Cristian Preda este profesor la Universitatea din București și deputat în grupul Partidul Popular European în Parlamentul European.
Domnule Preda, care este relația curentă UE- Republica Moldova, în contextul nemulțumirii generale față de guvern, în contextul în care circa 90% de moldoveni nu au încredere în această guvernare?
Cristian Preda: La Bruxelles s-a acceptat ideea unui guvern pro-european, chiar cârpit cum e cel actual. Sigur că noi ne doream după alegerile din 2014 continuarea unei relaţii foarte consistente cu Republica Moldova. Din păcate, aşteptările noastre s-au lăsat înşelate, pentru că s-a intrat într-o criză politică de lungă durată, s-au întâmplat lucruri pe care nu le bănuiam și anume, mari afaceri de corupţie care au clătinat clasa politică din Moldova. În fine, după multe încercări, s-a încercat înjghebarea unui guvern care ține de câteva luni, chiar dacă acest guvern nu are ambiția pe care o așteptam, pe care o speram cu toții, în momentul în care la alegerile din 2014 coaliția pro-europeană a câștigat.
Dar tot răul e spre bine. Trăim cu speranța ca încet-încet să se amelioreze lucrurile și să se revină la ambiția pe care am consemnat-o în 2014, atunci când guvernul spunea că urma să depună o candidatură a Republicii Moldova la Uniune. Din păcate, acest subiect a fost îngropat. Cred că este în dezavantajul Moldovei, e o relație incertă din punct de vedere al perspectivei politice. Sigur, există Acordul de Asociere care a intrat deplin în vigoare după aplicarea provizorie de 2 ani, însă cred că ambițiile ar putea fi mai mari.
Dar cum este privită majoritatea parlamentară, cum este privit Partidul Democrat care, de fapt, conduce această majoritate? Cum este privit oligarhul Vlad Plahotniuc?
C.P: Eu personal m-am pronunțat foarte răspicat în această privință și am spus că nu e loc pentru oligarhi într-o politică veritabilă europeană. S-a acceptat totuși această soluție cârpită pentru că alternativa la coaliția pro-europeană, așa cum arată ea în acest moment, ar fi Moscova. Să fim foarte clari, nu avem șapte variante în Republica Moldova, nu avem șapte căi de urmat: există această opțiune pro-europeană și respectiv, există varianta dominației moscovite. În aceste condiții, a fost ales răul cel mai mic.
Eu personal am mari îndoieli că ulciorul merge de două ori la apă și din cauza asta, trebuie găsită o soluție consistentă. Alegerile prezidențiale, sper, să poată ajuta la găsirea acestei soluții consistente și care să nu presupună improvizații.
Deci, guvernul a fost de compromis…
C.P: Un guvern de compromis. Trebuie să vă spun că domnul Filip, când a fost la Bruxelles, nu s-a prezentat la nivelul la care ne-am dori noi, prietenii Moldovei. Îngădui să vorbesc nu doar în numele meu, ci și în numele celor care fac parte din grupul prietenilor Moldovei din Parlamentul European, sunt din majoritatea statelor membre. Am regretat acest lucru, pentru că Moldova merită o soartă mai bună și de asta, încercăm să ajutăm Chișinău, și eu și alți colegi din diverse state membre, din Germania, din Franța, din Italia, din Spania, din foarte multe state membre, pentru că ne dorim o Moldovă care să se dezvolte, care să crească, nu să stagneze și să cârpească de la an la an lucrurile.
Acordul de Asociere. Guvernul Filip consideră că progresul implementării acestuia e la nivelul de circa 70-75%, însă ce crede UE despre acest proces de implementare?
C.P: Bine, de la intrarea provizorie în vigoare a Acordului, s-au întâmplat două lucruri. Au crescut exporturile Republicii Moldova în Uniune. Este un lucru bun, sunt domenii în care creșterea a fost semnificativă și e evident că economia Republicii Moldova seamănă cu economia României, în sensul că poate să crească prin intermediul măririi exporturilor. E e o cale bună și ea trebuie încurajată. Asta, sper eu, să se simtă și în buzunarele oamenilor, pentru că nu putem să vedem dezvoltarea economică doar ca o chestiune contabilă cu cifre.
