Multiple credințe populare priuind efectul benefic al contactului cu sângele se manifestă mai ales la marile sărbători calendaristice, când norme de viață tradițională impun să vezi neapărat sânge (în special la Ignat, dacă nu tai porc trebuie să tai cel puțin o pasăre sau să înțepi creasta unei găini negre să dea sângele). (Ofelia Văduva – „Pași spre sacru“)
Ingrediente:
- ceva mațe mai groase (chiar și de vacă, că se admit transferurile culturale)
- 1 litru sânge de porc
- 1 kg carne grasă de la gât
- 0,5 kg slănină
- 0,5 kg șorici (sau cât s-a adunat)
- 0,5 kg orez
- sare, piper, cimbru, ienibahar
Rețeta:
- Spălați bine mațele, cu multă apă cu oțet; lăsați-le să aștepte în apă rece. Fierbeți în apă cu puțină sare carnea, șoriciul, slănina. Și orezul se fierbe în așa fel încât să se umfle, dar să rămână tare , fierbeți și sângele un .pic, câteva clocote.
- Se toacă la mașină șoriciul, carnea
- Slănina se toacă din cuțit pentru frumușață
- Se amestecă în ce vas aveți toate cele de mai sus plus mirodeniile, după gust, și 200 ml din zeama în care a fiert carnea, se leagă
- Se scurge mațul de apă, se umple
- Se fierbe 10-15 minute de la primul clocot, la foc mic, să se umfle bine orezul și să se închege
Acum se poate:
- mânca, așa cum e
- afuma – ține mai mult
- fierbe – cu hrean sau mujdei e o nebunie
- prăji în untură, cum fac maramureșenii (și cum stai, bade, acum, la șaptezeci de ani, cu colesterolul? Vai de mine, domnișoara doctor, fain, mulțămesc lui Dumnezeu drăguțu’, că mi-i și rușine să vă zic, da’ dimineața-i falnic cum îi bradu’!)
La așa colesterol (să iertați vorba proastă) nu mai e nevoie și de vin roșu, „că cauzează“ – așa că ne mulțumim cu o vânjoasă dar glumeață Fetească Albă de Halmeu (extremă nordică a podgoriilor românești) sau, ca să descoperim și o altă podgorie nordică, Mustoasă de Valea lui Mihai, vin sec ca o coacăză verde având un fel de aromă vegetală uscată și, lucrul cel mai bun la acest vin de băut cu burta, un gust de zeamă de fruct verde și amărui ce rămâne, rămâne, dezmiardă… Credințele, obiceiurile și practicile magice de la tăiatul porcului, referitoare la prevestirea morlii violente, prinderea și înjunghierea făpturii, semnele făcute pe corp, pârlirea (incinerarea simbolică a cadavrului), ciorpârțirea corpului, grăsimea folosită la farmece, descântecele și prepararea leacurilor (Unsoarea Oilor), alimentele sacramentale preparate din diferite organe uitate ale animalului, formulele magice etc. sunt cu siguranță relicve ale jertfei rituale din antichitate.
(după Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an“)
Sursa: gustarte.ro