Se ştie că, în Rusia lui Putin, nu ai voie să critici Rusia. Oricine îndrăzneşte s-o facă, devine o persoană indezirabilă. Are neplăceri, este dat afară de la serviciu, începe să i se caute bube în cap, este făcut tâmpit şi, în cele din urmă, i se dă peste bot cu orice ocazie. Un singur lucru se permite în Rusia lui Putin să lauzi Rusia şi pe Putin. Dacă vrei să intri în graţiile autorităţilor, dacă vrei să faci carieră, dacă vrei să ai un serviciu, dacă vrei fii bine plătit, ar trebui să lauzi Rusia. Nu ai alternativă, dacă vrei să trăieşti ca un om în Rusia. Cei răi sunt americanii, ucrainenii, georgienii, românii, în niciun caz ruşii. Cei care încearcă să dea dovadă de spirit autocritic sunt făcuţi tâmpiţi. Sau li se dă cu ghioaga peste mână.
Oare acest model îmi sugerează jurnalistul şi prietenul George Damian să-l urmez atunci când mă persiflează şi mă batjocoreşte într-o intervenţie de-a sa de pe blogul său?
Fără să pătrundă în esenţa celor povestite de mine în textul Am trecut Prutul, cunoscutul jurnalist mă ironizează la greu. Face băşcălie de mine doar de aceea că am îndrăznit să relatez despre un caz evident de mitocănie. Adică, ce nu există şi vameşi români bădărani şi corupţi? Şi dacă nu există, de ce atunci din când în când sunt arestaţi pe capete?
Ceea ce îmi sugerează George Damian în acest text e că nu am voie să relatez astfel de istorioare doar de aceea că sunt român basarabean. Un român din România are voie, fireşte, dar nu şi un român basarabean. Ar trebui să stau în banca mea şi să-mi ţin gura, dacă vreau ca să mai primesc vreo finanţare ceva.
Că mai există şi azi vameşi români corupţi şi mitocani, o ştie toată lumea. Dar despre asta au voie să povestească numai românii din România, dar nu şi românii din Republica Moldova. Singura lor alternativa e doar să dea cu peria.
În acelaşi text, scormeneşte tăciunii unei alte istorii, când mi s-a refuzat viza, pe motiv că aş fi cetăţean român. Într-adevăr, sunt cetăţean român, dar am actele expirate de o groază de ani. În schimb, actele moldoveneşti îmi sunt valabile şi atunci, după ce am consultat legislaţia europeană privind dubla cetăţenie, am descoperit că pot să aleg cu ce tip de paşaport să călătoresc în lume, inclusiv în România.
Ajunşi aici, vreau să vă spun că sunt etnic român, dar sunt şi cetăţean moldovean. Iar ca cetăţean moldovean, un nou paşaport moldovenesc l-am obţinut în trei ore. Pe când actele româneşti expirate nu mi le-am putut restabili nici azi din cauza insurmontabilelor piedici birocratice. Când am mers să-mi fac un paşaport biometric moldovenesc, mi s-a cerut să vin doar cu paşaportul şi buletinul. Şi într-un sfert de oră, mi-a fost primit dosarul. Cu totul altceva mi s-a întâmplat când am încercat, de vreo patru ori, să-mi restabilesc actele româneşti: mi s-au cerut acte peste acte, am fost impus să stau la cozi şi să înghit umilinţe peste umilinţe, până când am înţeles că a-mi restabili paşaportul expirat rămâne ceva de domeniul fantasticului. De aceea, la acest moment, am ales să circul în lume cu paşaportul meu moldovenesc. Pentru că e valabil şi îl am. Aveţi ceva contra acestei alegeri a mele?
Domnule George Damian, vreau să vă spun că un paşaport nu e o medalie la o olimpiadă.
Nu vreau să devin patetic, dar vreau să vă spun că eu, ca român, am două patrii, România şi Republica Moldova. Dar asta nu înseamnă că, dacă sunt român din Republica Moldova, ar trebui să fiu încântat că un vameş român vrea cu orice preţ să dea de toţi pereţii cu mine, ar trebui oare să-l aplaud pentru asta? Or, dumneavoastră, anume asta îmi sugeraţi. Adică îmi sugeraţi să devin un demagog şi să urmez modelul rus, conform căruia poţi critica pe oricine, numai Rusia, nu.
În textul dumneavoastră mai insinuaţi că m-aş răzbuna pentru că am pierdut finanţările din România şi vă referiţi la revista Stare de urgenţă, care mi-a adus numai belele pe cap. De aia, am şi închis-o şi nu mai vreau în viaţa mea să mai aud de ea.
Citiţi-mi, vă rog, romanul Un american la Chişinău ca să vedeţi că toată discuţia asta a noastră este prinsă acolo.
Sper că îmi permiteţi să nu fiu de acord cu băşcălia dumneavoastră şi cu toate insinuările pe care le aţi lansat.
În încheiere vreau să redevin patetic şi să vă spun, da, eu sunt român, dar nu sunt demagog.
NOTĂ: Opiniile exprimate în acest text aparțin autorului și nunu reflectă în mod neapărat poziția portalului Moldova.ORG.
