Vrăji, farmece, păpuși erotice. Cine practica magia în dragoste în antichitate

PE SCURT

În antichitate, magia în dragoste era practicată, chiar dacă era interzisă. Astăzi, dovezile practicării magiei permit cercetătorilor să studieze cum funcționau credințele antice, practicile culturale și sociale.

S-a descoperit că cei mai mulți practicieni și utilizatori ai magiei au fost bărbații, iar femeile obișnuiau să facă poțiuni magice de dragoste. S-a descoperit și „The Louvre Doll” înțepată cu 13 ani și cui ea era destinată.

PE LUNG

În timp ce magia era descurajată și uneori chiar pedepsită în antichitate, aceasta continua să fie folosită. Vrăjile erotice erau o formă populară de magie. Practicienii percepeau taxe pentru scrierea farmecelor erotice, pentru realizarea păpușilor fermecate și chiar dirijarea blestemelor împotriva rivalilor îndrăgostiți.

Magia este atestată pe scară largă în dovezi arheologice, în cărți de vrăji și în literatură, atât din Grecia și Roma Antică, precum și din Egipt și Orientul Mijlociu. Papyri Graecae Magicae (papirusul magic grec), o colecție mare de cărți, conține vrăji pentru mai multe scopuri. Colecția datează încă din sec. al II-ea î.Hr. până în secolul al V-lea d. Hr. 

Unele vrăji presupun crearea păpușilor care să reprezinte obiectul dorinței (în cele mai dese cazuri, era o femeie ce nu știa că are un admirator sau era rezistentă la el). În carte mai erau scrise instrucțiuni despre cum trebuie făcută o păpușă erotică, ce cuvinte trebuie spuse peste ea și unde trebuie păstrată. 

Un astfel de obiect face parte dintr-o formă de magie simpatică; un tip de vrăji care funcționează după principiul „asemănările afectează”. Când se facea o vrajă, practicianul credea că oricare acțiune asupra păpușii, fie ea fizică sau psihică, va fi transferată asupra omului pentru care a fost făcută păpușa.

Cea mai bine păstrată și cea mai notorie păpușă magică din antichitate, așa-numita „Louvre Doll” (secolul al IV-lea d.Hr.), înfățișează o femelă goală în poziție îngenuncheată, legată și străpunsă cu 13 ace. Confecționată din lut, păpușa a fost găsită într-o vază de teracotă din Egipt. Vraja era înscrisă pe o tabletă de plumb. Femeia vrăjită avea numele Ptolemais și bărbatul care a făcut vraja sau a comandat un mag pentru a face acest lucru se numea Sarapammon.

Cele mai multe dovezi antice spun că bărbații au fost cei mai mulți practicanți magici, dar și clienți. Pentru a face vrăji, trebuia să fii alfabetizat, iar majoritatea femeilor nu erau educate. Apoi, ca să practici magia, trebuia să poți primi clienți, însă majoritatea femeilor nu erau libere să primească vizitatori sau să aibă o afacere. Cu toate acestea, unele femei s-au angajat și în magie erotică (deși sursele în acest sens sunt relativ rare).

În Atena antică, de exemplu, o femeie a fost dusă în instanță sub acuzația că a încercat să-și otrăvească soțul. Procesul a fost înregistrat în jurul anului 419 î.Hr., atunci când apărarea femeii a spus că ea nu a dorit să-și otrăvească soțul, ci să-i administreze o băutură magică de dragoste pentru a revigora căsătoria.

Cercetătorii au descoperit că atenienii au practicat și au crezut în poțiuni de dragoste. Ei au observat că această formă mai subtilă de magie erotică (în comparație cu vrăjile și confecționarea păpușilor fermecate) a fost practicată mai mult de femei.

Resursa informațională: theconversation.com

Din 2016 scriu despre drepturile femeilor, violența domestică și hărțuire sexuală. Apoi mă concentrez pe democrația locală, reforma administrației publice și pe cum oamenii din sate pot avea condiții mai bune de trai. Îmi pun întrebări despre ce ne doare pe noi, ce iubim și ce ne face mai puternici, iar răspunsurile le găsesc în istoriile umane care apar pe Moldova.org.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.