Două state românești. Doi președinți. Iohannis și Timofti. Doi oameni complet diferiți. I-am urmărit zilele acestea în acțiunile lor politice și o comparație între ei este una hilară, dacă nu… fără rost. Nu ai cum să-l compari pe politicianul Iohannis cu politicianul Timofti. Și asta pentru că politicianul Timofti… nu există. Este doar un biet judecător docil, pus să țină un loc ocupat. Dar o să forțez nota și o să încerc această comparație imposibilă.
Iohannis vorbește rar. O recunoaște și el. Așa este construit omul, să spună un cuvânt la două minute. Până și în germană vorbește cu aceeași ”viteză”. Iohannis nu este și nu va fi un orator. Cu toate acestea lucrurile pe care le spune sunt clare, coerente și așezate, uneori prea molcome. Timofti vorbește la fel de rar spre deloc. De aici și porecla de ”rață mută”. Problema este că atunci când deschide gura te apucă spasmele… de râs. De curând a spus că ”nu am avut nu știu ce nu am avut.” Dacă nu este coerent în vorbire, cum poate fi coerent în acțiune?
Timofti s-a întâlnit cu reprezentanții protestatarilor. Numai că după întâlnire a ieșit un scandal cât casa. Protestatarii au acuzat președinția că a scos din context niște declarații. S-au supărat pe Timofti, iar întâlnirea a fost un fiasco total. Și Iohannis s-a întâlnit cu protestatarii la sediul Președinției. A reușit să nu se certe cu ei. A făcut mai mult. Aseară s-a dus în piață, în mijlocul protestelor. Acolo unde nemulțumirea este la cer, iar el s-a dus… Timofti nu s-a dus în piață. Și nici nu o să se ducă prea curând. De ce să meargă? El este președinte ca să țină ocupat un loc…
Iohannis a fost ales de popor, iar Timofti a fost numit din birouri cu aer condiționat. Rezultatul? Iohannis se bucură de o încredere mare. Încă se bucură. Evident, această încredere o să se erodeze la un moment dat. Orice politician crește și… apoi cade în ochii cetățenilor. Spre deosebire de Iohannis, Timofti nu a fost niciodată popular. Timofti este un prilej de glume, nimic mai mult.
Iohannis cheamă partidele politice la raport și consultări. În Moldova, partidele politice se invită la președinție și îl iau la rost pe Timofti. Nu pot spune că sunt un mare fan al lui Iohannis, nici nu îmi displace. Încerc doar să fiu obiectiv. Totuși, în comparație cu Timofti este… la ani lumină. Poate că singura soluției ar fi să avem un singur președinte? Ce ați zice de Iohannis la Chișinău?
