Esential cu Lucia Bacalu: Pe cine mintim si de ce?

In agenda de lucru a autoritailor locale s-a mai bifat o data. Am scapat si de ziua nasterii lui Mihai Eminescu, care este declarata oficial sarbatoare nationala in Republica Moldova. De pe scenariile ingalbenite de vreme s-a sters din nou praful. In scoli si la biblioteci au fost organizate din nou se¬-rate, unde s-a cintat si s-a recitat din creatia Poetului, au fost vernisate din nou exporzitii de carte – aceleasi carti, si ele ingalbenite de vreme.
La bustul lui Eminescu s-a adunat din nou lume. Majoritatea a venit la indicatia cuiva, si nu din indemnul inimii. Si aici s-a cintat si s-a recitat. La indicatia cuiva, si nu din indemnul inimii. Am vazut, printre oamenii adunati, un grup destul de mare de militari in termen. Au avut parte si ei de 15 minute de educatie patriotica. Le-a fost de ajuns! In timp ce lumea se apropia sa depuna florile, mai marele peste ei le-a ordonat: Alinierea, drepti! Plictisiti, s-au retras.
Ma intreb si va intreb: pe cine mintim? Si de ce? Doar pentru ca sintem obligati sa organizam niste actiuni culturale pe 15 ianuarie? Daca miine guvernul va abroga decizia cu privire la declararea zilei de nastere a lui Mihai Eminescu sarbatoare natio¬-nala, citi vor mai veni la bustul lui Eminescu sa depuna o floare, sa cinte un cintec, sa recite o poezie? Decit multi si indiferenti, mai bine putini, dar carora le pasa.
Zeci de ani s-au straduit activistii comunisti si sovietici sa altoiasca in inimile si sufletele oamenilor dragostea pentru partid, pentru imensa tara care se numea Uniunea Sovietica si pentru pseudovalorile ei. La mitinguri si parade erau adusi sute si mii de oameni. Cintau, se bucurau, rasunau pietele de urale. Ei si? Totul a disparut intr-o clipa. Oare chiar aceasta experienta nu ne-a invatat nimic?
Daca vrem cu tot dinadinsul sa-l omagiem pe Eminescu, haideti sa-l omagiem asa cum merita. Este mare pacat sa-l coborim la nivelul unui semi¬-agramat, care nu-si aminteste nici macar un rind din poezia marelui poet, nemaivorbind de proza
sau publicistica. Sa incercam noi sa mai urcam o treapta spre El. E mult mai greu. Dar merita. Sa lasam intr-o parte scenariile ingalbenite si sa punem creierul in miscare. Nu e nevoie de multi bani. E nevoie de dorinta. Si de putin mai multa inteligenta.  // DECA-Press