Celălalt lucru bun care s-a întâmplat din 2014 încoace, chiar până la 1 iulie 2016, a fost consolidarea poziției Uniunii Europene ca partner comercial al Moldovei. Deci, este o relație cu doi câștigători, nu e doar cineva să fi câștigat. Sigur, că există promisiuni, de fapt, angajamente ale Republicii Moldova, vorbesc de consolidarea statului de drept și o cale importantă pentru această consolidare e lupta anti-corupție. Această luptă anti-corupție trebuie să însemne consolidarea instituțiilor, dar și, la nivelul partidelor politice, definirea unor proceduri, a unor strategii pentru ca partidele să nu mai fie asociate cu corupția. Dacă partidele nu rezolvă această problemă, dacă ele nu se curăță pornind din interior, politica moldovenească nu se va schimba. E nevoie de voință, e nevoie de curaj în interiorul acestor structuri politice. Și sigur că nu e un drum ușor, nu poate rezolvată chestiunea de azi pe mâine, dar asta trebuie făcut.
Mai sunt angajamente luate de Republica Moldova legate de politica externă și de securitate. Aici ar fi bine ca pozițiile exprimate de Moldova și de Uniune să se apropie semnificativ. Aici intervine influența rusă care e foarte importantă și există ezitări din partea factorilor politici din Moldova atunci când vine vorba despre aceste opțiuni de politică externă și securitate. Sigur, responsabilii politici din Republica Moldova trebuie să decidă pentru asta, dar ei sau angajat pe această cale a unei apropieri semnificative în ceea ce privește opțiunile de politică externă și de securitate.
Chestiunea importantă a drepturilor omului e pe agenda relațiilor dintre Uniune și Chișinău. Iarăși, aici există angajamente importante și de pildă, faptul că există un control politic asupra presei nu e cel mai sănătos lucru, pentru ca drepturile omului să fie respectate. Atunci când politicienii controlează presa, dreptul la informare este încălcat, or ăsta e drept important într-o democrație veritabilă. Deci, sunt multe de făcut, va crește probabil relația comercială dacă nu se întâmplă o nenorocire în Republica Moldova și se face un pas înapoi. În același timp, e loc pentru îmbunătățirea aspectelor politice care-s presupuse de Acordul de Asociere.
Vorbind despre influența Rusiei, candidatul socialist la prezidențiale, Igor Dodon, a promis denunțarea Acordului de Asociere și impunerea unui comerț asimetric…
C.P: Da, face jocul Rusiei. E în interesul Rusiei să blocheze accesul firmelor de diverse feluri din Moldova pe piața europeană. E transparent, e ca un geam tocmai spălat, această poziție. Domnul Dodon consideră că trebuie să se dea privilegii Rusiei și trebuie ca economia Republicii Moldova să fie controlată de regimul autoritar de la Moscova. e o opțiune pe care eu nu o împărtășesc și sper să nu o împărtășească o majoritate a cetățenilor Republicii Moldova. Pentru că una este relația liberă între economia Moldovei și economia celor 28 de state din Uniunea Europeană și alta este un control al Rusiei. Ăsta-i trecutul, controlul Rusiei e trecutul, cu tot ce a însemnat el, dezastruos. Economia Rusiei e în criză, de altfel. Europa, cu toate problemele pe care le-a avut, și-a revenit într-o perioadă de consolidare și poate să ajute realmente cetățenii Republicii Moldova. În cazul unei îndreptări în cealaltă direcție, cei care vor fi avantajați vor fi politicienii pro-ruși. Nu există niciun scenariu care să arată că economia Moldovei ar crește mai mult dacă s-ar opri relația cu Uniunea Europeană. Dimpotrivă, ar scădea. Singurii beneficiari ar fi câțiva politicieni, care și-ar face ei înșiși afaceri cu Moscova.
Cum vedeți evoluțiile în clasa politică de la Chișinău? Bunăoară, fosta ministră a Educației a fondat un partid, Partidul Acțiune și Solidaritate, iar liderul mișcării protestatare, Andrei Năstase, a oficializat Platforma Demnitate și Adevăr? Cât de posibil ar fi ca aceste partide să acceadă la putere, atât timp cât societate e polarizată?
C.P: Da, societatea e polarizată, cum este și în alte părți din Uniunea Europeană și iarăși, vedem un fenomen de înnoire pe care îl vedem în diverse state membre ale Uniunii Europene. Ce se întâmplă în Moldova, o apariție a unor noi actori politici pe baza contestării vechilor elite politice e un lucru care se întâmplă și în Uniunea Europeană, în foarte multe state. Și e suficient să pomenim, de pildă, de mișcarea Ciudadanos din Spania, de 5 Stelle în Italia, de alte forțe politice care în Germania, Franța, Bulgaria, Croația au devenit forțe semnificative pe scena politică, pornind de la această dorință de înnoire. Deci, nu este ceva care să iasă din tiparele politicii europene, tocmai este un argument pentru europenizarea Republicii Moldova și pentru apropierea ei de cei 28.
