit, se întreabă BBC.

Citește mai departe

Cultură

Reuniunea Teatrelor Naționale revine la Chișinău

Publicat

pe

De către

Cea de-a IV-a ediție a Reuniunii Teatrelor Naționale se va desfășura în perioada 19 – 30 septembrie, la Chișinău. Programul evenimentului cuprinde 31 de spectacole ale teatrelor din Chișinău, Bălți, București, Cahul, Cluj-Napoca, Craiova, Iași, Târgu Mureș, Timișoara, Sibiu, inclusiv 11 spectacole radiofonice și un spectacol-concert.

Cea de-a IV-a ediție a Reuniunii Teatrelor Naționale se va deschide pe 19 septembrie cu spectacolul ,,Carnavalul” de Ion Luca Caragiale, în regia lui Alexa Visarion, jucat de actorii Teatrul Național „Mihai Eminescu”, și se va încheia pe 30 septembrie cu același spectacol, doar că în regia lui Silviu Purcărete, rolurile fiind interpretate de actorii Teatrului Național ,,Radu Stanca” din Sibiu.

De asemenea, la această ediție vor fi montate spectacolele: ,,Scrisoarea” – Teatrul Național ,,I. L. Caragiale” din București; ,,Gaițele” și ,,Cealaltă țară” – Teatrul Național ,,Marin Sorescu”, Craiova; ,,Steaua fără nume” – Teatrul Național Târgul-Mureș; ,,Tzara arde și Dada se piaptănă” – Teatrul Național Cluj-Napoca; ,,Despărțitorul” – Teatrul Muzical-Dramatic ,,B.P. Hașdeu” din Cahul; ,,O noapte furtunoasă” – Teatrul Național ,,Vasile Alecsandri” din Bălți etc.

Secretarul de stat al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării Andrei Chistol a mulțumit partenerilor pentru contribuția lor la organizarea acestui eveniment de mare amploare. Totodată, oficialul a îndemnat publicul să participe la Reuniunea Teatrelor Naționale – un adevărat regal teatral.

,,Ne bucură faptul că acest proiect excepțional a devenit o tradiție, pe care publicului din Republica Moldova îl apreciază din ce în ce mai mult, pentru că reuneşte pe aceeași scenă cei mai buni actori și regizori de pe ambele maluri ale Prutului”, a subliniat secretarul de stat.

Evenimentul este organizat de către Teatrul Național „Mihai Eminescu” cu sprijinul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova; Ministerului Culturii și Identității Naționale al României; Institutului Cultural Român, și a filialei acestuia la Chișinău.

Programul Reuniunii Teatrelor Naționale poate fi vizionat AICI.

Prima ediție a Reuniunii Teatrelor Naționale a avut loc în 2014.

Foto: TNME.md

Citește mai departe
WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com