Moldova.ORG — Zi de doliu naţional în R. Moldova. Mii de oameni au venit la Palatul Naţional din centrul Chişinăului pentru a-şi lua rămas bun de la legendarul artist, compozitorul Mihai Dolgan, fondatorul formaţiei “Noroc”, cea care a făcut nu numai muzică de calitate, ci şi istorie. Maestrul Mihai Dolgan este prin însăşi existenţa sa un simbol al Mărţişorului: s-a născut la 14 martie 1942 şi s-a dus în lumea celor drepţi la 16 martie 2008, fiind măcinat de cancer la pancreas. A fost înmormântat cu aplauze, astăzi, 19 martie, la Cimitirul Central de la Chişinău, un cimitir deschis în prezent doar pentru marile personalităţi ale Moldovei. Slujba religioasă a fost oficiată de un sobor de preoţi de la Biserica “Sfânta Teodora de la Sihla”, Mitropolia Basarabiei, subordonată canonic Patriarhiei Române.
Muzica scrisă de compozitorul Mihai Dolgan constituie un adevărat fenomen artistic, o epocă în sine, care a crescut zeci de generaţii, cultivându-le gustul pentru muzica bună, rafinată, modernă. Artistul Mihai Dolgan a fost un nonconformist, un adversar convins al muzicii sovietice,“planificată” în birourile partidului comunist. În anul 1967, Mihai Dolgan, împreună cu alţi tineri deveniţi ulterior celebri – Alexandru Cazacu, Valentin Goga, Lidia Botezatu (soţia lui Mihai Dolgan), Ştefan Petrache ş.a., a fondat ansamblul vocal-instrumental “Noroc”, care prin cântecele lansate a spart toate tiparele muzicii din URSS. După lansarea şlagărelor: “Cântă un artist”, “De ce, de ce te mai iubesc…”, “De ce plâng chitarele” (anii 1969-1970), formaţia “Noroc” a devenit cel mai popular ansamblu de muzică uşoară din spaţiul fostei URSS. Limba română în care se cânta muzica lui Mihai Dolgan nu a constituit o barieră spre inima melomanilor, “Norocul” era solicitat de toate republicile fostului imperiu. 
Aşa cum mărturiseşte interpretul de muzică uşoară Ştefan Petrache, discurile lor erau vândute ca pâinea caldă, în milioane de exemplare, iar artiştilor, conform legilor sovietice, nu le revenea nimic din vânzări. În numai trei ani, “Norocul” a devenit celebru, fiind supranumit “The Beatles din Moldova”. Chiar dacă tinerii artişti de la Chişinău nu erau lăsaţi să concerteze peste hotarele URSS, piesele lui Mihai Dolgan “Cântă un artist” şi “De ce plâng chitarele” au urcat, în 1969 şi, respectiv, 1970, în Top 10 Internaţional, inclusiv în Marea Britanie, patria formaţiei The Beatles.
Un asemenea succes fulminant al tinerilor în blugi şi cu plete lungi de la Chişinău nu putea să nu intre în vizorul KGB-ului. Pe valul represalilor (aşa-numita cistka) ce aveau loc în URSS după revoluţia din Cehoslovacia (Primăvara de la Praga), Mihai Dolgan a fost forţat de autorităţi, în anul 1970, să renunţe la denumirea formaţiei “Noroc” şi să accepte rebotezarea în “Contemporanul”. Formaţia lui Mihai Dolgan a revenit, însă, la denumirea de “Noroc” odată cu prăbuşirea imperiului sovietic.
Compozitorul Mihai Dolgan s-a născut în localitatea Petrovca, plasa Sângerei, judeţul Bălţi. La numai 5 ani, împreună cu toată familia, a fost deportat de comunişti în Siberia, fapt ce l-a marcat pentru toată viaţa, el fiind printre puţinii artişti din Moldova, care nu au scris cântece despre partidul comunist sau Lenin.
Marele artist şi Om de o cumsecădenie şi modestie proverbiale, Mihai Dolgan a lăsat în spate o mamă bătrână şi mistuită de durere, pe soţia sa Lidia Botezatu, pe fiul Radu, ambii interpreţi de muzică uşoară, şi o minunată Fonotecă de Aur a creaţiei sale artistice, creaţie care s-a cântat cu drag timp de 40 de ani şi cu siguranţă se va cânta încă multe zeci de ani de acum încolo.