Sigur că ceea ce s-a întâmplat la alegerile parlamentare este că doi actori foarte influenți, fostul premier, liderul Partidului Liberal-Democrat și respectiv, fostul lider al comuniștilor din Republica Moldova și-au pierdut din influență. Vlad Filat și Vladimir Voronin au fost oameni foarte influenți, ei au pierdut în acest moment credibilitatea de care au dispus multă vreme și în general, e un proces de înnoire. Sigur că sunt oameni din vechile elite, cei pe care îi știm: de la domnul Ghimpu la domnul Leancă sau domnul Lupu, încă prezenți în jocul politic cu o anumită cotă de încredere și cu anumite ambiții. Dar fenomenul pe care îl vedem este unul de înnoire mai generală, vom vedea ce anume vor da alegerile prezidențiale și în ce măsură alegătorii vor confirma acest proces de înnoire.
Moldova va avea alegeri prezidențiale în curând. Ce ar însemna, atât timp cât Moldova este o republică parlamentară? Oamenii sunt încă confuzi despre responsabilități ar trebui să aibă viitorul președinte.
C.P: Acum că credibilitatea acestuia va fi cea mai mare, e ales direct și va avea un capital electoral important, rolul lui politic va crește. E firesc să fie așa, pentru că cel care primește sprijinul popular cel mai larg va dobândi o influență asupra jocului politic. Nu se va putea compara sprijinul de care va beneficia viitorul președinte cu sprijinul de care a beneficiat oricare din deputații din parlament. E un moment de cotitură acest scrutin prezidențial. Eu sper ca acesta să se deruleze în bune condiții, pentru că, așa cum se știe, Moldova a cunoscut și perioade post-electorale care au dus mai degrabă la instabilitate decât la stabilitate. Asta e prima mea speranță, ca pe 30 octombrie și 13 noiembrie să se desfășoare în bune condițiuni, să existe un proces electoral care să decurgă bine și competitorii să accepte rezultatele, felul în care s-a desfășurat și rezultatul final al scrutinului.
Eu sper ca toți cetățenii Republicii Moldova să capete mai multă încredere după acest scrutin prezidențial, pentru că e o chestiune de mândrie civică, posibilitatea de a-ți desemna direct președintele. Ești implicat fără intermediari, fără intervenția deputaților așa cum s-a întâmplat din 2000 încoace. Cum știm, au fost nenumărate crize din pricina negocierilor în parlament. Așa că, pe lângă desfășurarea în bune condiții a scrutinului, asta ar însemna să nu existe fraude, ar fi bine ca electoratul Republicii Moldova ar căpăta mai multă încredere și mai mult optimism. Dacă-și alegi direct șeful statului, poți să fii ceva mai încrezător în viitorul statului, a comunității politice, a republicii. Pentru că ești parte a acestui viitor, tu însuți te-ai pronunțat. Sunt mulți candidați, dar pe de altă parte, e bine să existe diversitate.
Există candidați apropiați de familiile politice europene. Sigur, domnul Lupu e apropiat de socialiștii europeni și de Partidul Social-Democrat din România. Există sigur domnul Ghimpu apropiat de liberalii din Europa, e reprezentant al Partidului Liberal și în același timp, e apropiat de fostul președinte al României Traian Băsescu. Și există doi candidați apropiați de grupul Partidului Popular European (grup din care și eu fac parte): doamna Maia Sandu și domnul Leancă, fiecare lider al unui partid, Partidul Acțiune și Solidaritate și respectiv, Partidul Popular European din Moldova. Eu cred că ar fi fost bine să se discute pe lângă o candidatură unică între Năstase și Sandu și despre o candidatură unică dintre Maia Sandu și Leancă. Zic eu că discuția despre o candidatură unică ar fi trebuit să pornească de la Sandu și Iurie Leancă, pentru că ei sunt aceeași familie politică. Da, dar nu s-a ajuns la nicio concluzie. Concluzia cred că ar trebuit să fie ca, luând în seamă opțiunile exprimate vizibile în sondajele de opinie, să existe un singur candidat. Am văzut că nu s-a ajuns la această concluzie, eu regret lucrul ăsta, pentru că Partidul Popular European a sprijinit Republica Moldova și vrea să sprijine Republica Moldova, e cel important aliat din Europa, e cea mai mare forță politică din Uniunea Europeană. Ar fi fost bine ca, din punct de vedere al relațiilor politice, să existe un singur candidat. Eu încă mai am speranța că va fi un candidat al centrului-dreapta. Personal, dacă aș fi cetățean al Republicii Moldova, aș vota-o pe Maia Sandu drept candidat. Asta e opțiunea mea personală și, văzând ce se întâmplă în ultimele săptămâni, tare mă tem că există riscul confiscării președinției de către candidatul Moscovei. Ca să nu se întâmple asta, cred că ar fi foarte sănătoasă o raliere a forțelor politice pro-europene din Moldova în jurul unei candidaturi curajoase cum e cea a doamnei Maia Sandu.
De fapt, domnul Iurie Leancă a pierdut o parte din sprijinul popular, pentru că a adoptat o poziție cam moale față de guvernul democrat
C.P: Știu, și din păcate, domnul Leancă a pierdut și sprijinul unei părți foarte mari din Partidul Popular European după ce, în urmă cu doi ani, a susținut campania lui Victor Ponta în România. Domnul Leancă nu mai are sprijinul de care se bucura în PPE, tocmai pentru că a trădat familia politică în 2014. Deși domnia sa a făcut lucruri importante cât a fost prim-ministru, ar fi fost bine să înțeleagă că în acest moment alta este miza jocului și alții sunt purtătorii unei poziții pro-europene la Chișinău. Dar, poate îi dă Dumnezeu mintea românului cea de pe urmă.
Ar fi posibilă accederea noilor forțe politice din Moldova la familiile mari europene?
C.P: Sigur Maia Sandu se bucură de aprecierea unor forțe importante din Partidul Popular European. Dânsa a avut mai multe întâlniri în ultima vreme la Bruxelles. Domnul Joseph Daul, care este președintele Partidului Popular European, a primit-o pe Maia Sandu și a rămas cu o impresie foarte bună. A dat și un comunicat clar în această privință.Sunt mai mulți colegi din PPE, din Parlamentul European care au întâlnit-o pe doamna Maia Sandu și au fost încântați de proiectul politic al domniei sale, de programul îl are în vedere. Cred că în fața lui Dodon e nevoie de o asemenea opțiune curajoasă. Trebuie să venim cu ceva nou și nu cu cele din trecut, care s-au dovedit a fi limitate ca forță.
Să vorbim despre integritatea statului Republica Moldova. Avem acum negocierile în conflictul transnistrean în desfășurare. Au fost două runde și va mai fi probabil o rundă până la sfârșitul anului. Care este poziția UE în acest proces de reglementare? Cum priviți faptul că sunt impuse să facă cedări unilaterale?
C.P: Personal, am îndoieli în privința acestui format, pentru că el s-a viciat după agresiunea Rusiei asupra Ucrainei. Vă amintesc că Rusia și Ucraina sunt doi dintre cei cinci. Or din momentul în care Rusia a ocupat Crimeea și a destabilizat restul Ucrainei, soliditatea formatului a fost clătinată, pentru că între cei cinci din formatul 5+2 există un serios conflict. Mai sunt Rusia și Ucraina cele înainte de intrarea în conflict? Evident că nu. Sigur că agresiunea Rusiei asupra Ucrainei a creat o problemă suplimentară în negocierea dosarului transnistrean. Lucrurile sunt aici și ar trebui să le recunoaștem. E evident că în acest fel Rusia continuă să profite de pe urma status-quo-ului, pentru că formatul 5+2 n-a ajutat nici Tiraspolul, nici Chișinăul, n-a ajutat la stabilitatea europeană. A ajutat Rusiei, care controlează, de fapt, micul teritoriu transnistrean, și care continuă să reprezinte o amenințare pentru stabilitatea Republicii Moldova. Asta e adevărul politic, dincolo de speranțele diplomatice de ameliorare a situației ca urmare a negocierilor. Eu nu văd niciun pas semnificativ și din păcate, dacă nu există ceva mai mult curaj la Chișinău și la Bruxelles, aș spune, lucrurile vor trena și Rusia va continua să controleze de fapt situația, să țină în mână frâiele. De asta cred că ar fi interesantă dezbaterea electorală să vedem cu ce soluții vin candidații pentru această chestiune, fiindcă deja e aproape un sfert de secol care a fost irosit și lucrurile nu se mișcă. Au apărut atâtea și atâtea generații care văd un conflict înghețat.
Chiar Igor Dodon propune federalizarea Republicii Moldova cu oferirea unui statut special Transnistriei și Găgăuziei.
C.P: Până în momentul în care părțile Republicii Moldova vor avea un compromis, vor avea o singură idee asupra acestei chestiuni, probabil nu va fi rezolvată. Dacă unul sau altul propune ceva fără a avea sprijinul celorlalți responsabili politici din Republica Moldova, dosarul nu va avansa. Moscova poate să propună oricând câte o idee pe care o schimbă la câtva timp cu alta, astfel să nu se producă un progres în acest dosar.
Lucrul numărul unu care trebuie realizat, cred eu, este un consens al elitelor politice de la Chișinău în privința acestui dosar. Mie mi se pare că nu există acest consens, n-a existat și, atât timp cât el nu e căutat, Moscova conduce jocul și rămâne autoritatea de facto în Transnistria.
Să trecem la subiectul Unirii. Sondajele spun că circa 23-25% din moldoveni susțin deschis ideea Unirii Republicii Moldova și României. Cât de realistă e ideea asta, cât de realist e ca acest procentaj să devină o mișcare politică?
C.P:Mă iertați că sunt atât de direct, în România există o majoritate care e favorabilă unei reunificări, dar senzația generală e că la Chișinău a existat întotdeauna reticență. Acum miza fundamentală, cred eu, în această privință este tot legată de Uniunea Europeană, pentru că o Moldovă intrată în UE ar fi o parte a unui spațiu comun care ar fi nu doar România, ci și toate celelalte țări europene, de la Bulgaria, Croația, Ungaria la Germania, Spania, Italia, Franța și așa mai departe. Astăzi nu mai trăim în secolul 19 să vedem prin perspectiva formării statelor naționale. Astăzi trăim în epoca în care nici cele mai puternice state europene nu pot să meargă singure. Și de asta e nevoie de o integrare europeană, ca să contăm în economia mondială, să contăm în politica mondială. În aceste condiții când văd că mulți își pierd energiile discutând despre ambiții limitate la mici comunități, îmi dau seama că nu prea sunt în acord cu timpul lor. Miza fundamentală pentru cetățenii Republicii Moldova este legată de apartenența la acest spațiu de cooperare economică și politică, cel european care e în continuare cea mai importantă economie din lume, înseamnă politic o forță pe care nu are niciunul dintre statele care compun acest ansamblu. Asta este opțiunea.
Sigur că pentru a ajunge aici, trebuie o anumită coerență politică, trebuie, ca dacă îți propui să devii candidat la aderare, să nu uiți la un an după aceea acest angajament. Nu mai suntem în situația în care se afla Europa la începutul anilor 90, când s-a produs reunificarea germană. Astăzi, cine gândește în aceeași termeni nu realizează că s-a întâmplat ceva fundamental diferit din 90 încoace. Dincolo de faptul că România nu e Germania Federală și Moldova nu-i Germania de Est. Deci, ideea că putem folosi un mijloc politic folosit acum 25 de ani, cred că nu ține de timpul în care trăim. Atunci Europa avea dimensiuni mult mai mici decât cele de astăzi. Între timp, au aderat state vest-europene la Uniunea Europeană, a fost Europa celor 15 în anii 90 și în 2004, 2007 și în 2013 au intrat fostele state comuniste plus Malta și Cipru, astfel încât acum suntem Europa celor 28. Asta e tendința politică fundamentală și eu sunt puțin mirat să văd că se discută un soi de copiere a soluției germane de la începutul anilor 90. Dacă vreți adevărata reunificare constă, de fapt, în aderarea Republicii Moldova la Uniune, la un spațiu mult mai amplu decât ceea ce înseamnă România ca societate.
Ce mesaj aveți pentru moldoveni ca europarlamentar, ca expert în științe politice și ca român?
C.P: Eu am un singur mesaj: să gândească fiecare cu capul lui și să aibă în vedere libertatea și nu servitutea. Pentru că din nefericire, există forțe politice în Republica Moldova care ar vrea servitutea și a republicii ca atare, și a cetățenilor ei, servitutea față de Moscova. De asta e bine ca fiecare să se gândească la viitor luând în seamă libertatea, autonomia fiecăruia și capacitatea de a participa la acest viitor comun.
Eu le urez mult succes și sunt convins că alegătorii din Republica Moldova vor fi la înălțimea ambițiilor pe care această țară le are.
Vă mulțumesc mult, domnule Preda.
